Practica judiciara insolventa. Decizia 1382/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1382/2009
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-au luat în examinare în vederea pronunțării, recursurile declarate de administratorul special împotriva sentinței comerciale nr.2126/2008, 4314/26.11.2008, 3394/05.11.2008, toate pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, și de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 3394/05.11.2008 și 4314/26.11.2008 în contradictoriu cu intimații: SA SUCURSALA B, POST SA, DE CREDIT I, DIRECȚIA FISCALA B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, COMPANIA DE, DISTRIGAZ SUD SA B- SUCURSALA B, FDFEE TRANSILVANIA SUD SA SUCURSALA B, ROMTELECOM SA -DIRECTIA DE TELECOMUNICATII B, UNIVERSITATEA TRANSILVANIA B, SC SA, SC SRL B, SC SA, H & B, având ca obiect procedura insolvenței- contestație la tabelul creditorilor.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.04.2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.2126 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a espins ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva înscrierii integrale a creanței creditoarei se SA - 944.843,99 lei - în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva înscrierii integrale a creanței creditoarei DGFP a jud. B - 1.101.644,22 lei - în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 82/SIND/9 februarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 12/F/2004 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea DGFP a jud. B și a dispus începerea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, împotriva debitoarei SC SA B, a stabilit un termen de 10 zile de la data comunicării acestei sentințe în care să se convoace adunarea generală a acționarilor debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 392/SIND/14 iunie 2004 judecătorul sindic a desemnat administratorul acestei proceduri, SC SRL.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2004, judecătorul sindic având în vedere îndeplinirea defectuoasă de către administratorul SC SRL a atribuțiilor stabilite, a dispus înlocuirea acestuia cu SC SRL și a dispus anularea actului constatator prin care fostul administrator a constatat inexistența oricăror bunuri în averea debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 410/SIND/30 mai 2005, judecătorul sindic a admis în parte contestația creditoarei se SA și a dispus înscrierea creanței acesteia în valoare de 257.865.142 lei în categoria creanțelor garantate real în tabelul definitiv. A mai admis și contestația debitoarei privind creanța creditoarei SC SRl și a dispus neînscrierea creanței acesteia în valoare de 159.994.431 lei în tabelul definitiv. A respins contestația debitoarei privind creanța creditoarei DE CREDIT SA. Prin decizia nr. 715/R/9 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 832/R/,Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis recursurile declarate de creditorii SC ROMÂNEASCĂ - SA - Sucursala B și SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 410/SIND/30 mai 2005, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a dispus înscrierea creditoarei SC ROMĂNEASCĂ - SA - Sucursala B în tabelul creditorilor cu suma de 597.901.296 lei vechi și a creditoarei se SRL B în tabelul creditorilor cu suma de 159.994.431 lei vechi, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Prin sentința comercială nr. 863/16 aprilie 2008, judecătorul sindic a admis cererea de trecere în faliment a debitoarei SC SA B formulată de creditoarea se POST SA și, în consecință, a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC SA
Prin contestația înregistrată în dosarul nr. 12/F/2004 la 16 aprilie 2007, administratorul special a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit În valută pentru investiții nr. 15098/24 octombrie 2001 și suspendarea obligației de plată a debitoarei către creditoarea SC SA Sucursala B pentru suma cu care aceasta din urmă s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor.
Prin contestația înregistrată la 18 iunie 2007, administratorul special a solicitat constatarea erorii esențiale cu privire la înscrierea creanței creditoarei DGFP a jud. B în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA B 2001 și suspendarea obligației de plată a debitoarei către creditoarea DGFP a jud. B pentru suma cu care aceasta din urmă s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor.
Verificând temeinicia tuturor aspectelor invocate în cauză, cu titlu de excepție sau de fond, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2007, judecătorul sindic a constatat că d-l a dobândit calitatea de administrator special al debitoarei, motiv pentru care, în ședința publică din 30 ianuarie 2008, judecătorul sindic a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității de reprezentant și lipsei de interes, având în vedere faptul că dispozițiile art. 18, alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 permit administratorului special să formuleze contestații în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2006 și a calificat ca apărare de fond excepția inadmisibilității formulării contestației de către administratorul special.
Analizând temeinicia celor două contestații, pe fond, judecătorul sindic a reținut că creditoarele se SA și DGFP a jud. B și-au înscris creanțele în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA B, după cum urmează: CREANȚE POST SA B - 944.843,99 lei, respectiv CREANȚE BUGETARE DGFP a jud. B - 1.101.644,22 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, doI sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Pentru a fi aplicabilă calea contestației întemeiate pe dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, actul normativ impune, într-o primă ipoteză, existența unui fals, a unui dol sau a unei. erori esențiale, respectiv, într-o a doua ipoteză, descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva creanței SC SA, administratorul special s-a prevalat de o pretinsă nulitate parțială care și-ar avea originea în neabilitarea persoanelor care au semnat contractul, în lipsa unui obiect determinat, într-o cauză falsă sau nelicită, dublată de o conduită ilicită și imorală a creditoarei SC SA, respectiv în existența unui fals și a unui doI, acestea din urmă neprecizate decât oral, în ședința din 21 mai 2008.
Nulitatea, ca sancțiune care intervine la încheierea unui act juridic cu încălcarea unei dispoziții imperative a legii, nu este prevăzută de art. 75 din Legea nr. 85/2006 ca motiv expres pentru admiterea unei astfel de contestații, însă ea poate fi o consecință a intervenirii unui fals, doI sau eroare esențială în actul juridic generator al creanței înscrise în tabelul definitiv. Dat fiind faptul că titlul de creanță al creditoarei se SA este constituit de contractul de credit nr. 15098/24 octombrie 2001, singura formă de nulitate valorificabilă în speță ar fi o nulitate absolută, deoarece orice eventuală nulitate relativă la încheierea acestui contract (anulabilitate) ar fi prescrisă, conform interpretăriiper a contrarioa art. 2 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu art. 1 alin. 1 din același act normativ, anulabilitatea contractului privind drepturi patrimoniale ale debitoarei și creditoarei SC SA. In consecință, invocarea unei eventuale lipse a calității de reprezentant a persoanei care a semnat contractul de împrumut față de debitoare este lipsită de relevanță, deoarece, chiar dacă ar fi adevărată, ar constitui un viciu de consimțământ relativ acoperit prin trecerea unui termen de trei ani de la încheierea contractului (și nu o lipsă a capacității persoanei de a contract a, deoarece semnatarul contractului, d-l, avea calitatea de președinte al consiliului de administrație al debitoarei, în speță putându-se pune doar problema depășirii limitelor mandatului). Oricum, acest motiv nu prezintă relevanță în speță, deoarece nu este prevăzut de art. 75 din Legea nr. 85/2006. In ceea ce privește lipsa unui obiect determinat al contractului, nici acest aspect nu poate fi valorificat pe calea contestației prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006, însă el nu este nici întemeiat, contractul de credit nr. 15098/24 octombrie 2001 având un obiect clar, împrumutarea de către creditoarea SC SA a sumei de 196.900 euro către debitoare. Scopul acordării împrumutului poate fi analizat cel mult din perspectiva cauzei contractului, însă nu și a obiectului său. Cât privește existența unei cauze nelicite sau imorale la încheierea acestui contract, judecătorul sindic a reținut că, din probele administrate în cauză, nu reies indicii ale existenței vreunui folos nelicit urmărit de către creditoarea SC SA Chiar dacă ar lua în considerare susținerile debitoarei, de altfel neprobate, judecătorul sindic a apreciat că intenția creditoarei de a obține novarea unor împrumuturi anterioare, garantate necorespunzător prin încheierea unui nou contract, garantat real, nu este nelicită, deoarece și debitoarei i-a profitat reeșalonarea vechilor credite, care aveau rate ajunse la scadență și neachitate. Dimpotrivă, poziția debitoarei care apreciază că era îndreptățită să primească întreaga sumă de - euro și să continue neonorarea obligațiilor sale mai vechi către creditoarea SC SA, cunoscând faptul că acestea erau garantate necorespunzător, iar creditoarea nu avea la îndemână mijloace adecvate pentru realizarea creanțelor sale izvorâte din creditele anterioare, apare ca fiind contrară bunei credințe care trebuie să guverneze nu doar încheierea, ci și executarea contractelor.
Cât privește eventualul fals invocat de debitoare, judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu a indicat nici actul falsificat, nici tipul de fals și nici pe autorul falsului, aspecte care atrag incidența dispozițiilor art. 1169.civ. cu privire la această susținere.
În ceea ce privește un eventual doI, judecătorul sindic a reținut că pretinsa inducere în eroare a debitoarei cu privire la destinația creditului nu poate fi reținută, deoarece ordinul de cumpărare valută 4 atestă fără dubiu faptul că la data de 24 octombrie 2001 debitoarea, prin d-l, care a semnat și ștampilat acest înscris, a ordonat creditoarei să cumpere suma de 96433 USD în scopul de a rambursa un credit care nu putea să fie decât anterior celui acordat prin contractul nr. 15098/24 octombrie 2001. Mai mult, legătura dintre suma de 96433 USD și creditele anterioare de - USD și 60000 USD, a căror existență și neplată la scadență a recunoscut-o chiar debitoarea, este atestată de moneda rambursării, USD. În consecință, judecătorul sindic a reținut că debitoarea a acționat în deplină cunoștință de cauză atunci când a efectuat cumpărarea sumei de 96433 USD și celelalte operațiuni evidențiate în categoria debitelor în extrasul de cont neexistând nici o eroare, provocată sau neprovocată.
Nepunerea la dispoziția debitoarei a întregului credit de - euro de către creditoare nu prezintă însă relevanță nici din perspectiva unei eventuale nulități a contractului de credit nr. 15098/2001, deoarece, prin definiție, nulitatea unei convenții poate avea doar cauze anterioare sau concomitente încheierii ei, or, acest aspect privește faza de executare a contractului, care vizează executarea unor obligații corespunzătoare unor drepturi patrimoniale, însoțite de acțiuni prescriptibile în termen de 3 ani de la scadența acestor obligații, 24 octombrie 2001.
S-a reținut că, criticile aduse de debitoare conduitei SC SA în ceea ce privește disponibilitatea sa de a încheia cu debitoarea un contract de credit, cu nerespectarea normelor edictate de BNR și a propriilor norme prudențiale ale băncii reprezintă, în primul rând, invocarea propriei turpitudini, în condițiile în care debitoarea se prevalează de faptul că nu era îndreptățită să încheie contractul de credit nr. 15098/2001, deoarece avea debite scadente și neachitate față de creditoarea se SA Oricum, nici normele BNR și nici normele prudențiale ale SC SA nu au forța juridică necesară pentru a conține norme juridice imperative de ordine publică, deoarece regulile pretins încălcate vizează doar interesele unor particulari, unitatea bancară și împrumutatul, astfel încât derogarea de la aceste norme poate conduce, cel mult, la o anulabilitate a contractului de credit astfel încheiat, valorificabilă în termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Or, în speță, contestația întemeiată pe acest motiv este formulată cu încălcarea acestui termen, eventuala anulabilitate a contractului de credit nr. 15098/2001 nemaiputând fi invocată, fiind prescrisa.
Cea de a doua teză a art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu este incidentă în cazul creanței SC SA, administratorul special neindicând vreun titlu necunoscut și hotărâtor care să conducă la necesitatea diminuării acestei creanțe
În ceea ce privește restul argumentelor debitoarei referitoare la neîndreptățirea creditoarei SC SA de a i se înscrie întreaga creanță în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA B, judecătorul sindic a reținut că sunt simple aprecieri asupra stării de fapt, unele deosebit de peiorative la adresa lichidatorului, în mod vădit nejustificat, astfel încât analiza lor în cadrul prezentei sentințe nu ar fi doar inutilă, ci ar avea și semnificația că li s-ar recunoaște vreo valoare juridică, ceea ce este, desigur, exclus.
IN ceea ce privește contestația formulată împotriva creanței DGFP a jud. B, judecătorul sindic are în vedere faptul că, într-adevăr, prin decizia civilă nr. 3314/5 noiembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3584/2001, a exonerat-o pe debitoare de plata către bugetul de stat a sumelor de 286.683.328 lei vechi reprezentând impozit pe salarii și 177.924.994 lei vechi majorări aferente, respectiv 545.230.904 lei vechi TVA și 828.366.663 lei vechi majorări aferente, menținând obligația debitoarei de a plăti 420.998.880 lei impozit pe profit și 398.264.865 majorări de întârziere aferente.
Comparând aceste sume cu evidențele fiscale ale creditoarei DGFP a jud. B și fișa sintetică totală ale debitoarei, rezultă fără dubiu faptul că din obligațiile fiscale ale debitoarei la data de 29 februarie 2000 au fost deduse sumele arătate în decizia civilă nr. 3314/5 noiembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3584/2001 de, deoarece la rubrica "impozit pe profit" singurele sume datorate de debitoare sunt 420.998.880 lei impozit pe profit și 398.264.865 majorări de întârziere aferente, menținute prin decizia civilă nr. 3314/5 noiembrie 2002, respectiv la rubrica "impozit pe salarii" debitoarea figurează cu datorii de 10.009.681 lei vechi impozit pe salarii și 1.201.162 lei vechi majorări de întârziere, ambele sume fiind în mod net inferioare celor arătate în decizie (286.683.328 lei vechi reprezentând impozit pe salarii și 177.924.994 lei vechi majorări aferente), fiind deci ulterioare celor cuprinse în actul de control anulat, procesul verbal nr. 3546/29 februarie 2000. În ceea ce privește celelalte sume care apar în sarcina debitoarei la 5 iulie 2000, acestea sunt cele cuprinse în procesul verbal de control nr. 12882A/15 iulie 2000, care, deși atacat, a fost menținut prin sentința nr. 234/F pronunțată în dosarul nr. 442/F/CN/2001 al Curții de Apel Brașov.
În consecință, judecătorul sindic a concluzionat că, nici în cazul acestei contestații, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006, neexistând nici o eroare esențială la înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA a creanței creditoarei DGFP a jud. În același sens, judecătorul sindic a reținut că decizia civilă nr. 3314/5 noiembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3584/2001 al nu reprezintă un titlu necunoscut în sensul art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitoarea având calitatea de parte în litigiul obiect al dosarului nr. 3584/2001 al, decizia fiindu-i cunoscută din anul 2002.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 1169.civ. coroborat cu art. 129 alin. 1.proc.civ. a respins, contestațiile formulate de Administratorul special.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs administratorul special al debitoare SC SA B, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art.162 proc.civ. privind punerea în discuție a excepției prescripției extinctive invocată din oficiu numai cu ocazia redactării hotărârii judecătorești, astfel fiind privați de un grad de jurisdicție cu privire la discutarea acestei excepții.
Invederează trei fraude la lege comise de bancă: fraudarea dispozițiilor Legii nr.58/1998 privind normele prudențiale; încălcarea destinației creditului; încălcarea normelor privind sursa rambursării creditului.
Cu privire la semnatarul contractului pentru societatea comercială, arată că motivarea sentinței conține o eroare de fapt deoarece contractul nu a fost semnat de recurent, ci de administratorul societății debitoare, care are tot numele de familie d e.
Arată că prima instanță a comis două greșeli invocând drept temeiuri contractele din 2000 și 2001 de care banca nu s-a prevalat niciodată, nici în cererea de deschidere a procedurii, nici ulterior și în același tip, ace afirmații neverificate și nediscutate, în sensul că societatea debitoare nu avea alte active care să poată fi urmărite de bancă pentru datoriile vechi.
Cu privire la interpretarea greșită a ordinului de cumpărare valută nr.9427 din 24.10.2001, arată că în data de 24.10.2001 titularul contului SC SA dă un ordin băncii să cumpere la vedere suma de 96.433 USD, valuta urmând a fi virată într-un al cont al aceluiași titular, semnatar al ordinului.
Deși în acest ordinul se menționează explicit că valuta cumpărată va fi virată în contul semnatarului ordinului totuși s-a interpretat ca și rambursare a creditului, care ar fi însemnat creditarea contului băncii și nu a contului clientului băncii. Dacă s-ar fi pus problema rambursării unui credit, virarea sumei cumpărate se putea face numai prin ordin de plată și nu prin ordin de cumpărare valută.
Arată că cererea de deschidere a procedurii insolvenței se bazează numai pe contractul nr.15098 din 24.10.2001, acesta fiind cadrul juridic în care se desfășoară procesul, din suma acordată prin acest contract societatea debitoare a primit numai o parte, cu care a cumpărat un imobil, restul fiind virat direct în contul datoriilor vechi, astfel încât societatea nu a primit niciodată aceste fonduri astfel că nu le poate restitui.
În ce privește respingerea contestației debitorului la creanța Direcției Generale a Finanțelor Publice B, consideră că judecătorul sindic nu a motivat temeinic respingerea contestației, apreciind că afirmațiile debitorului nu au nici un suport real și legal.
Arată că respingerea contestației împotriva procesului verbal din data de 05.07.2007 de către Curtea de Apel Brașov, a avut ca temei, faptul că acesta a rămas fără obiect, debitoarea având obligația de a plăti cu titlu de impozit pe profit suma de 420.998.800 și majorări de întârziere de 398.264.865 lei, calculate până la data de 31.12.1999.
Debitul de 420.998.800 cu titlu de impozit pe profit generează accesorii în perioada 01.01.2000- 09.02-.2004, astfel suma cu care trebuia să se înscrie creditoarea în tabelul definitiv era de 1.676.584.621 lei.
Prin sentința comercială nr. 3394 din 5 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special, d-l în ceea ce privește formularea contestațiilor împotriva trecerii în tabelul suplimentar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA a creanțelor creditoarelor: SC SA, DGFP a județului B, Municipiului B-Direcția fiscală.
S-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special, d-l, împotriva creanței suplimentare a creditoarei SC SA, astfel cum a fost aceasta înscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar, în cuantum de -,40 lei.
S-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special, d-l, împotriva creanței suplimentare a creditoarei DGFP a județului B, astfel cum a fost aceasta înscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar, în cuantum de 321.204 lei, referitoare la neînscrierea în tabelul suplimentar a diferenței până la concurența sumei de 483.317 lei cu titlu de accesorii fiscale și la neînscrierea caracterului parțial garantat al acestei creanțe.
S-a admis contestația formulată de administratorul special, D-l împotriva creanței suplimentare a creditorului Municipiul B-Direcția Fiscală, astfel cum a fost înscrisă în tabelul suplimentar, în cuantum de -,86 lei.
S-a dispus diminuarea creanței suplimentare a creditorului Municipiul B-Direcția Fiscală cu suma de 72.084,92 lei, reprezentând taxe de concesiune nedatorate, astfel încât, în final, valoarea creanței suplimentare a creditorului Municipiul B-Direcția Fiscală este de 100.197,94 lei.
S-a admis în parte cererea lichidatorului judiciar H & B și s-a încuviințat cu modificări, tabelul suplimentar al creanțelor născute după data deschiderii procedurii insolvenței, 9 februarie 2004, împotriva averii debitoarei, până la data intrării debitoarei în faliment, 16 aprilie 2008.
Prin încheierea comercială nr. 4314 din 26 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a luat act de renunțarea SC PLANT SRL la soluționarea cererii sale de admitere a creanței pretins născute în timpul procedurii, în cuantum de 2.483.291,6 lei.
S-a dispus radierea din tabelul suplimentar și din tabelul definitiv consolidat a creanței SC PLANT SRL, în cuantum de 2.483.291,6 lei, înscrisă provizoriu prin sentința comercială nr. nr. 3394/5 noiembrie 2008.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței suplimentare formulată de creditoarea RA Compania B.
S-a admis excepția tardivității depunerii cererii de admitere a creanței suplimentare de către creditoarea RA Compania
S-a dispus radierea din tabelul suplimentar și din tabelul definitiv consolidat, din secțiunea creanțelor chirografare suplimentare înscrise provizoriu prin sentința comercială nr. nr. 3394/5 noiembrie 2008, creanței suplimentare a RA Compania B, în cuantum de 21,65 lei și trecerea ei în categoria creanțelor înscrise sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 76 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, tabelul definitiv consolidat al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA B are următoarea compunere:CREANȚĂ SUPLIMENTARĂ: SC SA 115.986,40 lei, CREANȚE BUGETARE SUPLIMENTARE: DGFP a jud. 321.204,00 lei MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală 100.197,94 lei CREANȚE GARANTATE: ROMÂNEASCĂ SA Suc. 24.265,00 lei, SC SA DE CREDIT 575.155,49 lei, 14567,50 lei CREANȚE BUGETARE: DGFP a jud. 1.101.644,22 lei MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală ITM al jud. 45849,70 lei 158,19 lei CREANȚE.
S-a dispus reînregistrarea și reafișarea de către lichidatorul judiciar a tabelului definitiv consolidat al creanțelor la sediul Tribunalului Comercial Cluj
S-a stabilit termen pentru continuarea procedurii la 28 ianuarie 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 82/SIND/9 februarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 12/F/2004 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea DGFP a jud. B și a dispus începerea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, împotriva debitoarei SC SA B, a stabilit un termen de 10 zile de la data comunicării acestei sentințe în care să se convoace adunarea generală a acționarilor debitoarei, pentru a comunica judecătorului sindic: a) prin care formă de procedură dintre cele prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. f din Legea nr. 64/1995 se va proceda la stingerea pasivului patrimoniului său și plata obligațiilor față de creditori, menționând faptul că declarația scrisă privind intenția de a se proceda la reorganizare judiciară urma să fie depusă în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței, b) aprobarea listelor privind creditorii și debitorii societății debitoare, precum și a inventarului bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, c) desemnarea reprezentantului acționarilor pe durata desfășurării procedurii și d) stabilirea modului în care urmau să se vândă bunurile debitoarei: în bloc sau la bucată, pentru plata datoriilor. L-a obligat pe reprezentantul legal al debitoarei să depună la dosar documentele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 64/1995 până la expirarea termenului de 10 zile mai sus arătat. A mai dispus indisponibilizarea acțiunilor înscrise în registrul debitoarei și la registrul comerțului. A solicitat băncilor cu reprezentanțe în mun. B să comunice judecătorului sindic, conform art. 3732alin. 3.proc.civ. soldurile conturilor deschise pe numele debitoarei și să blocheze plățile din aceste conturi până ce se va dispune asupra lor în timpul desfășurării procedurii, prin hotărârea judecătorului sindic.
Prin sentința civilă nr. 392/SIND/14 iunie 2004 judecătorul sindic a desemnat administratorul acestei proceduri, SC SRL, căruia i-a pus în vedere următoarele atribuții: 1) de a stabili și notifica administratorului/CA al debitoarei data convocării pentru a își desemna reprezentantul și adresa de notificare a actelor de procedură, respectiv pentru a decide dacă declară intenția de intrare în reorganizare, conform unui plan, sau în faliment, 2) de a obține actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 64/1995 pentru a le depune la dosar, odată cu raportul privind cauzele insolvenței acesteia, 3) de a proceda la angajarea unui auditor sau expert contabil conform art. 21 și art. 33 din Legea nr. 64/1995, 4) de a face notificările prevăzute de art. 161și art. 581din Legea nr. 64/1995, luând în considerare termenul până la care urma să se prezinte raportul arătat la pct. 2, cu mențiunea că termenul limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor expira la 15 august 2004, iar prima ședință a adunării creditorilor urma să fie convocată după definitivarea și înregistrarea tabelului definitiv, 5) de a identifica, în registrul special de evidență, acțiunile și de a comunica reprezentantului legal al debitoarei indisponibilizarea lor, 6) de a prezenta judecătorului sindic raportul prevăzut de art. 41 din Legea nr. 64/1995 până la termenul din 20 septembrie 2004, iar în cazul constatării inexistenței de bunuri în averea debitoarei, de a întocmi actul constatator semnat de reprezentantul debitoarei și de a sesiza de urgență judecătorul sindic. A mai dispus indisponibilizarea acțiunilor debitoarei în registrul special de evidență.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2004, judecătorul sindic având în vedere îndeplinirea defectuoasă de către administratorul SC SRL a atribuțiilor stabilite, a dispus înlocuirea acestuia cu SC SRL și a dispus anularea actului constatator prin care fostul administrator a constatat inexistența oricăror bunuri în averea debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 410/SIND/30 mai 2005, judecătorul sindic a admis în parte contestația creditoarei SC SA și a dispus înscrierea creanței acesteia în valoare de 257.865.142 lei în categoria creanțelor garantate real în tabelul definitiv. A mai admis și contestația debitoarei privind creanța creditoarei SC SRl și a dispus neînscrierea creanței acesteia în valoare de 159.994.431 lei în tabelul definitiv. A respins contestația debitoarei privind creanța creditoarei DE CREDIT SA. Prin decizia nr. 715/R/9 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 832/R/C/2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis recursurile declarate de creditorii SC ROMÂNEASCĂ - SA - sucursala B și SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 410/SIND/30 mai 2005, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a dispus înscrierea creditoarei SC ROMÂNEASCĂ - SA - sucursala B în tabelul creditorilor cu suma de 597.901.296 lei vechi și a creditoarei SC SRL B în tabelul creditorilor cu suma de 159.994.431 lei vechi, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2005, judecătorul sindic a pus în vedere administratorului judiciar să întocmească în termen de maximum 10 zile tabelul definitiv, obligație pe care administratorul a îndeplinit-o, după cum urmează (130-131 vol. 2 supliment):CREANȚE GARANTATE: 1) ROMÂNEASCĂ SA suc. B - 59790,13 lei, 2) POST SA B - 944.843,99 lei, 3) DE CREDIT Universul B - 34.567,50 lei;CREANȚE BUGETARE: 4) DGFP a jud. B - 1.101.644,22 lei, 5) DIRECȚIA FISCALĂ B - 45.849,70 lei, 6) ITM al jud. B - 158,19 lei,CREANȚE: 7) COMPANIA RA B - 8074,97 lei, 8) DISTRIGAZ SUD SA B - suc. B - 27.205,42 lei, 9) TRANSILVANIA SUD SA - SDFEE B - 13.091,42 lei, 10) ROMTELECOM SA -. Telecomunicații B - 2.948,97 lei, 11) SC SRL B - 15.999,44 lei, 12) UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" B - 6.177,39 lei,CREANȚE:13) SC SA P - 3.925,03 lei.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2005, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei SC SA B și a stabilit remunerația administratorului judiciar la suma de 1500 lei lunar. Planul de plăți inițial este cuprins în înscrisul aflat la 159 în vol. 2 supliment. La data de 31 martie 2006, debitoarea a achitat creditoarei garantate DE CREDIT Universul B suma de 9000 lei, creditoarei ROMÂNEASCĂ SA suc. B suma de 15525 lei și creditoarei POST SA Suc. B suma de 245.484 lei, cu respectarea primei etape a planului de reorganizare.
Prin sentința comercială nr. 863/16 aprilie 2008, judecătorul sindic a admis cererea de trecere în faliment a debitoarei SC SA B formulată de creditoarea SC POST SA și, în consecință, a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC SA B, J-, CUI -, desemnând în calitate de lichidator judiciar provizoriu H & B, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006. A dispus dizolvarea societății debitoare SC SA B, a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC SA B, a fixat termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitoare către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii pentru data de 7 mai 2008, dispus întocmirea de către administratorul judiciar SC și predarea către lichidatorul judiciar provizoriu H & B, în termen de maxim 10 zile de la intrarea în faliment a debitoarei SC SA Bau nei liste cuprinzând numele / denumirile și adresele / sediile creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii, a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei în vederea întocmirii tabelului suplimentar al creanțelor la data de 28 mai 2008, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare tabelului suplimentar al creanțelor, la data de 18 iunie 2008, precum și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și de întocmire al tabelului definitiv consolidat, la data de 9 iulie 2008. mai dispus notificarea de către lichidatorul judiciar provizoriu a intrării în faliment în condițiile art. 108 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov pentru efectuarea mențiunii. A dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare, respectiv a dispus în sarcina lichidatorului judiciar provizoriu obligația de a depune rapoarte lunare privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, stabilind termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 21 mai 2008, sala 249, ora 8. respins, ca rămasă lipsită de obiect, cererea creditoarei SC SA de înlocuire a administratorului judiciar.
Prin încheierea comercială nr. 91/17 septembrie 2008, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată în temeiul art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 de administratorul special împotriva măsurilor lichidatorului H & B cuprinse în raportul datat 24 iunie 2008, care includea și cererea de suspendare a oricăror măsuri de punere în aplicare a cererilor lichidatorului cuprinse în același raport.
Prin sentința comercială nr. 2126/24 septembrie 2008, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva înscrierii integrale a creanței creditoarei SC SA - 944.843,99 lei - în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA B și a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva înscrierii integrale a creanței creditoarei DGFP a jud. B - 1.101.644,22 lei - în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA B, stabilind termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 22 octombrie 2008, sala 249, ora 8,00.
Prin sentința comercială nr. 3394/5 noiembrie 2008, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special, d-l, în ceea ce privește formularea contestațiilor împotriva trecerii în tabelul suplimentar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA Bac reanțelor creditoarelor: SC SA, DGFP a jud. B, MUNICIPIULUI B - Direcția fiscală, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special, d-l, împotriva creanței suplimentare a creditoarei SC SA, astfel cum a fost aceasta înscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar, în cuantum de -,40 lei, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de administratorul special, d-l, împotriva creanței suplimentare a creditoarei DGFP a jud. B, astfel cum a fost aceasta înscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar, în cuantum de 321.204 lei, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea DGFP a jud. B, împotriva creanței suplimentare a creditoarei DGFP a jud. B, astfel cum a fost aceasta înscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul suplimentar, în cuantum de 321.204 lei, referitoare la neînscrierea în tabelul suplimentar a diferenței până la concurența sumei de 483.317 lei cu titlu de accesorii fiscale și la neînscrierea caracterului parțial garantat al acestei creanțe, a admis contestația formulată de administratorul special, d-l, împotriva creanței suplimentare a creditorului MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală, astfel cum a fost înscrisă în tabelul suplimentar, în cuantum de -,86 lei și, în consecință, a dispus diminuarea creanței suplimentare a creditorului MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală cu suma de 72.084,92 lei reprezentând taxe de concesiune nedatorate, astfel încât, în final, valoarea creanței suplimentare a creditorului MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală este de 100.197,94 lei, a admis în parte cererea lichidatorului judiciar H & B și, în consecință, a încuviințat, cu modificări, tabelul suplimentar al creanțelor născute după data deschiderii procedurii insolvenței, 9 februarie 2004, împotriva averii debitoarei, până la data intrării debitoarei în faliment, 16 aprilie 2008, după cum urmează: CREANȚĂ: SC SA - -,40 lei; CREANȚE BUGETARE: DGFP a jud. B - 321.204,00 lei, MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală - 100.197,94 lei; CREANȚE ÎNSCRISE PROVIZORIU: SC SRL - 2.337.966,88 lei și RA COMPANIA DE B - 21,65 lei. A stabilit tabelul definitiv consolidat al creanțelor împotriva averii debitoarei, după cum urmează: CREANȚĂ SUPLIMENTARĂ: SC SA - -,40 lei; CREANȚE BUGETARE SUPLIMENTARE: DGFP a jud. B - 321.204,00 lei și MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală - 53.076,86 lei, respectiv CREANȚE SUPLIMENTARE, ÎNSCRISE PROVIZORIU: SC SRL - 2.337.966,88 lei și RA COMPANIA DE B - 21,65 lei; CREANȚE GARANTATE: ROMÂNEASCĂ SA Suc. B - 24.265,00 lei, SC SA - 575.155,49 lei, DE CREDIT B - 14567,50 lei; CREANȚE BUGETARE: DGFP a jud. B - 1.101.644,22 lei, MUNICIPIUL B - Direcția Fiscală - 45849,70 lei, ITM al jud. B - 158,19 lei; CREANȚE: RA COMPANIA DE B - 8.074,97 lei, DISTRIGAZ SUD SA B - Suc. B - 27.205,42 lei, TRANSILVANIA SUD SA - SDFEE B - 13.091,42 lei, ROMTELECOM SA -. Telecomunicații B - 2.948,97 lei, SC SRL B - 15.999,44 lei, UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" B - 6.177,39 lei; CREANȚE ÎNSCRISE SUB SANCȚIUNEA DE ART. 76 din Legea nr. 85/2006: SC SA P - 3.925,03 lei. A dispus înregistrarea și afișarea de către lichidatorul judiciar a tabelului definitiv consolidat al creanțelor la sediul Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru termenul din data de 26 noiembrie 2008, către SC SRL a fost emisă oad oua adresă (prima fiind dispusă la termenul din 17 septembrie 2008) prin care i s-a pus în vedere să își precizeze poziția cu privire la așa-zisa sa cerere de admitere a creanței, cu mențiunea că absența unui răspuns va fi considerată renunțare la soluționarea cererii de admitere a creanței. Judecătorul sindic a procedat la luarea acestei măsuri în condițiile în care SC SRL și-a exprimat o poziție echivocă față de eventuala sa înscriere în tabelul suplimentar, arătând expres că nu dorește plata sumei de -,6 lei, dar se înscrie cu această sumă la masa credală numai pentru a fi evidențiată în perspectiva realizării unei compensări după ce ceilalți creditori au fost îndestulați. Această manifestare de voință cuprinde o finalitate străină și opusă celei a cererii de admitere a unei creanțe, motiv pentru care era necesară clarificarea poziției acestei societăți comerciale.
Dat fiind faptul că SC SRL nu a comunicat judecătorului sindic poziția sa, deși i s-a adus la cunoștință consecința necomunicării unui răspuns, în temeiul art. 246.proc.civ. coroborat cu art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, se va luat de renunțarea SC PLANT SRL la soluționarea cererii sale de admitere a creanței pretins născute în timpul procedurii, în cuantum de 2.483.291,6 lei și, în consecință, se va dspune radierea din tabelul suplimentar și din tabelul definitiv consolidat a creanței SC PLANT SRL, în cuantum de 2.483.291,6 lei, înscrisă provizoriu prin sentința comercială nr. 3394/5 noiembrie 2008.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței suplimentare, formulată de creditoarea RA COMPANIA B, legal timbrată la 12 noiembrie 2008, judecătorul sindic reține că lichidatorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor din lista comunicată de debitoare și a creditorilor înscriși în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, în vederea declarării creanțelor suplimentare născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, notificarea fiind publicată în ziarul România Liberă din 29 mai 2008 și în nr. 2054/2008, creditorilor comunicându-li-se următoarele termene: termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor suplimentare: 4 iunie 2008, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar: 18 iunie 2008 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și definitivarea tabelului consolidat: 9 iulie 2008.
Prin cererea de repunere în termen formulată într-un înscris comun cu cererea de admitere a creanței suplimentare, creditoarea RA COMPANIA Baa rătat că a primit notificarea la data de 2 iunie 2008, termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor suplimentare fiind 4 iunie 2004. învederat că, datorită verificărilor care trebuiau a fi efectuate de direcția sa comercială privind situația debitoarei, datorită procedurilor administrative interne privind comunicarea documentelor necesare susținerii creanței sale și semnarea acestora, precum și datorită transmiterii cererii sale Tribunalului Comercial Cluj nu a reușit respectarea termenului limită pentru depunerea cererii de admitere a creanței suplimentare.
Creditorul Bad eclarat recurs împotriva sentinței nr.3394/05.11.2008 și a încheierii comerciale nr.4314/C/26.11.2008, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și a încheierii comerciale ca fiind nelegale și netemeinice și pe cale de consecință admiterea contestației.
În motivarea recursului a arătat că instanța apreciat greșit faptul că creanța DGFP B nu are caracterul de creanță garantată, considerând că înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții reale mobiliare și indisponibilizarea bunurilor imobile prin întocmirea de procese-verbale de sechestru ar fi operat dacă ar fi fost contestat tabelul preliminar, precum și faptul că obligațiile fiscale declarate la masa credală nu sunt calculate potrivit prevederilor legale în vigoare.
Arată că urmare a notificării lichidatorului având ca obiect deschiderea procedurii de faliment în data de 16.04.2008, a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, solicitând înscrierea la masa credală a obligațiilor fiscale calculate până la această dată, conform prevederilor Legii nr.85/2006, nr.OG92/2003 și nr.OG47/2007, defalcând cuantumul creanțelor pe perioade.
Consideră că lichidatorul avea obligația de a înscrie creanțe DGFP B în cuantum de 483.317 lei aferentă perioadei 09.02.2004 - 03.09.2007 și a analiza efectele existenței procesului-verbal de sechestru anexat cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că creanța statului are un caracter privilegiat potrivit dispozițiilor legale, nu este necesară îndeplinirea vreunei alte formalități legale, ci doar a aceleia de înscriere în arhiva electronică anterior deschiderii procedurii, aspect dovedit prin existența avizului din 10.05.2004.
Apreciază criticabilă sentința comercială nr.4314/C/26.11.2008 sub aspectul temeiniciei și legalității având în vedere faptul că instanța de fond, luând act de pronunțarea sentinței nr.3394/05.11.2008 a dispus reînregistrarea și reafișarea de către lichidatorul judiciar a tabelului definitiv consolidat al creanțelor la sediul Tribunalului Cluj.
Arată că această sarcină cade în sarcina lichidatorului aceasta echivalând cu o notificare în sensul prevederilor art.72 alin.4 din Legea nr.85/2006 și împotriva căreia creditorii nemulțumiți se pot îndrepta cu contestație.
În cauza de față nu poate fi vorba despre o contestație ci de calea de atac a recursului împotriva încheierii nr.4314/2008 în condițiile în care tabelul definitiv consolidat nu a fost notificat creditorilor și nici publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Având în vedere că încheierea nr.4314/2008 este ulterioară sentinței nr.3394/2008, fiind o consecință a acesteia, apreciază că instanța de fond trebuia să stabilească obligația comunicării tabelului definitiv consolidat pentru ca cei interesați să poată formula contestații împotriva acestuia.
Atât sentința comercială nr. 4314/26 noiembrie 2008 cât și sentința nr. 3394/5 noiembrie 2008 au fost atacate cu recurs în termen legal respectiv la data de 8 decembrie 2008 (13,15 din dosar nr- a Curții de Apel Cluj ) de către administratorul special fără însă a fi depuse în termenul legal motivele acestor recursuri. În ceea ce privește aceste două recursuri formulate de administratorul special în ședința publică din 7 aprilie 2008 instanța din oficiu a pus în discuția părților ca motiv de ordine publică excepția nulității acestora ca nemotivate în termen legal în raport de prevederile art. 303 respectiv art. 306 Cod procedură civilă și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul administratorului special al debitoarei împotriva sentinței comerciale nr. 2126/2008 a Tribunalului Comercial Cluj vizează următoarele aspecte:
Prin hotărârea sus menționată pronunțată de judecătorul sindic s-a respins ca neîntemeiată, printre altele contestația formulată de administratorul special în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva înscrierii integrale a creanței creditoarei SC SA - 944.843,99 lei în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC SA
Totodată contestația formulată de același administrator special în temeiul art. 75 din legea insolvenței față de înscrierea creanței DGFP B în cuantum de 1.101.644,22 lei în tabelul definitiv al creanțelor averii debitoarei a fost respinsă la rândul ei ca neîntemeiată.
Recurentul critică această sentință din perspectiva atât a înscrierii creanței creditorului SC SA cât și a creanței creditorului DGFP
Cu privire la contestația formulată față de înscrierea creanței SC SA recurentul arată că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece se bazează pe invocarea unei pretinse nulități parțiale care și-ar avea originea în neabilitarea persoanelor care au semnat contractul, lipsa unui obiect determinat, o cauză falsă și ilicită dublată de o conduită ilicită și imorală a creditorului și existența unui fals și a unui dol.
Față de considerentele hotărârii recurentul a înțeles să invoce două aspecte fundamentale de nelegalitate a sentinței (art. 304 pct 8 și 9 Cod procedură civilă).
Astfel, prima instanță a încălcat norma procedurală conținută în art. 162 Cod procedură civilă prin aceea că nu a pus în discuție în ședință publică, excepția prescripției și în acest mod a privat părțile în mod abuziv de un grad de jurisdicție cu privire la discutarea acestei excepții. Această culpă gravă prin care s-au lezat drepturi subiective ocrotite de lege și esențiale pentru asigurarea și respectarea principiului contradictorialității conduce la nelegalitatea hotărârii.
Dintr-o altă perspectivă instanța a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a analizat contractul de credit deoarece în opinia recurentului în speță nu se află întrunită excepția nulității relative a contractului întrucât normele juridice care reglementează acordarea creditelor și care instituie interdicții în această privință sunt norme de interes public pentru că ele ocrotesc atât interesele părților contractante cât și concomitent, protejează și drepturile terțelor persoane.
Astfel, s-a învederat primei instanțe existența a trei fraude la lege comise de către creditorul SC SA respectiv: fraudarea dispozițiilor Legii nr. 58/1998 privind normele prudențiale, încălcarea destinației creditului și încălcarea normelor privind sursa rambursării creditului. Pentru aceste aspecte apreciază recurentul că în speță ne aflăm în prezența unei nulității absolute, imprescriptibilă care poate fi invocată oricând chiar și de către instanță din oficiu.
Cu privire la interpretarea greșită și vădit denaturată a ordinului de cumpărare valută nr. 9427/24 octombrie 2001 recurentul arată că deoarece în ordin se menționează explicit că valuta cumpărată va fi virată în contul semnatarului ordinului rezultă că aceasta se situează în contradicție ireconciliabilă cu interpretarea de rambursare a creditului, care ar fi însemnat creditarea contului băncii și nu a contului clientului.
Pe de altă parte, în mod neîntemeiat și cu aplicarea greșită a legii a fost respinsă contestația aceluiași administrator special față de creanța DGFP B deoarece debitoarea avea obligația de a plăti cu titlu de impozit pe profit suma de 420.998.800 lei și majorări de întârziere de 398.264.865 lei calculate până la data de 31 decembrie 1999.
Prin contestația formulată de administratorul special împotriva creanței SC SA, acesta s-a prevalat de o pretinsă nulitate parțială care își are originea în neabilitarea persoanelor care au semnat contractul, în lipsa unui obiect determinat, într-o cauză falsă sau nelicită, dublată de o conduită ilicită și imorală a creditoarei, respectiv inexistența unui fals și a unui dol.
Așa cum în mod întemeiat a susținut judecătorul sindic nulitatea, ca sancțiune ce intervine la încheierea unui act juridic cu încălcarea unei dispoziții imperative a legii nu este prevăzută ca motiv expres pentru admiterea unei contestații întemeiată pe prevederile art. 75 din legea insolvenței însă ea poate fi o consecință a intervenirii unui fals, dol sau eroare esențială în actul juridic ce a determinat înscrierea creanței în tabelul definitiv.
Din această perspectivă Curtea reține că titlul de creanță al creditorului SC SA este constituit de contractul de credit 15098 din 24 octombrie 2001.
Invocându-se eventuala lipsă a calității de reprezentant a persoanei care a semnat contractul de împrumut față de debitoare rezultă că aceasta constituie în fapt un viciu de consimțământ și nu o lipsă a capacității persoanei de a contracta deoarece semnatarul contractului - avea calitatea de președinte al Consiliului de administrație al debitoarei, în speță putându-se pune eventual problema depășirii limitelor mandatului.
Așa fiind, prima instanță nu a pronunțat o hotărâre greșită atunci când a făcut o analiză amplă a prescripției extinctive referindu-se în fapt la nulitatea relativă a încheierii contractului prin raportare la viciu de consimțământ.
De altfel, acest motiv invocat de recurent nu prezintă nici relevanță întrucât el nu este prevăzut de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește lipsa unui obiect determinat al contractului Curtea apreciază că în speță nici aspect nu poate fi valorificat pe calea contestației prevăzută de art. 75 din legea insolvenței.
Nu în ultimul rând s-a invocat de către recurent existența unui fals însă nu a fost indicat nici actul fals și nici tipul de fals sau autorul acestuia așa încât sub acest aspect în mod întemeiat judecătorul sindic l-a apreciat ca fiind nedovedit.
Cu privire la existența dolului rezultă că în fapt pretinsa inducere în eroare a debitoarei cu privire la destinația creditului nu poate fi reținută întrucât ordinul de cumpărare valută atestă faptul că la data de 24 octombrie 2001, debitoarea prin, care a semnat și ștampilat acest înscris a ordonat creditorului SC SA să cumpere suma de 96.433 USD în scopul de a rambursa un credit care nu putea să fie anterior celui acordat prin contractul nr. 15098 din 24 octombrie 2001.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva creanței DGFP B se reține că prin decizia civilă nr. 3314/5 noiembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3584/2001 a Curții Supreme de Justiție, debitoarea a fost exonerată de plata către bugetul de stat a sumelor de 286.683.328 lei reprezentând impozit pe salarii și 177.924.994 lei majorări aferente, respectiv 545.230.904 lei TVA și 828.366.663 lei majorări aferente, menținând obligația debitoarei de a plăti impozit pe profit în sumă de 420.998.880 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 398.264.865 lei.
Deoarece sumele pentru care debitoarea a fost exonerată la plată prin decizie irevocabilă au fost deduse din evidențele fiscale ale creditorului rezultă fără dubiu că sumele datorate de aceasta sunt cele pentru care a fost menținută obligația la plată prin hotărârea.
În ceea ce privește celelalte sume care apar în sarcina debitoarei la 5 iulie 2000, acestea sunt cele cuprinse în procesul verbal de control nr. 12882 A/5 iulie 2000 care a fost menținut prin sentința nr. 234/F pronunțată în dosarul nr. 442/2001 al Curții de Apel Brașov.
Așadar, și în cazul acestei contestații nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 75 din legea insolvenței neexistând nici o eroare esențială la înscrierea în tabelul definitiv al creanței a debitoarei a creanței DGFP B drept pentru care în mod întemeiat judecătorul sindic a respins contestația făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive, recursul declarat de administratorul special împotriva sentinței nr. 2126 din 24 septembrie 2008 urmează a fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
Cu privire la recursurile declarate de același administrator special împotriva sentințelor comerciale nr. 4134/26 noiembrie 2008 și respectiv nr. 3394/5 noiembrie 2008, instanța în conformitate cu prevederile art. 303 raportat la art. 306 Cod procedură civilă va constata nulitatea acestora ca nemotivate în termenul legal.
Pentru a pronunța această soluție Curtea are în vedere faptul că cele două recursuri au fost declarate în termenul legal de recurs prevăzut de art. 8 alin (2) din Legea nr. 85/2006 respectiv la data de 8 decembrie 2008 și cum cele două hotărâri judecătorești au fost publicate conform normelor speciale cuprinse în legea insolvenței în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 275 din 20 ianuarie 2009, prin urmare conținutul acestora putea fi analizat prin consultarea acestei publicații, și totodată de la această dată curge și termenul de la care recurentul era obligat să depună în scris motivele de recurs.
Deoarece nu a motivat în termenul legal recursul declarat, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 303 respectiv art. 306 Cod procedură civilă constatând nulitatea recursurilor ca nemotivate.
Sentințele judecătorului sindic cu nr. 3394/5 noiembrie 2008 și respectiv 4314/C/26 noiembrie 2008 au fost recurate și de către creditorul DGFP B sub aspectul temeiniciei și legalității invocându-se o interpretare greșită a legii și a probelor administrate cu privire la contestația formulată de acest creditor împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, sub aspectul calculului accesoriilor și al caracterului parțial garantat al creanței declarate la masa credală.
Astfel, se susține că judecătorul sindic a apreciat în mod greșit faptul că creanța DGFP B nu are caracterul de creanță garantată considerând că înscrierea în arhiva electronică de garanții reale mobiliare și indisponibilizarea bunurilor imobile prin întocmirea de procese-verbale de sechestru ar fi operat doar în ipoteza în care ar fi fost contestat tabelul preliminar, precum și faptul că obligațiile fiscale declarate la masa credală nu sunt calculate potrivit prevederilor legale în vigoare.
Un prim aspect îl constituie faptul că lichidatorul nu a înscris creanța DGFP B în tabelul preliminar în cuantum de 483.317 lei aferentă perioadei 9 februarie 2004-3 septembrie 2007 iar calculul accesoriilor urmează a se analiza prin prisma prevederilor OG nr. 92/2003 aplicabilă cu prioritate ca act normativ cu caracter special față de Legea nr. 85/2006.
În fapt, prin sentința comercială nr. 3394 din 5 noiembrie 2008 judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditorul recurent DGFP B împotriva tabelului preliminar suplimentar întocmit de lichidatorul judiciar.
De altfel, creditorul recurent DGFP Bac riticat măsurile lichidatorului și din perspectiva neînscrierii în tabelul preliminar a creanței sale cu luarea în considerare a procesului-verbal de sechestru nr. 4662 din 14 februarie 2003 care îi conferea o ipotecă legală fapt ce-i califica creanța ca și garantată, în parte și atrăgea aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 alin (2) din Legea nr. 85/2006 și ale OG nr. 92/2003.
Pe de altă parte, prin contestație a mai arătat că problema calcului accesoriilor este reglementată în mai multe acte normative așa încât în speță își are aplicabilitatea dispozițiile cuprinse în OG nr. 92/2003 care au un caracter special față de legea insolvenței.
Pentru a da o soluție unitară asupra acestor probleme se impune a se arătat că la data deschiderii procedurii față de debitoare, era în vigoare Legea nr. 64/1995 care în art. 92 alin (7) prevedea că pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări în întârziere și penalități de întârziere, conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora, sau, după caz, până la data intrării în faliment.
Așadar, trimiterea pe care art. 92 alin (7) din Legea nr. 64/1995 o efectua către norma fiscală, despre care statua că avea caracter special față de dispozițiile Legii nr. 64/1995, reprezintă o derogare expresă de la regula potrivit căreia legea falimentului are caracter special față de legea fiscală.
ÎN prezent însă, legea nr. 85/2006 nu mai conține o astfel de dispoziție derogatorie motiv pentru care, în materia insolvenței, oricare ar fi natura creanței fie ea fiscală sau comercială, sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin (1) din această lege ce statuează că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială, numită generic accesoriu, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepția situației creanțelor garantate, cărora li se aplică art. 41 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
Pornind de la cele mai sus statuate în mod întemeiat judecătorul sindic a apreciat asupra înscrierii în tabelul suplimentar a accesoriilor fiscale ale creanței DGFP B calculate doar până la data de 20 iulie 2006.
privește eventuala curgere a majorărilor de întârziere în perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 și momentul intrării în vigoare a OG nr. 47/2007, se are în vedere faptul că legea fiscală și cea procedural fiscală au un caracter general față de legea insolvenței și nu invers.
Așa încât Legea nr. 85/2006 are o sferă de aplicare strict delimitată, producându-și efectele asupra creanțelor împotriva averilor debitorilor aflați în insolvență indiferent de regimul juridic distinct al creanței.
Totodată, față de invocarea caracterului garantat a creanței suplimentare, în mod întemeiat judecătorul sindic a arătat că aceasta este compusă integral din accesorii ale creanței bugetare cu care creditorul recurent a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor și pe care nu l-a contestat sub acest aspect motiv pentru care accesoriile unei creanțe nu pot avea un regim diferit față de regimul juridic al însăși creanței principale.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca neîntemeiat și recursul declarat de creditorul DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de administratorul special al debitoarei SC SA B - împotriva sentinței comerciale nr. 2126/24.09.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Constată nulitatea recursului declarat de administrator special împotriva sentințelor comerciale nr. 4314/26.- și 3394/05.11.2008 pronunțate în dosar nr-.
Respinge recursul declarat de creditorul B împotriva sentinței comerciale nr. 3394/05.11.2008 și a încheierii comerciale nr. 4314/26.11.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care le menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./7.05.2009
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 425/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 607/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
