Practica judiciara insolventa. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 445/2009
Ședința publică de la data de 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Vera Stănișor
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurenta-creditor B, în contradictoriu cu intimata-debitor împotriva sentinței civile nr.1005/F din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect deschidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de creditoarea B, este declarat și motivat în termen și legal timbrat. Totodată, nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- creditorul "" Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului "" Târgu-
În motivarea cererii a arătat că, în calitatea sa de furnizor de servicii de telecomunicații, a încheiat cu debitorul contractul de abonament la serviciul seria H nr.50295/29.03.2005. În baza acestui contract a prestat în beneficiul debitorului servicii de telecomunicații al căror cost în cuantum de 969,4 lei nu a fost achitat, cu toate că au fost emise facturi fiscale pentru această sumă. Ca urmare a neachitării la scadență a facturilor debitorul îi datorează penalități de întârziere conform clauzelor contractuale, în cuantum de 1% pe zi, cuantumul acestora fiind de 8.281,01 lei. De asemenea debitorul îi datorează și o penalitate în cuantum de 2.000 USD pentru nerespectarea perioadei contractuale obligatorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3 pc.12, art.26, art.31 și urm. Din Legea 85/2006.
În susținerea cererii creditorul s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele: contractul de abonament la serviciul seria H nr.50295/29.03.2005 și anexele la acesta, două facturi fiscale, modul de calcul al penalităților solicitate.
Debitorul a contestat starea de insolvență în termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea 85/2006. A arătat acesta că a denunțat contractul motivat de faptul că operatorul de telefonie mobilă nu avea acoperire de semnal în raza sa de activitate, neasigurându-i serviciile la care s-a obligat prin contract. În privința penalităților solicitate a arătat că o condiție prealabilă pentru perceperea acestora era notificarea și facturarea separată a acestora. Aceste penalități contractuale nu curg de drept ci numai sub condiția facturării lor separate de către creditor. Astfel singura creanță certă și exigibilă o constituie contravaloarea a două facturi, care este de 969,43 lei, valoare care este situată sub pragul minim de 10.000 lei pentru admisibilitatea cererii.
Prin sentința civilă nr.1005/F/11 noiembrie 2008 Tribunalul Neamța admis contestația formulată de debitoarea LTN și a respins, ca nefondată, cererea creditoarei
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.03.2005 între părți s-a încheiat contractul de abonament la serviciul seria H nr.50295, prin care creditorul s-a obligat să furnizeze servicii de telecomunicații iar debitorul s-a obligat să achite contravaloarea acestora. La data formulării cererii introductive debitorul nu achitase facturile fiscale seria - nr.-/20.10.2005 și nr.-/20.09.2005, în valoare totală de 969,4 lei iar un număr de alte trei facturi fuseseră achitate cu întârziere. Pentru neplata la scadență a facturilor creditorul a calculat penalități de întârziere, în temeiul art.16 din contract, în cuantum de 8.281,01 lei. De asemenea creditorul a solicitat, în temeiul acelorași dispoziții contractuale, și plata unei penalități în cuantum de 4.787,8 lei reprezentând echivalentul a 2.000 USD,ca urmare a încetării contractului înainte de termen.
Deschiderea procedurii insolvenței reprezintă o măsură extremă care are drept consecința eliminarea din circuitul comercial a comerciantului. Aceasta presupune existența unei creanțe certe, lichide și exigibilă de mai mult de 30 de zile și un debitor aflat în stare de insolvență. Refuzul de plată a unei creanțe în termen de 30 de zile de la scadență nu poate conduce la concluzia că debitorul s-ar afla în insolvență, trebuind analizată și motivația acestui refuz care poate să aibă legătură sau nu cu insuficiența fondurilor și starea de insolvență. Debitorul a achitat la data de 07.11.2008 contravaloarea celor două facturi dar a refuzat să achite penalitățile solicitate de creditor, apreciind că acestea nu sunt datorate.
Procedura reglementată de Legea 85/2006 nu poate fi folosită de creditor pentru a forța debitorul să achite sume al căror cuantum acesta este îndreptățit să le conteste.
În prezenta cauză debitorul a arătat că a denunțat unilateral contractul ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către furnizorul de servicii care nu avea acoperire de semnal raza sa de activitate.
Din contractul încheiat între părți rezultă că "va putea solicita" penalități de întârziere acesta nestabilind în mod neechivoc obligația de plată a unor daune moratorii în sarcina debitorului (art.16 pc.16.2.1). Astfel este întemeiată susținerea debitorului privind necesitatea punerii sale în întârziere în sensul manifestării voinței creditorului de a solicita aceste penalități. În acest sens creditorul a depus la dosarul cauzei o înștiințare datată 20.02.2006, fără însă a exista dovada transmiterii către debitor, în condițiile în care penalitățile solicitate au fost calculate începând cu data scadenței facturilor.
Față de aceste considerente instanța reține că neplata penalităților solicitate de creditor nu se datorează stării de insolvență a debitorului, impunându-se ca pe calea dreptului comun să fie stabilit cuantumul lichid al acestei creanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea pentru următoarele motive:
- instanța de fond a reținut, în mod netemeinic și cu încălcarea legii, că creanța reprezentând penalitățile nu are caracter exigent. Penalitățile de întârziere sunt datorate și curg de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 43 Cod comercial, de la data la care obligația de plată facturilor a devenit exigibilă. Acestea pot fi facturate oricând în termenul general de prescripție sau în termen de 15 zile de la încasarea lor, factura având în primul rând rolul de a evidenția fiscal o obligație de plată. De altfel, facturile acceptate nu constituie singura modalitate de probă în materie comercială. În speță, temeiul daunelor interese moratorii și compensatorii a fost probat cu contract seria H nr. 50295 din 29 martie 2005, semnat de părți.
Consideră că formularea din art. 16.2.1 potrivit căreia "va putea solicita penalități" trebuie interpretată în sensul că dreptul de a solicita penalități de întârziere a fost prevăzut în interesul creditoarei, iar aceasta poate să valorifice sau nu acest drept.
Recurenta invederează faptul că prin achitarea facturilor fiscale după promovarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, debitoarea a recunoscut existența debitului principal și implicit și accesoriile;
- în ceea ce privește penalitatea de nerespectare a duratei contractuale obligatorii, aceasta a fost stabilită de părți la art. 16.2.2 din contract; contractul a încetat de plin drept, în condițiile în care debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată în termen de maxim 75 zile de la data emiterii facturii, la data de 18 decembrie 2008, iar durata contractului ar fi expirat la data de 29 februarie 2006;
- instanța de fond a reținut în mod greșit că neplata penalităților solicitate de creditor nu se datorează stării de insolvență; Legea nr. 85/2006 constituie prezumție de insolvență vădită în cazul în care debitorul nu achită în termen de 30 zile de la scadență o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai mare de 10.000 lei și mai mult, debitoarea nu a contestat starea de insolvență;
- susținerile debitoarei potrivit cărora a denunțat contractul sunt nedovedite.
Solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Recurenta susține că, în afara creanței de 969,4 lei care reprezintă contravaloarea serviciilor de telefonie prestate intimatei și care nu comportă discuții și care este recunoscută de intimată, intimata mai datorează penalități de 8281,01 lei pentru plata cu întârziere a contravalorii serviciilor și de 4787,8 lei pentru nerespectarea a duratei contractului și își întemeiază susținerile pe 2 clauze din contractul încheiat de părți, respectiv clauze cuprinse în art. 16.2.1 și 16.2.2 din contract.
Intimata a susținut că sumele reprezentând penalitățile sunt nedatorate, că a denunțat unilateral contractul pentru că recurenta nu avea acoperire de semnal în zona unde activa intimata și că în contract sunt înserate clauze abuzive, în sensul Legii nr. 193/2000.
Recurenta apreciază că aceste susțineri sunt nedovedite și, deci, neîntemeiate, însă curtea apreciază că Legea nr. 85/2006 nici nu oferă cadrul procesual pentru ca aceste susțineri să fie probate și analizate.
Motivația dată de intimată refuzului de a plăti penalitățile, în raport de cuantumul sumei solicitate cu titlul de penalități și conținutul clauzelor contractuale, imprimă creanței un caracter incert și se impune că pe calea dreptului comun să se stabilească dacă se datorează penalități și în ce cuantum.
Nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii de insolvență, sub aspectul certitudinii, lichidității și exigibilității creanței, nu se impune analizarea cererii sub aspectul stării de insolvabilitate debitoarei.
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică și se impune menținerea acestuia, cu consecința respingerii recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de recurenta - creditoareB,în contradictoriu cu intimata - debitoareTîmpotriva sentinței civile nr.1005/F din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Red. tehnored. 2 ex. 28 mai 2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Vera Stănișor
| ← Alte cereri. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Bacau | Practica judiciara insolventa. Decizia 1357/2009. Curtea de... → |
|---|
