Practica judiciara insolventa. Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1428
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 593 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu C lichidator al debitoarei SC SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât prin avocat, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se faptul că atât ONRC-ORC de pe lângă Tribunalul Dolj cât și lichidatorul au depus relațiile solicitate de instanța de judecată.
Avocat pentru recurentul pârât depune copia contractului de cesiune nr. 3018/20.02.2007 și copia încheierii nr. 9276/7.12.2004 pronunțată de judecătorul delegat la ONRC -ORC de pe lângă Tribunalul Dolj.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul pârât solicită în principal admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii. Susține că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că întreaga arhivă a debitoarei a fost predată lichidatorului, astfel încât nu mai subzistă motivul de antrenare răspunderii prevăzut de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, prezumția neținerii contabilității în conformitate cu legea fiind astfel răsturnată. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. Susține că în mod greșit judecătorul-sindic a reținut că pârâtul a folosit bunurile societății în interes propriu - respectiv linia de credit de la BCR- din actele depuse la dosarul cauzei rezultând că o parte a acestui credit a fost folosit de societate pentru achitarea unor debite iar restul sumei a fost predată la casieria societății care se afla în domiciliul asociatului Netar. De asemenea, susține că în cauză nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între faptele săvârșite de către recurent și apariția stării de insolvență câtă vreme creditul contractat de la BCR este achitat, iar banca nu a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 593 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de lichidatorul C, desemnat să lichideze averea debitoarei SC SRL C și, în temeiul art.138 lit. a și d din Legea insolvenței, a dispus antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei pentru suma de 70.456,86 lei reprezentând pasivul social neacoperit.
Judecătorul-sindic a reținut că administratorul social nu a pus la dispoziția lichidatorului contabilitatea societății deși fost notificat în acest sens încât se naște prezumția de neținere a contabilității conform legii. A mai reținut că refuzul de predare a contabilității reprezintă indiciile ținerii unei contabilități deficitare și imposibilității de justificarea unor bunuri, de care a dispus în favoarea sa, bunuri care se regăsesc valoric în ultimul bilanț depus la MF. Totodată, a apreciat că sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru antrenarea răspunderii - prejudiciul creditorilor care nu își pot valorifica creanțele - activul social fiind insuficient și legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și însușirea unor bunuri în interes personal și starea de încetare de plăți.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurentul susține că în mod greșit s-a reținut că a fost notificat în legătură cu obligația de a depune documentele contabile întrucât singura notificare care ajuns în posesia sa este cea care poartă numărul 368 din 12 mai 2008 și aceasta era adresată societății, care este o persoană distinctă. În consecință, consideră că nu poate fi acuzat de rea credință câtă vreme nu i-au fost solicitate personal actele societății, nu i s-a cerut nici o lămurire și nu a avut nici o discuție cu lichidatorul.
Recurentul mai arată lichidatorul omite faptul că societatea a avut doi administratori, că sediul social a fost în domiciliul celuilalt administrator Netar și că documentele au rămas la sediu, că s-a ținut contabilitatea de o firmă autorizată până în luna aprilie 2007 și că depunerea bilanțurilor la MF și controalele efectuate răstoarnă prezumția de neținere a contabilității. Totodată, arată că din toamna anului 2006 societatea și-a încetat activitatea datorită unor neînțelegeri cu asociatul său și că această stare a condus la încetarea de plăți.
În susținerea recursului său invocă și faptul că organele de cercetare penală sesizate la cererea coasociatului său au stabilit că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213, 214, 215 și 272 din Legea nr.31/1990 încât apreciază că nu sunt întrunite elementele pentru antrenarea răspunderii sale pentru pasivul social neacoperit din averea societății.
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri.
Lichidatorul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Susține că notificarea a fost adresată debitorului însă, debitorul persoană juridică are obligația de a depune documentele contabile prin administratorul său statutar. Totodată, arată că administratorii sunt răspunzători de ținerea contabilității în conformitate cu legea indiferent că societatea și-a încetat sau nu activitatea datorită unor neînțelegeri între asociați.
În privința răspunderii celor doi administratori, susține că administratorul Netar i-a demonstrat că evidența contabilă a rămas în posesia recurentului, după efectuarea controlului financiar care s-a desfășurat la domiciliul acestuia și că expertiza efectuată în dosarul penal nr. 1131/P/2007 a demonstrat că recurentul este cel care a retras bani din linia de credit pe care nu i-a justificat, dispoziția procurorului referindu-se numai la răspunderea penală, fără efecte asupra răspunderii patrimoniale întemeiate pe art.138 din legea insolvenței.
În susținerea apărărilor formulate, lichidatorul a depus înscrisuri.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Răspunzând primului motiv de critică invocat, Curtea apreciază că acesta este nefondat. Obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea și a pune la dispoziția organelor angrenate în procedura insolvenței documentele contabile revine administratorilor sociali ai persoanei juridice, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990 și 35 din Legea nr.85/2006. Această obligație nu poate reveni persoanei juridice care nu este decât o ficțiune a legii, acesta fiind reprezentată legal prin organele sale statutare iar faptele acestora sunt faptele persoanei juridice înseși.
În ce privește susținerile recurentului și ale lichidatorului privitoare la săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a și d din legea insolvenței, Curtea reține că prezumția de neținere a contabilității a fost răsturnată prin depunerea actelor contabile întocmite, în recurs.
Față de această stare de fapt, Curtea apreciază că se impune a se analiza concret evidențele contabile pentru se stabili dacă contabilitatea a fost ținută în conformitate cu legea și dacă vreunul dintre administratori se face răspunzător pentru ajungerea societății în stare de insolvență, prin săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art.138.
O asemenea analiză nu poate fi făcută decât de instanța de fond, pentru a nu se încălca principul gradelor de jurisdicție, deoarece prima instanță a soluționat inițial acțiunea numai pe prezumții, ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fond.
Astfel, se impune, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Dolj.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va verifica dacă societatea a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea, în ce măsură administratorii sunt răspunzători pentru aceasta, dacă s-au săvârșit și alte fapte concrete dintre cele prevăzute de art.138 din legea insolvenței. Totodată, vor trebuie verificate susținerile recurentului privind depunerea banilor ridicați din linia de credit în casieria societății (dacă a existat o asemenea casierie, cine era casierul, cine a primit banii și dacă s-au evidențiat în contabilitate) sau s-au folosit în interes personal.
Pentru acesta, judecătorul-sindic va administra orice probe consideră de cuviință, pentru a lămuri situația de fapt și a aprecia dacă sunt sau nu întrunite condițiile antrenării răspunderii pe temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în C,-, - 50,. 2,. 6, Județul D împotriva sentinței nr. 593 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu C lichidator al debitoarei SC SRL C cu sediul în C,-,. p 6,. 1,. 11, Județul D.
Casează sentința nr. 593 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, și trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
19 2009
Jud. red. NT/3.12.2009
Tehnored. NT/ 3 ex
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Angela Rădulescu, Nela Ochea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1419/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 290/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
