Practica judiciara insolventa. Decizia 1970/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1970
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 317 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - judecător sindic, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit creditoarea recurentă, creditorii intimați Administrația Finanțelor Publice Municipală B și Primăria Municipiului B, debitoarea intimată - SRL B - prin lichidator I și intimatul parte în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin Decizia nr. 1368 din 30.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Comercială Contencios Administrativ, s-a admis recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței nr. 254 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială Contencios Administrativ - judecător sindic, prin care în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de faliment declarată împotriva debitoarei " " SRL
S-a casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Pentru a adopta această decizie, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență se face la cererea administratorului sau lichidatorului judiciar ori a comitetului creditorilor, în această din urmă situație fiind necesară autorizarea instanței.
În cauză, în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se justifică atragerea răspunderii persoanelor respective, creditorul interesat nu avea decât opțiunea de a solicita judecătorului sindic să dispună convocarea comitetului creditorilor tocmai pentru a analiza oportunitatea formulării unei asemenea cereri, urmată firește de solicitarea autorizării prevederilor la art. 138 alin.3 din lege.
Această opțiune s-a concretizat în două cereri, depuse la dosarul de fond prin care Bas olicitat convocarea adunării creditorilor tocmai pentru a discuta necesitatea formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii personale.
Sigur, arată Curtea, simpla formulare a cererii de autorizare nu garanta nici admiterea ei și cu atât mai puțin admiterea cererii de atragere a răspunderii dar prin nepunerea ei în discuție în fața instanței a fost înfrânt principiul garantării dreptului la apărare și în sens larg chiar principiul liberului acces la justiție.
Aceasta pentru că, în realitate, pretenția creditorului, care justifică un interes în cauză, nu a fost pus niciodată în discuție și analizată în cadrul procedurii, chestiune ce constituie o necercetare a fondului cauzei, astfel încât în temeiul art. 312 Cod Procedură Civilă, s-a admis recursul și cauza trimisă spre rejudecare cu îndrumarea ca în rejudecare să fie pusă în discuție necesitatea convocării comitetului creditorilor în vederea analizării oportunității formulării cererii de autorizare în baza art. 138 alin.3 din lege.
Prin sentința nr. 317 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Suceava -secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea lichidatorului judiciar I și în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea SRL și radierea acesteia din registrul societăților comerciale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conformându-se îndrumărilor date prin decizia de casare, judecătorul sindic a dispus convocarea adunării creditorilor de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză
Din procesul verbal întocmit în data de 15.05.2009 (fila 124 dosar), în urma solicitării punctului de vedere al creditorilor s-a propus următoarea componență a comitetului creditorilor: Administrația Finanțelor Publice municipală B - președinte, B și Primăria municipiului
Referitor la oportunitatea promovării unei acțiuni în răspundere împotriva administratorului statutar al debitoarei, având în vedere lipsa documentelor contabile și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 23.08.2007, lichidatorul judiciar a arătat că nu deține elemente probante în sensul susținerii acestei cereri, cererea urmând a fi promovată de comitetul creditorilor.
B consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 și solicită promovarea acesteia de către comitetul creditorilor prin președintele său care urmează să formuleze atât cererea de autorizare cât și acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar.
Administrația Finanțelor Publice Municipală consideră că se impun unele precizări ale lichidatorului judiciar sub aspectul determinării unei funcții contributive din partea administratorului statutar de a duce societatea în stare de insolvență și că funcție de aceste precizări urmează a promova o eventuală cerere de atragere a răspunderii personale.
O solicitare de autorizare întemeiată pe prevederile art. 138 alin.3 din lege nu a fost formulată de Comitetul Creditorilor desemnat în adunarea din 15.05.2009, deși judecătorul sindic la cerere a acordat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice Municipală B termen pentru a se întruni și hotărî în privința promovării unei acțiuni în răspundere întemeiată pe prevederile art. 138 din lege.
S-a mai reținut din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar pe parcursul derulării procedurii rezultă că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate active care prin valorificare să acopere creanțele înscrise la masa credală, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va dispune închiderea procedurii de faliment a debitoarei " " SRL B și radierea ei din registrul societăților comerciale aflat la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivare, creditoarea a arătat că la data de 15.05.2009, lichidatorul judiciar nu a convocat comitetul creditorilor, singurul organ abilitat să hotărască asupra oportunității introducerii unei acțiuni de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori. De altfel, până la momentul respectiv, comitetul creditorilor nici nu era constituit.
În al doilea rând s-a învederat faptul că, președintele comitetului creditorilor a solicitat lichidatorului să-și completeze raportul sub aspectul determinării unei funcții contributive a administratorului statutar de a aduce societatea în stare de insolvență, informații necesare în vederea susținerii unei eventuale cereri de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Or, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, se poate observa faptul că lichidatorul nu a dat curs acestei solicitări, situație în care comitetul creditorilor, prin președintele său, a fost în imposibilitatea de a efectua demersuri pentru angajarea răspunderii.
De altfel, aceste aspecte au fost reținute și de judecătorul sindic în hotărârea pronunțată, însă nu au fost luate în considerare, instanța de fond apreciind că se impune închiderea procedurii deși au rămas neclarificate o serie de aspecte.
Din punctul de vedere al creditoarei, în situația mai sus descrisă, judecătorul sindic avea obligația, în virtutea principiului rolului activ, de a-i pune în vedere lichidatorului să-și îndeplinească obligația de a analiza contextul în care debitoarea a intrat în stare de insolvență și a stabili contribuția administratorului statutar în această privință, sens în care urma să acorde un nou termen de judecată, până la care comitetul creditorilor să-și exercite dreptul de a introduce atât cererea de autorizare, cât și cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor falitei.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză prin prisma art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
La data de 15 mai 2009 a fost convocată de către lichidatorul judiciar adunarea creditorilor, pentru a se proceda la alegerea Comitetului creditorilor și a se analiza oportunitatea formulării cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai societății debitoare.
La termenul din 28 mai 2009 s-a depus la dosar procesul verbal privind desfășurarea adunării creditorilor, cu precizări, iar reprezentantul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru întrunirea comitetului creditoarei și discutarea la ordinea de zi a introducerii acțiunii în atragerea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a admis această cerere, amânând judecarea cauzei pentru 25 iunie 2009, când nu s-a înfățișat decât reprezentanta creditoarei Administrația Finanțelor Publice Municipală B, care a precizat că nu a fost convocat comitetul creditoarei și nu a luat legătura cu reprezentanții recurentei.
Nu poate fi reținută critica recurentei în sensul că judecătorul sindic nu și-ar fi exercitat rolul activ, întrucât nu i-a pus în vedere lichidatorului să depună precizările privind contribuția administratorului la crearea stării de insolvență a debitoarei.
Aceste precizări au fost înaintate de lichidator, împreună cu procesul verbal prin care a fost consemnată desfășurarea adunării creditorilor, la 20 mai 2009 (119-120 ds.fd.), astfel încât reprezentantul recurentei a putut să ia cunoștință de conținutul lor la termenul de judecată din 28 mai 2009, când s-a prezentat în instanță.
S-au învederat următoarele aspecte în legătură cu incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a solicitat administratorului statutar al debitorului predarea actelor financiar-contabile despre care se face vorbire în art. 28 din lege.
Ca urmare a nepredării acestora, a sesizat judecătorul sindic în vederea aplicării prevederilor art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 23.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală față de numitul cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută simplă și bancrută frauduloasă și refuzul de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documente și informații prevăzute de art. 143 și 147 din Legea nr. 85/2006 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere al laturii subiective.
S- mai reținut că documentele solicitate de lichidator au fost depozitate într-un imobil situat în- unde, la data de 20.11.2006, a avut loc un incendiu, acestea fiind distruse.
Ulterior, administratorul statutar, a transmis lichidatorului judiciar un memoriu prin fax în care arăta că la data anterior menționată, la sediul debitorului a avut loc un incendiu care a provocat pagube estimate la 2 mld. Lei ROL fiind distruse și documentele societății.
Față de această situație, lichidatorul judiciar a arătat că nu deține elemente ce ar putea proba o eventuală acțiune în stabilirea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai arătat instanței, că legiuitorul conferă creditorilor prin comitetul creditorilor, un rol activ în desfășurarea procedurii și, în cazul în care aceștia dețin probe în sensul angajării răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei, instanța urmează a-i autoriza în sensul formulării acțiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, nefiind identificate active în urma valorificării cărora să se obțină fonduri de lichidare, s-a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, sens în care s-a stăruit în închiderea procedurii (după soluționarea unei eventuale acțiuni în stabilirea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitorului formulată de către comitetul creditorilor), cu radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice datorii și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați, conform prevederilor art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligația de examinare a contribuției administratorului la intrarea societății debitoare în stare de insolvență astfel cum i s-a pus în vedere de adunarea creditorilor din 15 mai 2009, nemaiexistând aspecte neelucidate în această privință.
De altfel, criticile formulate de creditoare au caracter generic, nearătându-se în mod concret în legătură cu ce aspecte ar fi necesare clarificări.
Cum lichidatorul judiciar a dat curs cu celeritate soluționării exprimate în adunarea creditorilor asupra efectuării de precizări, depunându-le în termen de 5 zile la dosarul cauzei, Curtea constată că neconvocarea comitetului creditorilor în vederea formulării unei cereri de autorizare și ulterior de atragere a răspunderii materiale în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este consecința exclusivă a culpei creditorilor.
Recurenta nu poate invoca vătămarea drepturilor și intereselor sale, întrucât precizările solicitate se aflau la dosarul cauzei de la 20 mai 2009, iar judecătorul sindic a acordat în mod expres un termen de judecată pentru a da posibilitatea comitetului creditorilor să se întrunească pentru a discuta oportunitatea introducerii unei acțiuni conform cu art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Art. 723 al. 1 Cod procedură civilă consacră principiul exercitării drepturilor procedurale cu buna credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Ori, în speță recurenta se prevalează de propria sa culpă, astfel încât vor fi înlăturate criticile sale.
Cum din oficiu nu s-au constatat motive de casare, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 317 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - judecător sindic, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/15.12.2009
jud. sindic.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Nastasi Dorina, Turculeț Ana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 141/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1411/2009. Curtea de... → |
|---|
