Practica judiciara insolventa. Decizia 1366/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1366
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela
Grefier:
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de IMPORT EXPORT B împotriva sentinței comerciale nr. 671/S din 18 noiembrie 2008 și a sentinței comerciale nr. 279/S din 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, apărătorul intimatei " "SRL I, lipsă fiind societatea recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, cererile de recurs sunt la al 5-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul intimatei, solicită respingerea cererii de recurs formulată împotriva sentinței comerciale nr. 671/S din 18.11.2008 a Tribunalul Iași - judecător sindic ca neîntemeiată, motivând că instanța de fond în mod corect a admis contestația intimatei și a respins cererea recurentei privind declanșarea procedurii insolvenței, deoarece în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru deschiderea acestei proceduri.
Susține apărătorul intimatei că la data de 18 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat instanța de fond, părțile se aflau în litigiu în ce privește substanțele farmaceutice livrate cu această factură.
De asemenea, arată că, în mod corect instanța de fond a reținut că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 3 din Legea nr. 85/2006, deoarece societatea desfășoară activități comerciale și a dispus tot timpul de fonduri bănești, dar nu a fost de acord să plătească aceste substanțe farmaceutice din factura solicitată. Societatea debitoare nu este în incapacitate de plată așa cum susține creditoarea, intimata desfășoară relații comerciale și dispune de sume de bani pentru plata facturii, dar aceste substanțe farmaceutice livrate de recurentă nu pot fi utilizate în procesul de producție, fiind în prezent în depozitul intimatei.
Arată apărătorul intimatei că, recurenta este distribuitor de materii prime farmaceutice importate, dar începând cu anul 2006 avea obligația legală conform Ordinului nr. 281/2006 de a livra substanțele farmaceutice împreună cu documentația de calitate provenită de la producător. Intimata a primit aceste produse la promisiunea distribuitorului că documentația de calitate va fi trimisă ulterior, dar deși a solicitat de nenumărate ori această documentație nici în prezent nu a fost trimisă.
Deoarece nu a fost posibilă folosirea materiei prime în procesul de producție, s-a solicitat recurentei să preia substanțele de la intimată, dar aceasta a refuzat, situație în care au fost nevoiți să se adreseze instanței de judecată.
În ce privește cererea de recurs formulată de SC " Import Export SRL împotriva sentinței comerciale nr. 279/S/ 12 mai 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, solicită respingerea cererii ca fiind tardiv introdusă.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 671/S din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost admisă contestația formulată de debitorul "" I, cu sediul social declarat în mun. I,-, jud. I, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
A fos respinsă cererea formulată de creditorul " IMPORT EXPORT" B, cu sediul procesual ales la & Asociații SRL din mun. B,-, în, Clădirea 59, sectorul 6, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea "" I, cu sediul social declarat în mun. I,-, jud. I, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul sindic a reținut următoarele:
Creditorul " IMPORT EXPORT" Baf ormulat prezenta cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, întemeindu-și pretențiile pe faptul juridic al neplății unei sume de64.289,75, datorată în baza unor relații contractuale de vânzare-cumpărare de produse farmaceutice către debitoare, materializate în factura fiscală nr.-/21.12.2006, a căror existență nu este contestată de către debitoare.
Însă, ceea ce invocă debitoarea pentru neexecutarea obligației de plată sunt aspecte ce țin de conținutul drepturilor și obligațiilor părților ce decurg din predarea produselor farmaceutice menționate în factura fiscală-/21.12.2006,debitoarea susținând că i-ar fi revenit creditoarei o serie de obligații suplimentare interdependente celei de livrare a produselor, respectiv predarea unor documente de calitate, în condițiile în care se susține nepredarea acestora debitoarea prelevându-se de excepția de neexecutare conformă a contractului și solicitând rezilierea juridică a acestuia, cu obligarea creditorului la ridicarea bunurilor livrate, solicitare ce face obiectul unui litigiu de natură comercială de drept comun, declinat prin sentința civilă nr. 4572/11 aprilie 2008 de către Judecătoria Iași spre competentă soluționare Tribunalului Iași, unde a fost înregistrată potrivit certificatului de grefă depus. Cum obligația de plată născută în baza predării produselor farmaceutice menționate în cuprinsul facturii fiscale nr.-/21.12.2006corelativă creanței invocate este contestată pe calea excepției de neexecutare de către debitoare, judecătorul-sindic a apreciat că aceasta afectează caracterul lichid al creanței creditorului, necesar pentru declanșarea procedurii colective a executării silite concursuale a insolvenței.
În drept, pentru analizarea incidenței dispozițiilor procedurale de executare colectivă instituite prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, trebuie întrunită condiția existenței unei cereri din partea unui "creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile", potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar creanța să atingă cel puțin valoarea-prag de 10.000 lei, prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pe de o parte, precum și condiția referitoare la existența stării de insolvență a debitorului pe de altă parte.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, scopul acestui act normativ este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.", iar "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Astfel, judecătorul-sindic a apreciat că neputându-se reține lichiditatea creanței creditorului, acesta însuși confirmând corespondența existentă între părți cu privire la necesitatea însoțirii sau nu a produselor de documentația de calitate, nu este întrunită una din condițiile cumulative pentru declanșarea acestei proceduri.
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, scopul acestui act normativ este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență", iar "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Astfel, chiar dacă s-ar trece peste caracterul incert al creanței creditoarei, se are în vedere la aprecierea capacității de plată a debitoarei ansamblul operațiunilor comerciale pe care aceasta le desfășoară, precum și plățile pe care aceasta le efectuează și disponibilitățile din conturile sale bănești, care atestă capacitatea sa de plată.
Astfel, instanța a apreciat că prin extrasul de cont depus, aceasta a răsturnat prezumția de insolvență instituită de dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, nefiind astfel întrunită nici această cerință cumulativă pentru declanșarea acestei proceduri.
Creditoarea are la îndemână, în aceste împrejurări, calea dreptului comun pentru dovedirea și realizarea creanței sale.
Prin sentința com. nr. 279/S/12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost admisă cererea de completare a sentinței comerciale nr. 671/S din 18.11.2008, formulată de debitoarea "" I, cu sediul în I,-, jud.
S-a dispus completarea sentinței comerciale nr. 671/S din 18.11.2008, în sensul obligării creditoarei " IMPORT EXPORT", să plătească debitoarei "" suma de 2039,3 lei,reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 671/S pronunțată de Tribunalul Iași la 18.11.2008 s-a admis contestația formulată de debitorul "" și pe cale de consecință s-a respins ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Prin contestația formulată, (fila 22-24 dosar), debitorul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii introductive cât și obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că prin sentința menționată instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea debitorului de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată și față de dispozițiile art. 281 ind. 2 cod procedură civilă, care conferă instanței posibilitatea de a completa hotărârea în cazul în care a omis să se pronunțe asupra unei capăt de cerere principal sau accesoriu, cererea a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și constatând că societatea creditoare se află în culpă procesuală, instanța a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
S-a dispus atașarea prezentei sentințe la ambele exemplare originale ale hotărârii.
Creditoarea " IMPORT EXPORT" a declarat recurs atât împotriva sentinței com. nr. 671/S/18.11.2008 cât și împotriva sentinței com. nr. 279/S/12.05.2009 ambele pronunțate de Tribunalul Iași - judecător sindic.
În motivare recursului declarat împotriva sentinței com. nr. 671/S/18.11.2008 se arată că instanța de fond în mod greșit a admis contestația debitoarei și a respins acțiunea sa, reținând o excepție de neexecutare a contractului în culpa societății creditoare.
Susține recurenta că nu a existat niciun contract încheiat între " IMPORT EXPORT" și "", relațiile comerciale desfășurându-se în forma simplificată, respectiv prin livrarea de produse și achitarea acestora în baza facturii fiscale cu scadența la 30 de zile, conform legii.
Societatea debitoare a recunoscut că a înregistrat în evidențele contabile factura fiscală, fapt constatat și de Garda Financiară, creanța fiind certă.
Acceptarea facturii este neîndoielnică pentru că debitoarea este plătitoare de TVA și din punct de vedere a evidenței operațiunilor impozabile, plătitorii de TVA au obligația de a ține evidența contabilă astfel încât să poată determina baza de impozitare și TVA colectată, să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare, să întocmească și să depună la organul fiscal competent până la data de 25 lunii următoare decontul de TVA, să plătească la buget TVA.
Cum debitoarea nu a formulat refuz la plată, total sau parțial, a facturii, rezultă că aceasta a fost de acord cu factura și a procedat la înregistrarea ei în contabilitate și plata către buget a TVA-ului.
Instanța de fond a reținut că pe rolul Judecătoriei Iași se află spre soluționare dosarul nr- prin care "" a solicitat obligarea recurentei de a ridica produsele farmaceutice livrate în baza facturii -/21.12.2006.
Prin sentința civilă nr. 2806/com pronunțată în data de 20.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul Iașia respins cererea "" prin care solicitase obligarea " IMPORT EXPORT" de a ridica produsele farmaceutice.
Consideră că motivul invocat de "" de a achita factura în valoare de 64.289,75 lei (așa-zisa lipsă a unor documente însoțitoare), reprezintă de fapt doar un pretext pentru a mai câștiga timp și pentru a amâna efectuarea plății până la un moment viitor când spera să aibă fonduri.
În fapt, prin adresa trimisă societății recurente în data de 26.10.2007, debitoarea declara că va procesa marfa primită de la societatea recurentă fără să mai pretindă alte documente însoțitoare, suplimentar față de cele deja înmânate, dacă vor renunța la judecată și vor fi de acord cu returnarea unei părți din marfă. Prin adresa respectivă, chiar debitoarea recunoaște că produsele cumpărate pot fi procesate fără a se furniza alte documente.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de Legea nr. 85/2006 pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Intimata "" Iaf ormulat, în termen procedural, întâmpinare solicitând respingerea recursului, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de lege pentru deschiderea procedurii.
" IMPORT EXPORT" a declarat recurs și împotriva sentinței com. nr. 279/S/12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând nelegala citare pentru termenul la care a fost soluționată cererea de completare a sentinței com. nr. 671/S/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La termenul de judecată din data de 16.11.2009 Curtea a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității recursului declarat împotriva sentinței com. nr. 279/S/12 mai 2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat împotriva sentinței com. nr. 671/S/18.11.2008 este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Criticile prezentate de recurentă se încadrează în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, dar acest text procedural nu este incident în cauză, atât timp cât judecătorul sindic a interpretat și aplicat judicios normele legale relevante, mai exact art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței coroborat cu dispozițiile art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 31 alin. 1 si art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, este creditor îndreptățit să ceară deschiderea procedurii, orice creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, creanța al cărei cuantum este cel puțin egală valorii prag stabilite în art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Curtea subliniază că analiza de temeinicie a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței formulate de către creditor, presupune două direcții principale: analiza creanței creditorului din perspectiva condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 și, în cazul în care această condiție este împlinită, sub forța prezumției de insolvență instituită prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.
Potrivit afirmațiilor recurentei " IMPORT EXPORT", creanța sa cuantificata la 64289,75 lei,constând în contravaloare produse farmaceutice, își trage sorgintea din factura fiscală nr. -/21.12.2006, factură acceptată de debitoare, evidențiată în contabilitatea acesteia, însă, neonorată la plată. Curtea reține că este dovedit caracterul cert al creanței deținute de creditoarea recurentă față de dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă care definesc creanța certă drept acea creanță ce rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Ceea ce nu s-a probat în cauză este caracterul lichid al creanței pentru care se solicită deschiderea procedurii insolvenței, așa după cum bine a reținut judecătorul-sindic.
Debitoarea a făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că între ea și creditoarea recurentă există un proces care face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Iași, având ca obiect obligația "de a face".
În acel dosar, debitoarea "" I invocă excepția de neexecutare conformă a contractului solicitând obligarea creditoarei " IMPORT EXPORT" să-și ridice marfa livrată întrucât nu au fost respectate obligațiile referitoare la predarea documentelor care să ateste calitatea produselor înserate în factura fiscală nr. -/21.12.2006, context în care acestea nu pot fi utilizate în activitatea farmaceutică.
Aceste aspecte trebuie lămurite pentru a putea stabili întinderea creanței debitoarei, adică pentru a-i determina lichiditatea
În speță, instanța de control judiciar reține că - în pofida susținerilor recurentei - înscrisurile depuse în recurs nu atestă caracterul lichid al creanței pretinse. Modul în care s-au desfășurat raporturile comerciale dintre părți, pe parcursul mai multor ani, conduce la concluzia necesității unei analize pe fond a pretențiilor reclamantei, cu administrarea de probe, care exced sferei limitate a procedurii reglementate de Legea insolvenței, dar care constituie deja obiect de analiză în dosarul nr- al Tribunalului Iași.
Critica vizând respingerea acțiunii ca urmare a reținerii de către judecătorul sindic a excepției de neexecutare a contractului este nefondată, instanța neinvocând o asemenea excepție ci doar analizând îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin prisma analizei de temeinicie a creanței creditorului.
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. din Legea nr. 85/2006, incapacitatea vădită este o stare de fapt obiectivă constatată ca rezultat al comparației între cuantumul total al datoriilor exigibile și sumele de bani disponibile.
Creditorul nu a făcut dovada, la data introducerii cererii, a caracterului lichid al creanței, iar, prin contestație, debitorul a dovedit că nu a plătit, nu pentru că ar fi în incapacitate de plată, ci pentru că se află în litigiu cu recurenta creditoare.
Rezultă că respingerea cererii creditorului este justificată în situația în care debitorul posedă în contul bancar disponibil suficient pentru a face față datoriei pe care o are față de creditor. Nu se află în insolvență debitorul care dispune de fonduri suficiente, dar refuză, chiar cu rea credință, să-și plătească datoria.
Procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile "sub amenințarea cu falimentul", dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti, sau dacă invocă - cum este situația din prezenta cauză- că nu a plătit deoarece, la rândul său, creditorul nu și-a onorat o serie de obligații suplimentare ce îi reveneau, referitoare la standardele de calitate ale produselor farmaceutice livrate.
În cauză debitoarea a depus extras de cont care atestă situația lichidităților de care dispune fiind răsturnată prezumția de insolvență, nefiind astfel întrunită nici această cerință pentru declanșarea procedurii în discuție.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul declarat de creditoarea " IMPORT EXPORT" împotriva sentinței comerciale nr. 671/S/ 18.11.2009 a Tribunalului Iași pe care o va menține ca legală și temeinică.
Referitor la excepția de tardivitate a recursului declarat de " IMPORT EXPORT" împotriva sentinței com. nr. 279/S/12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
În cauza dedusă judecății sentința nr. 279/S/12.05.2009 a fost comunicată recurentei-creditoare " IMPORT EXPORT" la data de 17.06.2009, fiind primită de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, aspect evidențiat în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, atașat la fila 83 dosar recurs. Față de momentul comunicării hotărârii, ultima zi pentru declararea recursului era 29.06.2009.
Or cererea de recurs a fost depusă la oficiul poștal la data de 06.07.2009, conform ștampilei aflate pe plicul de expediere (fila 49 dosar recurs).
Având în vedere dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca tardiv recursul formulat de " IMPORT EXPORT" împotriva sentinței comerciale nr. 279/S/12 mai 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o va menține ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă urmează să oblige partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea " IMPORT EXPORT" împotriva sentinței comerciale nr. 671/S din 18 noiembrie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Respinge - ca tardiv - recursul formulat de " IMPORT EXPERT" împotriva sentinței comerciale nr. 279/S din 12 mai 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei "" suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
(sentința com. nr. 671/S/18.11.2008)
Tribunalul Iași:
(sentința com. nr. 279/S/12.05.2009)
11.01.2010
2 ex.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela
| ← Acțiune în anulare. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Bacau | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 586/2009.... → |
|---|
