Practica judiciara insolventa. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1357
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I, recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat " PLUS ", lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE " PLUS ", având ca obiect procedura insolvenței, recursuri declarate împotriva sentinței nr. 369/S din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă Cons. jur. pentru recurenta-creditoare I, cons. jur. pentru recurenta-creditoare AVAS și av. pentru intimata-debitoare, lipsă fiind reprezentantul legal al lichidatorului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 3 lea termen de judecată, după care:
Cons. jur. pentru recurenta-creditoare I depune delegație de reprezentare a acesteia și răspuns la întâmpinare.
Instanța apreciază răspunsul la întâmpinare depus de către recurenta-creditoare I ca fiind concluzii scrise.
Instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentei-creditoare AVAS și lasă cauza la a 2 strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă Cons. jur. pentru recurenta-creditoare I, cons. jur. pentru recurenta-creditoare AVAS și av. pentru intimata-debitoare.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a AVAS și la recursuri.
Cons. jur. pentru recurenta-creditoare I solicită admiterea recursului și consideră că acesta este întemeiat deoarece sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Învederează instanței că administratorul societății debitoare a folosit creditele în interesul altei persoane și nu a justificat unele avansuri ridicate din patrimoniul societății. Precizează că existând numai 2 creditori, nu putea fi constituit comitetul creditorilor. Solicită admiterea recursurilor.
Cons. jur. pentru AVAS solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active. Consideră că existând 2 cereri, formulate de ambii creditori, se aplică prevederi speciale. Solicită admiterea recursurilor.
Av. pentru intimata-debitoare " PLUS " solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei-creditoare AVAS, apreciind că aceasta nu a formulat cerere de autorizare. Solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței judecătorului sindic. Consideră că potrivit legii în vigoare la data de 09 iunie 2009, avea calitate numai lichidatorul și comitetul creditorilor.
Interpelată de instanță, av. precizează că există o hotărâre a judecătorului sindic referitoare la data la care trebuie constituit comitetul creditorilor.
În continuare, av. pentru intimata-debitoare învederează instanței că legiuitorul a prevăzut exact condițiile și faptele care condiționează extinderea garanției și asupra bunurilor personale și atragerea răspunderii personale. Consideră că la data respectivă autoritatea se a solicita atragerea răspunderii o avea comitetul creditorilor dar acesta nu era constituit. Arată că cererea de autorizare nu putea fi făcută de către I în nume personal. Precizează că formularea unei cereri de autorizare nu implică în mod automat și admiterea acesteia de către judecătorul sindic. Învederează instanței că din raportul lichidatorului rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii personale. Arată că respectiva creanță invocată de I este prescrisă fiind din anul 2002 iar procedura insolvenței a fost deschisă în anul 2008. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 138 din Legea nr. 85/2008. Solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței judecătorului sindic.
Cons. jur. pentru recurenta-creditoare I precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a AVAS.
În replică, cons. jur. pentru AVAS învederează instanței că imposibilitatea constituirii comitetului creditorilor nu înlătură răspundere.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 369/S din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - s- respins cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului având ca obiect autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
A fost aprobat raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar Lichidator I, cu sediul în mun. I,-, - tronson II, mezanin, jud. I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC PLUS SRL, cu sediul în I,-, - 11,. A,. 3, 10, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și dispune plata către acesta a sumei de 2029,1 lei (1009,14 lei cheltuieli materiale și 1050 lei onorariu) din fondul de lichidare.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 284/S din 10 iunie 2008 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței și s-a dispus intrarea în faliment a debitorului SC PLUS.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitorului, definitivat prin încheierea nr. 238 din 30.09.2008, în cauză au fost înregistrate și acceptate creanțele a doi creditori: Direcția Generală a Finanțelor Publice I, in cuantum de 21.150 lei si, în cuantum de 2942,67 lei.
La 09.01.2009 a fost depus și înregistrat Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, in cuprinsul căruia lichidatorul a menționat că debitorul a dat curs solicitării predând bilanțul prescurtata la 30.06.2006, balanța de verificare, raportul de gestiune, situația de plata a obligațiilor, situația încasărilor. Din analiza bilanțurilor contabile a concluzionat lichidatorul că apariția stării de insolvență a fost determinată de o politică managerială defectuoasa în gestionarea situațiilor de criză, de lipsa totală a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.
Prin raportul final nr. 533 din 20.03.2009, depus și înregistrat la data de 23.03.2009 (fila 129 vol I), lichidatorul judiciar a arătat că din documentele analizate nu sunt întrunite elementele formulării unei cereri de atragere a răspunderii în sarcina fostului administrator, nefiind probată în sarcina acestuia vreo activitate de natura faptelor enumerate de art. 138 alin 1 din legea 85/2006. In lipsa unor elemente de natură a atrage răspunderea personală a administratorului statutar si in condițiile în care nu au fost individualizate bunuri in patrimoniul debitorului si nici creanțe de recuperat, solicita lichidatorul închiderea procedurii in temeiul disp art. 131 din legea 85/2006.
Raportul final a fost înregistrat si afișat la ușa instanței, fiind publicat de către lichidatorul judiciar si in Buletinul Procedurilor de Insolvență,conform dovezii nr. 29932 din 27.03.2009.
Față de propunerea de închidere a procedurii, la data de 23.03.2009 s-a înregistrat cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului având ca obiect autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, susținând ca lichidatorul judiciar a omis să formuleze o astfel de acțiune iar un astfel de demers se dovedește a fi oportun, datele din dosarul fisc al evidențiind existenta unor active ce ar fi putut fi folosite la plata creanțelor bugetare.
Lichidatorul nu si-a exprimat un punct de vedere cu privire la cererea de autorizare formulată de creditorul bugetar.
Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma întregului material probator administrat, judecătorul-sindic apreciază că cererea formulată de către creditorul bugetar este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cererea de autorizare a fost respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:
1. omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile de apariția stării de insolvență
2. omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul-sindic a avut în vedere faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere omisiunea lichidatorului de a promova o acțiune in stabilirea răspunderii personale, fiind astfel incidente dispozițiile din teza a doua a art. 138 alin 3.
Acțiunea în stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă care intervine intr-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alin 3 sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
In înțelesul literal al termenului, omisiunea indicării în raport a persoanelor răspunzătoare s-ar referi doar la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute totuși în raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia în sensul că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, in sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, in cazul in care în raport s-a indicat de către administratorul judiciar /lichidator că nu au rezultat informații privind incidenta in cauza a vreuneia din faptele limitativ prevăzute de lege în art. 138 alin 1, lit. a-
In cauza dedusă judecății, in raportul asupra cauzelor ce împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora in condițiile art. 138, precum si in raportul final, necontestate de creditor in termenul legal, lichidatorul a arătat că din analiza indicatorilor financiari rezultă că in cauză nu se regăsesc elemente probatorii în susținerea unei astfel de acțiuni, starea de insolventa fiind generata de un management defectuos, fapta ce nu este enumerata in disp art. 138 alin 1 ca latura obiectiva a atragerii răspunderii.
În condițiile în care creditorul bugetar nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii prin depunerea de înscrisuri sau prezentarea altor elemente probatorii care să contureze existenta vreuneia din faptele prevăzute limitativ in dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, cererea de autorizare se dovedește a fi doar un demers formal, ce ar duce la tergiversarea procedurii și implicit acumularea unor noi cheltuieli de procedură.
Cum în cauză nu se regăsesc nici una din cele două situații enumerate anterior, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare și în condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, in cauză fiind incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel încât instanța urmează a hotărî închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
În baza dispozițiilor art. 135 din lege, instanța a dispus notificarea închiderii procedurii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, iar în temeiul dispozițiilor art. 136 a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri si responsabilități. Pentru activitatea desfășurată, s-a aprobat decontul de cheltuieli prezentat de către lichidatorul judiciar, sumele urmând a fi suportate din fondul de lichidare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditorii a Municipiului I și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat de a Municipiului cuprinde următoarea motivare:
Prin sentința comercială nr. 369/S/ 09.06.2009, Tribunalul Iași - judecător sindic - a respins cererea vizând autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a introduce acțiunea privind stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei PLUS
Judecătorul sindic a apreciat că cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Consideră întemeiată solicitarea creditorului Mun. I prin prisma faptului că, în tabelul de creanțe al creditorilor PLUS au fost înscriși doar doi creditori, respectiv Mun. I și S B și în aceste condiții nu se poate desemna un comitet al creditorilor care să solicite judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din legea nr. 85/2006, în condițiile în care lichidatorul judiciar desemnat a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului PLUS
Așa după cum a statuat teoria și practica judiciară, obligarea organelor de conducere a societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezenta, în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie, acolo unde legea specială nu dispune.
Astfel, potrivit disp. art. 35, alin. 3 si 4 din Decretul nr. 31/1954: "Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".
Având calitatea de administrator și asociat la PLUS, încă de la înființare, a fost persoana împuternicită să reprezinte societatea, fiind ținută direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, după cum rezultă și din art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege". Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art. 5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorii stabilesc un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridică.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1540 cod civil "mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar însă și de culpa în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.
Administrator cu puteri depline, este cea care a avut, în fapt și în drept conducerea societății debitoare, situația financiară a PLUS L fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentantul acesteia.
Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Această situație de încetare a plăților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori.
Culpa administratorului constă în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și că nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.
profit, ba dimpotrivă, mergând în pierdere, situația financiară a societății a fost periclitată. Aceasta nu denotă decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că activitatea desfășurată nu a urmărit decât realizarea unor interese personale și nu realizarea intereselor PLUS L.
Solicită a se observa faptul că administratorul a dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 85, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, procedură pe care nu au urmat- Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.
Potrivit datelor din dosarul fiscal al " PLUS", din evidența fiscală, din balanța sintetică întocmită la luna 2002, personalul de specialitate din cadrul Mun. Iac onstatat că, deși debitoarea avea de încasat de la clienți suma de - lei (- lei la nivelul anului 2000), deținea un stoc de mărfuri în valoare de 34532 lei (- lei la nivelul anului 2000), existau avansuri nejustificate în termen de către administrator în valoare de 12.343 lei (- lei la nivelul anului 2000), administratorul societății nu-și achita debitele, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, obligații fiscale născute în urma desfășurării activităților economice.
Creanța creditorului Mun. I, în valoare totală de 21.150 lei, reprezintă debite (9.117 lei), dobânzi (10.895 lei), penalități (94 lei), precum și penalități de întârziere (1.044 lei).
Este lesne de observat faptul că accesoriile depășesc considerabil debitul principal.
În ceea ce privește vinovăția administratorului, potrivit teoriei și practicii în dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementarii sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesitații acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse intr-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului I este creditor îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată, având un interes legitim.
Astfel, instituția a dat dovada de rol activ in recuperarea creanțelor de la PLUS După epuizarea tuturor masurilor de executare silită prevăzute de Codul d e procedură fiscală, a formulat cerere pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, cerere de admitere a creanței, a participat la adunările creditorilor.
Prin adresa nr. 34251/ 20.03.2009, a solicitat autorizarea privind introducerea acțiunii prevăzute de art. 138 pentru stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei PLUS
Starea de insolvență este urmare a continuării activității PLUS în condițiile în care aceasta înregistrase datorii de un nivel superior față de posibilitatea de plată a acestora. Prin lipsa de interes în recuperarea creditelor de la debitorii societății administratorul anterior menționat a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul altor persoane, faptă prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006.
Deși avea posibilitatea, numita, în calitate de administrator al societății debitoare, nu a depus diligentele necesare în vederea valorificării stocurilor existente.
Mai mult decât atât, s-a constatat că administratorul societății deținea avansuri nejustificate în termen, în valoare de 12.343 lei (- lei la nivelul anului 2002), înțelegând prin aceasta faptul că administratorul societății a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, fapt prevăzut de art. 138 alin. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006.
Recursul formulat de B cuprinde următoarea motivare:
În fapt, s-a solicitat autorizarea din partea judecătorului sindic de a fi împuterniciți creditorii să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 cerere care a fost respinsă de către judecătorul sindic.
Lichidatorul judiciar a omis să promoveze o astfel de cerere, se poate dispune ca această cerere să fie formulată de comitetul creditorilor. Arată că legiuitorul a stabilit expres această posibilitate, în sensul de a se permite oricărui creditor, cu autorizarea judecătorului sindic, să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, tocmai pentru a nu se omite parcurgerea unei etape importante în lichidarea judiciară a debitorilor supuși dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea în unele cazuri de a putea fi constituit un comitet al creditorilor, conform dispozițiilor art. 16 din legea anterior menționată, în creditorilor nefiind înregistrați un număr suficient de mare de creditori. Dacă s-ar consacra această opinie, s-ar crea un precedent deosebit de periculos, în sensul că s-ar crea un dezechilibru între debitorii supuși unei proceduri de lichidare judiciară, cei cu un număr mai mic de creditori înscriși la masa credală fiind favorizați prin imposibilitatea formulării unei cereri împotriva organelor de conducere statutare, în lipsa unui comitet al creditorilor.
Singura condiție, înainte de a se formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, privește o autorizare din partea judecătorului - sindic de a autoriza creditorii să formuleze, în lipsa demersurilor întreprinse în acest sens de lichidatorul judiciar.
Prin neparcurgerea acestei etape esențiale în cadrul unei lichidări judiciare au fost prejudiciate drepturile și interesele creditorilor, apreciind în acest sens că a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum și a spiritului legii, care oferă mai multe instrumente în vederea recuperării creanțelor creditorilor înscriși la lipsa credală. Scopul legii este acoperirea întregului pasiv, cererea formulată împotriva fostei conduceri având menirea de a se asigura posibilitatea acoperirii și a pasivului rămas in urma valorificărilor bunurilor debitoarei.
S-a solicitat autorizarea judecătorului sindic în vederea promovării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, această cerere fiind respinsă de judecătorul sindic și dispunându-se închiderea procedurii. Prin descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului sindic de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior menționate. Închiderea procedurii echivalează în acest caz cu o antepronunțare a instanței de judecată asupra unei eventuale cereri de obligare la suportarea pasivului, aceasta nefiind nici măcar supusă dezbaterilor instanței de judecata.
Din considerentele hotărârii criticate nu rezultă sub nici un aspect motivele care au constituit baza luării acestei hotărâri, fiind o simplă afirmație a instanței de fond, exprimată printr-o simplă frază. Înalta Curte de Casație si Justiție a admis în mod constant ca motiv de casare "insuficienta motivare". Astfel, insuficienta motivare este echivalentă cu lipsa motivării în sine, simpla afirmare a unor fapte sau concluzii neputând ține loc analizei pe care instanța de fond este obligată să o facă înainte de a da o hotărâre. Analiza întregului probatoriu reprezintă efectiv arătarea în scris a rațiunilor ce au determinat instanța de judecată să admită sau să respingă o cerere, fiind o lucrare subiectivă care cuprinde tot meritul instanței de judecată și aportul acesteia la aflarea adevărului în cauza dedusă judecății.
. de a motiva hotărârea, în mod convingător și pertinent, reprezintă o reală garanție pentru părți, prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un real control judiciar, prin pronunțarea unei hotărâri care se întemeiază atât pe considerentele de fapt, cât și pe cele de drept care au format convingerea instanței.
Întrucât creditorii sunt în situația imposibilității recuperării sumelor cu care s-au înscris în masa credală, constituie o premiză concretă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de instanța a cărei sentință o critică.
Creditoarele au suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către instanța de judecată a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Judecătorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prevederile art. 138 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plăți; "această omisiune nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere", ( - "Regimul juridic al insolvenței")
În aceeași interpretare, "modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere elimină posibilitatea absenței culpei, subliniind dimpotrivă vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept, desemnează intenția și culpa propriu-zisă".
Faptul că nu s-ar fi putut stabili o legătură de cauzalitate între activitatea fostei conduceri și starea de insolvență nu este relevantă în speța dedusă judecații, atât timp cât legea nu face referire expresă la aceasta.
Prin întâmpinare, intimata - debitoare Real Plus Ias olicitat respingerea recursurilor.
Din oficiu, instanța a investit excepția lipsei calității procesuale active recurentei - creditoare
Analizând motivele de recurs formulate de creditoarea a municipiului și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că acest recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea de autorizare formulată de creditoare a Municipiului I, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, referitoare la omisiunea lichidatorului de a indica în raportul său asupra cauzelor insolvenței, a persoanelor culpabile de starea de insolvență a patrimoniului, ori acesta omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Astfel, se reține că în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență, lichidatorul a arătat că starea de insolvență a fost generată de un management defectuos și că nu se regăsesc elemente probatorii în susținerea unei astfel de acțiuni.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, curtea reține că analiza criticilor recurentei referitoare la presupusele fapte culpabile săvârșite de administratorul societății debitoare, ce ar determina eventuala răspundere personală a acestuia, a devenit superfluă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de municipiului I și va menține ca temeinică și legală sentința recurată.
În ceea ce privește recursul formulat de creditorul B, avându-se în vedere că titularul cererii de autorizare a introducerii acțiunii în răspundere întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este numai creditoarea a Municipiului I, curtea constată că recurenta nu are calitate procesuală activă pentru a promova calea de atac a recursului împotriva sentinței judecătorului sindic.
Așa fiind, Curtea va respinge pentru lipsă de calitate procesuală activă recursul formulat de B, împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea a Municipiului I, împotriva sentinței comerciale nr. 369/S din 9 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Respinge pentru lipsă de calitate procesuală activă recursul formulat de împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.01.2010
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 445/2009. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
