Practica judiciara insolventa. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 141
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de "" i de, județul V împotriva sentinței civile nr. 334/F din 06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, prin încheierea din camera de consiliu din data de 05 martie 2008, s-a respins cererea de recuzare formulată de - generale SA Sucursala V împotriva completului de judecată din data de 03 martie 2008.
La data de 06.03.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentei concluzii scrise.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 03 martie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 334/F/6 noiembrie 2007, Tribunalului Vaslui, judecător sindic, s- admis cererea creditorului Generale - Sucursala
În temeiul art. 105 și 107 lit. din Legea nr. 85/2006, s-a dispus intrarea în faliment a debitorului L, iar în temeiul art. 107 alin. 2 din aceeași lege a fost desemnat lichidator provizoriu pe Management Reorganizare Lichidare V cu o retribuție din încasări și recuperări care să îndeplinească prevederile dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 85/2006.
Dispune dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al administratorului, fixând termen maxim de predare gestiunii către lichidator împreună cu lista operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii. Dispune întocmirea de către lichidator, în termen de 10 zile de a pronunțarea prezentei, a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în timpul procedurii.
Dispune comunicarea deschiderii procedurii falimentului debitorului, creditorilor, Oficiului Registrului Comerțului societăților agricole pentru efectuarea de mențiuni precum și publicarea în buletinul procedurilor de insolvență.
Fixează termen limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 30 zile. Fixează termen limită pentru depunerea contestației la creanțele născute în timpul procedurii, la 10 zile înainte de data afișării tabelului. Fixează termen pentru soluționarea contestațiilor născute în timpul procedurii. Fixează termenul limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat la 30 zile de la afișarea tabelului suplimentare consolidat.
În temeiul art. 113 din Legea insolvenței dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte obligații de lichidare.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 22 iunie 2007 creditoarea D Generale - Sucursala V, cu sediul în V, str. - nr. 2, județul Var evenit la cererea de declarare a falimentului debitoarei, cu sediul social în satul de, comuna de, județul V formulată la data de 25.08.2004, prin care se susținuse anterior că perioada de 1 an cu care a fost prelungită perioada de îndeplinire a planului de reorganizare (sentința civilă nr. 86/F/26.-) a expirat, dosarul nr. 2855/2002 al Tribunalului Vasluia fost soluționat definitiv și irevocabil, iar debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile conform planului de lichidare, cererea de declarare a falimentului fiind astfel întemeiată.
La acest moment, creditoarea și debitoarea se află în raporturi bilaterale de creditor și debitor, urmând a se constata că a operat compensația legală, conform art. 1144 și următoarele cod civil și art. 52 din Legea nr. 85/2006, până la concurența sumei celei mai mici, urmând ca debitoarea să mai achite băncii diferența de aproximativ7,7miliarde lei.
Avându-se în vedere că legea insolvenței este o procedură de executare silită pentru a urmări debitorul insolvent aflat în obiectivă stare de insolvență nu contează cine este vinovatul, ci că nu există disponibilități financiare pentru achitarea creanțelor și conform dispozițiilor art. 1 și 2 din legea insolvenței scopul este instituirea procedurii colective pentru acoperirea debitorului aflat în insolvență.
În fapt:
Prin sentința civilă nr. 108/F/3.04.2001 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin decizia 371/2.10.2001 a Curții de APEL IAȘI, se confirmă planul de reorganizare judiciară de.
Prin sentința civilă nr. 86/26.06.2003 a Tribunalului Vaslui (irevocabilă prin decizia nr. 209/5.06.2006 a Curții de APEL IAȘI ) se respinge cererea creditorului de intrare în faliment pentru nerespectarea planului și se prelungește cu un an îndeplinirea planului de reorganizare a debitorului.
Conform raportului administratorului special la 26.08.2007 mai erau de plată suma de 926.161,1620 lei RON către creditorul - Sucursala V - și 9.739.2 lei RON către ceilalți creditori, în total 935.900,362 lei RON. Planul de reorganizare expirând la 3.04.2003, iar creanțele nefiind plătite integral nici în prezent, rezultă că debitorul nu și-a respectat planul pe care l-a propus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs i de, județul V invocând dispozițiile art. 307 ind. 1 Cod procedură civilă.
Susține că instanța de fond, nu a ținut seama de împrejurarea esențială în vederea soluționării temeinice și legale a cauzei, că judecarea acesteia a fost suspendată timp de 4 ani în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă dosarului nr. 2855/2002 Tribunalului Vaslui. Precizează că soluția de suspendare pe acest temei a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, fapt ce înseamnă că dezlegarea pricinii atârnă de neexistenta constatată în acea cauză a dreptului creditoarei la executarea silită prin faliment. Aceasta deoarece în acel dosar s-a stabilit că singura vinovată de starea de insolvență a recurentei este intimata, care a fost obligată să-i plătească daune compensatorii restrânse la doar 1,5 miliarde lei, deși prin expertizele efectuate s-au stabilit că acestea depășesc 20 miliarde lei.
Ignorând efectele suspendării instanța de fond a considerat greșit că perioada de reorganizare a expirat, cu toate că, în realitate, aceasta expiră cel mai devreme în septembrie 2008 și cel mai târziu în septembrie 2009, deoarece noul termen de 1 an al planului de reorganizare nu a putut să-și înceapă cursul decât de la data de 4 septembrie 2007, când dosarul de insolvență s-a repus pe rol. Aceasta înseamnă că perioada de plan urmează să se termine la 4 septembrie 2008, în realitate însă în baza art. 95 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care prevede un termen maxim de 3 ani pentru realizarea planului, dispozițiile aplicabile și cauzelor în curs, se observă că perioada planului de lichidare s- prelungit de drept și urmează să se încheia în speță la 4 septembrie 2009.
Așa fiind, susține că cererea de intrare în faliment este prematură, din moment ce nu există nici o justificare de întrerupere a planului de reorganizare, care este încă în curs, urmând a se împlini la termenul menționat.
Termenulplanului de reorganizare nu și-a continuat cursul în perioada celor4 anide suspendare, cum greșit reține instanța de fond, prin încălcarea hotărârilor judecătorești irevocabile date în acest sens.
Cauza a fost scoasă de pe rol și rămasă în nelucrare timp de 4 ani când judecătorul sindic nu a continuat procedura insolvenței, iar creditoarea nu a cerut și nici nu putea cere repunerea pe rol a cauzei.
Aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei sentinței instanței de fond ceea ce conduce la ideea că fiind omise a se cerceta conduce la ideea că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Analizând aspectele relevate în lumina dispozițiilor legale incidente și a probatoriului administrat în cauză se constată că recursul este întemeiat.
Se constată că, într-adevăr, instanța de fond, Tribunalul Vaslui, judecător sindic,nua analizat corespunzător aspectele referitoare la prematuritatea cererii creditoarei de intrare în faliment față de împrejurarea că s-a dispus suspendarea în temeiul art.244 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2855 care avea o înrâurire hotărâtoare asupra acestei cauze
Suspendarea a avut loc la 4 decembrie 2003, repunerea pe rol a avut loc la 4 septembrie 2007, la cererea creditoarei, iar dosarul pentru care s-a suspendat cauza s-a soluționat la 31 mai 2007.
Așa fiind, dosarul a stat în nelucrare timp de aproape 4 ani. La data suspendării societatea se afla în stadiul de reorganizare pe bază de plan confirmat de Tribunalul Vaslui pe perioadă de 1 an, conform sentinței civile nr. 108/F/3 aprilie 2001, care a început să curgă de la 2 octombrie 2001, când s-a respins recursul creditoarei prin decizia nr. 371 /2001 a Curții de APEL IAȘI, perioadă prelungită cu încă un an, adică în total 2 ani, prin sentința civilă nr. 86/F/26 iunie 2003.
Această ultimă sentință a fost atacată de ambele părți făcând obiectul dosarului nr. 3842/2003 al Curții de APEL IAȘI, suspendat la 20 octombrie 2003, încât perioada de prelungire al planului nu a mai intrat în funcțiune.
Repunându-se pe rol dosarul s-a pronunțat decizia nr. 209/2006, când s-au respins recursurile declarate de ambele părți și s-a menținut sentința civilă nr. 86/F/2003, prin care s- respins cererea de intrare în faliment și s-a prelungit termenul planului de reorganizare la o perioadă maximă.
Din cele de mai rezultă cu prisosință că instanța de fond nu a avut în vedere motivele invocate care au făcut obiectul întâmpinării depuse la dosar de recurentul de față, dacă le-ar fi examinat ar fi ajuns la o concluzie justă cu privire la adevăratele raporturi dintre părți și a modului cum operează principiile legale privind suspendarea și repunerea pe rol în contextul în care exista un plan de reorganizare confirmat de judecătorul sindic, cât și pe plan ierarhic în exercitarea căilor de atac. O analiză motivată a celor menționate în precedent ar fi format convingerea că cele reținute de instanță se justifică sau sunt infirmate în contextul celor susținute de recurentă cu trimitere la hotărârile care au fost adoptate în cauză, cu influență asupra soluției corecte în prezenta cauză.
Pentru motivele arătate se va admite recursul, va fi casată sentința civilă nr. 334/F/6 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui - judecător sindic și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Vaslui - judecător sindic. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și toate celelalte motive de recurs invocate de i de, județul V.
Recursul declarat de i de, județul V împotriva încheierii din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui va fi respins deoarece cererea de revizuire nu a fost adresată corect, urmând a se soluționa distinct prin repartizare aleatorie la un complet competent primind un număr diferit, obiectul și cauza fiind diferite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de i de, județul V, împotriva sentinței civile nr. 334/F/6 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui, judecător sindic, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Respinge recursul declarat de i de împotriva încheierii din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 334/F/6 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui, fiind rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.03.2008
Tribunalul Vaslui
Jud. G -
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Șfabu Traian
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 217/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1970/2009. Curtea de... → |
|---|
