Practica judiciara insolventa. Decizia 1427/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1427 /
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Raluca Suciu |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
JUDECĂTOR 3: Csaba |
Grefier: - |
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, recursului declarat de creditoarea împotriva Sentinței civile nr. 976/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata SRL PRIN LICHIDATOR EXPERT.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind:
- Recurenta creditoare,
- Recurenta creditoare,
- Intimata SRL PRIN LICHIDATOR EXPERT.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin. 2.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 976/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis propunerea lichidatorului EXPERT, dispunându-se închiderea procedurii insolvenței debitoarei SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada reținut că sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, practicianul desemnat neidentificând bunuri în averea debitoarei și niciunul dintre creditori neavansând cheltuielile necesare continuării procedurii.
Prin recursul declarat, creditoarea a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței și continuarea procedurii.
Făcând referire la dispozițiile art. 3, 5, 25, 131 și 138 din Legea insolvenței, creditoarea a apreciat că nu se justifică închiderea procedurii, în cauză practicianul nedepunând "toate diligențele" pentru identificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, nu s-a formulat acțiunea în atragerea răspunderii fostului administrator, nu s-a formulat plângere penală; nu a fost desemnat administratorul special, potrivit legii, care să fie notificat la închiderea procedurii.
Prin recursul declarat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - a criticat hotărârea judecătorului-sindic, apreciind că s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 25, 138 din Legea insolvenței; creditoarea a afirmat că se impunea identificarea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS; deturnarea sumelor, privită în contextul stării de insolvență a debitoarei, prezumă administrarea cu rea-credință sau cu neglijență a societății debitoare, astfel încât se impunea ca raportul întocmit de practician să menționeze persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență.
Examinând recursurile declarate prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1, 304 pct. 9.proc.civ. Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din analiza art. 2 din Legea insolvenței rezultă că scopul acestei legi îl reprezintă instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, astfel cum prevede art. 5, prin urmare adunarea creditorilor nu este organ al procedurii, însă realizarea drepturilor și obligațiilor creditorilor este asigurată de organele de procedură, a căror obligație primordială este de a asigura cu celeritate derularea procedurii. Se observă totodată că, legea oferă creditorilor dreptul de a individualiza practicianul în insolvență, judecătorul-sindic fiind ținut de hotărârea adunării creditorilor prin care se alege practicianul; cu toate că practicianul este interfața judecătorului-sindic în raport cu ceilalți participanți la procedura colectivă, astfel încât exercițiul atribuțiilor sale presupune o relație de colaborare și coordonare cu judecătorul-sindic, bazată pe încredere, legea nu permite judecătorului să refuze creditorilor desemnarea practicianului pe considerente de oportunitate.
Contestând activitatea organelor de procedură, creditorii sunt ținuți a proba încălcarea obligației prevăzute de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în sensul că trebuie demonstrat ceea ce nu a făcut organul procedurii în cauză pentru a îndeplini obligația de asigurare a celerității și a realizării drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură. Nimic nu împiedică creditorii ca, afirmând neexecutarea conformă a obligației practicianului în sensul art. 5 alin. 2, să solicite judecătorului-sindic în temeiul art. 20 înlocuirea acestuia, obligarea la plata amenzii ori la plata despăgubirilor.
În speță, recurentele creditoare au preferat să conteste activitatea practicianului direct în calea de atac, afirmând omisiunea acestuia fie de a identifica bunurile aflate în patrimoniul debitorului, fie de a formula plângere penală în condițiile art. 147 din lege, fie de a formula acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 alin. 1.
Într-adevăr, practicianul este obligat, conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, să examineze situația economică a debitorului și a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 și 35, art. 25 alin. 1 lit. a obligând la examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura în raport cu situația de fapt și întocmirea un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138. Concomitent însă, conform art. 20 alin. 1 lit. i, practicianul este obligat să sesizeze de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, dispoziții legale menite a evita cheltuielile suportate din fondul de insolvență prevăzut de art. 4, inutile în raport de situația de fapt și scopul declarat al procedurii - acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Conform art. 723.proc.civ. drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. În condițiile în care creditorii nu au înțeles să uzeze, anterior închiderii procedurii, de niciun mijloc pus la dispoziție de legea insolvenței pentru a cenzura activitatea practicianului, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii colective nu se justifică. Curtea nu identifică motivul pentru care creditorii nu au formulat ei înșiși plângere penală în baza art. 147 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care au considerat că se impune atragerea răspunderii penale a administratorului statutar, după cum, apreciind corect raționamentul prezumțiilor succesive ce ar atrage răspunderea patrimonială, nu au înțeles să formuleze cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii în răspundere patrimonială în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ce privește omisiunea desemnării administratorului special, legea nu reglementează nicio sancțiune explicită pentru nedesemnarea administratorului special de către adunarea generală a asociaților/acționarilor, dar este ușor de înțeles că într-o asemenea situație vor reveni numai administratorului judiciar toate atribuțiile de administrare și reprezentare a debitorului. Ca atare, critica recurentei creditoare A sub acest aspect se privește ca lipsită de interes.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea judecătorului-sindic este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 312.proc.civ. urmează a se respinge recursurile creditoarelor A și, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarea, creditoarea împotriva Sentinței civile nr. 976/19.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SRL PRIN LICHIDATOR EXPERT.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 11.12.2009
Thred. -2 ex - 11.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
Judecător-sindic: CARMEN STANCU
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1522/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 30/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
