Practica judiciara insolventa. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(supliment recurs 3)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1406
Ședința publică de la 16 2009
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta AVAS B împotriva sentinței nr. 382/09.07.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- (număr în format vechi 76/F/2005), în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în calitate de lichidator al debitoarei SC 2000 SRL TR S, având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a solicitat în scris judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (2) pr.civ. după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.382/09.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială, judecătorul sindic a respins cererea formulată de reclamanta AVAS B, împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a avut în vedere că reclamanta nu a dovedit că pârâta în calitate de administrator al SC 2000 SRL T-S, a săvârșit fapte de natura celor prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 care să prejudicieze patrimoniul SC 2000 SRL T-S și nu a existat nici o legătură între cele două societăți sau între pârâta și SC SA, astfel încât acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs reclamanta a invocat faptul că, din actele depuse la dosar, se poate constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 lit.c și e din Legea nr.85/2006, întrucât administratorul social al debitoarei avea obligația de a formula cerere de declanșare a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, iar neformularea acestei cereri reprezintă a sancțiune care trebuie aplicată organelor de conducere pentru încălcarea obligației prevăzute la art.27 alin.2 și/sau alin.1 din lege.
S-a mai arătat că soluția pronunțată de judecătorul sindic este în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare întrucât, în cazul răspunderii civile instituite de art.138 din Legea nr.85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului făcându-se prin simpla ajungere a debitoarei în incapacitate de plată.
Recurenta reclamantă susține că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 lit.e, s-a invocat faptul că judecătorul sindic nu a analizat cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de Legea privind asigurările de sănătate. De asemenea, s-a mai susținut că din rapoartele lichidatorului judiciar nu rezultă de ce societatea a ajuns în faliment.
Recurenta a mai arătat că fapta administratorului debitoarei de a nu depune documentele contabile cu ocazia lichidării evidențiază prin ea însăți că acesta a acționat contrar dispozițiilor legii și nu a permis verificarea situației fondurilor bănești și ale bunurilor societății astfel încât, imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, în evoluția cronologică pe toată durata societății, este cauzată de conduita pârâtului, care a prevăzut consecințele atitudinii sale și chiar dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat, consecința fiind aducerea în stare de faliment a societății și fraudarea creditorilor prin neputința de a-și recupera creanțele din activul patrimonial al societății falite.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a hotărârii recurate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte anunțate la lit.a-
Faptele pentru care poate fi antrenată răspunderea prevăzută de lit.c art. 138 din Legea nr. 85/2006 se referă la continuarea în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți. Se cere ca persoana răspunzătoare să fi desfășurat personal sau să fi dispus, în virtutea puterilor sale desfășurarea unei activități neprofitabile,având ca efect încetarea de plăți a societății. Fapta este comisivă.
Art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictivă a pasivul acesteia. Fapta poate fi săvârșită în două modalități:
- deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice. Se urmărește diminuarea activului patrimonial al societății în scop personal, în dauna creditorilor sociali. Aceasta se poate realiza scriptic sau faptic, prin scrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul persoanei juridice și ascunderea lor, ori în ambele feluri. Partea din activ va fi sustrasă urmăririi creditorilor, fiind prejudiciată societatea.
- mărirea fictivă a pasivul persoanei juridice. Se poate realiza prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau (și) prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii. Fapta este comisivă.
Observând sentința recurată se constată că judecătorul sindic nu a analizat cererea prin prisma dispozițiilor susmenționate iar motivarea în fapt și drept lipsește cu desăvârșire încât face imposibil controlul judiciar.
Așa fiind, Curtea constată că judecătorul sindic a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului încât în temeiul art.312 pct.5 proc.civ. se va admite recursul, se va casa și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și criticile din recurs ce privesc fondul cauzei dar care nu au fost analizate ca urmare a soluționării recursului pe cale de excepție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta AVAS B, cu sediul procedural ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 382/09.07.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- (număr în format vechi 76/F/2005), în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în Dr. Tr. S,-, jud. M și intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în calitate de lichidator al debitoarei SC 2000 SRL TR S, cu sediul în Dr. Tr. S,-, jud.
Casează sentința nr. 382/09.07. 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- (număr în format vechi 76/F/2005)și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, Lotus Gherghină | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
16 2009
Red. / 3 ex.
Tehnored. / 2.12.2009
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea, Carmen Mladen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 38/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1312/2009. Curtea de... → |
|---|
