Practica judiciara insolventa. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Tofan Aurica
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditorul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 589 din 30.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru creditoarea S, lipsă fiind creditorii intimați Banca Comercială Română - - Sucursala S - Agenția, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, Orașul prin primar, - - B, - - T, - ROMÂNIA - B, - -, - - P, - - prin lichidator - COM SRL C, Centrul de Internațional - I, - - S, - ELECTRICE - Băilești, - HOUSE 2000 - B, - - F, - -, - - C N, - -, - - Târgu M, - - B, - -, - - S, - - - Sucursala P, - - S, - SRL, - -;ti, Consiliul Județean S, - - B și - - B, debitoarea intimată - - prin lichidator S, pârâții intimați, G, G, și intimatul parte în proces
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, din partea pârâtului intimat au fost depuse concluzii scrise.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul părții prezente.
Reprezentanta creditoarei recurente S, consilier juridic a arătat că actele de control depuse în fața judecătorului sindic fac dovada că societatea debitoare nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale, calculând eronat sau necalculând impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului de stat, că este dată pluralitatea în cauzarea stării de insolvență, astfel încât răspunderea este solidară. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de atragere a răspunderii materiale.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 590 din 14 mai 2001 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a dispus deschiderea falimentului debitoarei - "" -, desemnându-se lichidator judiciar -
La data de 24 noiembrie 2003, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat atragerea răspunderii personale a pârâților, și, conform art. 124 lit. "b", "c" și "d" din Legea 64/1995, în vigoare la acea dată.
Ulterior, respectiv la data de 25 octombrie 2005 și 20 iunie 2006, aceeași creditoare și-a completat cererea, solicitând atragerea răspunderii materiale și a pârâților, și
În motivare, creditoarea arată că pârâții au făcut acte de comerț în interes personal și au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea plăților iar contabilitatea societății nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesual-pasive, arătând că nu a avut calitatea de administrator ori angajat al societății, nu a făcut parte din organele de conducere și nu a exercitat managementul societății.
Ceilalți pârâți, prin întâmpinare, au invocat, pe de o parte, excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei și, pe de altă parte, netemeinicia cererii, întrucât pierderile societății s-au datorat contextului economic și supradimensionării producției cu cererea, neexistând legătură de cauzalitate între faptele imputate și prejudiciu.
La data de 14 septembrie 2007, lichidatorul a depus raportul final și bilanțul lichidării solicitând închiderea procedurii, întrucât a fost lichidat patrimoniul societății, iar sumele au fost distribuite creditorilor, conform planului de distribuire aprobat de adunarea creditorilor și confirmat de judecătorul sindic.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat obiecțiuni împotriva raportului final depus de către lichidatorul judiciar.
Prin sentința nr. 188 din 25 martie 2008, judecătorul sindic:
- a admis excepția lipsei calității procesual - pasive a pârâtului;
- a respins cererea de atragere a răspunderii materiale a celorlalți pârâți;
- a respins ca nefondate obiecțiunile la raportul final formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S;
- a admis raportul final al lichidatorului judiciar, dispunând în temeiul art. 132 al. 2 din Legea 85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice declarat împotriva acestei sentințe, a fost admis de către Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 684 din 22 mai 2008 sentința casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, în vederea rejudecării pe fond a cererii de atragere a răspunderii personale.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr-.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond, după casarea cu trimitere, judecătorul sindic:
- a respins excepția lipsei calității procesual - pasive a pârâtului;
- a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților;
- a respins ca nefondate obiecțiunile la raportul final, formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S;
- a admis raportul lichidatorului judiciar dispunând, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitoarei;
- a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului, descărcând lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități;
- a dispus notificarea sentinței tuturor părților, precum și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență în primul rând că excepția lipsei calității procesual - pasive a pârâtului nu este dată întrucât art. 138 al. 1 din Legea 85/2006 nu limitează sfera persoanelor responsabile, doar la organele de conducere ci vizează orice persoană care a cauzat starea de insolvență prin una din faptele menționate la lit. "a" - "g" ale art. 138 din Legea insolvenței
Ca urmare, a reținut judecătorul sindic, cum creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sai nvocat faptul că pârâtul a săvârșit o faptă din cele prev. la art. 138 din Legea 85/2006, calitatea procesual - pasivă a acestuia este justificată.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a apreciat că cererea de atragere a răspunderii personale este neîntemeiată, având în vedere faptul că motivele invocate de către creditoarea S nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă.
Ca urmare, judecătorul sindic a apreciat drept formală cererea creditoarei, aceasta nefiind dovedită și nefăcându-se nici o disociere a contribuțiilor pârâților cu privire la starea de insolvență a debitoarei, cu atât mai mult cu cât componența Consiliului de Administrație a fost în timp eterogenă, suferind modificări succesive.
A mai reținut judecătorul sindic faptul că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat unor cauze obiective iar creditoarea S avea posibilitatea să solicite ea însăși deschiderea procedurii prev. de Legea 64/1995 (în vigoare în acea perioadă), având în vedere întinderea creanței sale, anterior anului 2001.
Referitor la obiecțiunile la raportul final formulate de aceeași creditoare, respectiv S, judecătorul sindic a apreciat criticile vizând activitatea lichidatorului judiciar ca fiind nefondate, întrucât pe parcursul celor 7 ani în care s-a care s-a derulat procedura insolvenței, creditoarea S avea posibilitatea cenzurării activității lichidatorului judiciar, contestării măsurilor acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii personale și a obiecțiunilor la raportul final este întemeiată pe o greșită aplicare a prevederilor legale.
În esență, recurenta reiterează argumentele invocate în dosarul de fond, precizând că răspunderea pârâților este solidară, cererea sa a fost dovedită cu actele de control depuse la dosar din care rezultă nereguli în evidența contabilă iar continuarea activității debitoarei, în pofida datoriilor atât de mari la bugetul statului, reprezintă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Mai arată recurenta că faptul că incapacitatea de plată se datorează, pe lângă alte cauze, și dobânzilor aferente creditelor contractate, nu are natura unei cauze care să înlăture răspunderea, în condițiile în care în momentul contractării creditului se impunea ca pârâții să evalueze în mod obiectiv și prudențial posibilitatea de rambursare a împrumutului, fără a afecta echilibrul - "" -. Neprocedând astfel, pârâții nu sunt scutiți de răspundere, întrucât și neglijența este un factor care antrenează răspunderea.
Totodată recurenta se referă la rolul activ al pârâtului, ținând cont de calitatea sa de dublu asociat, deținută atât la firma furnizoare (debitoarea falită) cât și la societățile cumpărătoare.
Recurenta mai critică sentința și față de soluția de respingere a obiecțiunilor la raportul final referindu-se din nou la activitatea necorespunzătoare a lichidatorului judiciar constând în neîndeplinirea atribuțiilor conferite de Legea 85/2006.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și prin prisma art. 304/1 Cod pr. civilă,Curteaconstată că este nefondat.
răspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta care trebuie să se încadreze în cazurile expres prevăzute de legea insolvenței, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărui răspundere este antrenată.
Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
În speță, criticile recurentei sunt neîntemeiate, susținerile acesteia fiind nedovedite.
În mod corect judecătorul sindic, în baza raportului lichidatorului judiciar a reținut că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat unor condiții obiective, respectiv scăderea drastică a livrării produselor pe fondul concurenței cu produse similare importate din Turcia, Belgia, M și a scăderii puterii de cumpărare.
De altfel, referirile recurentei la procesele - verbale de control din 19.10.1995, 17.04.1996 și 30.07.1997 din care rezultă nereguli în activitatea financiar-contabilă a debitoarei, nu pot fi primite atâta timp cât în perioada 1998 - 1999 principalii indicatori au avut o evoluție ascendentă, încheiată cu realizarea de profit, datoriile fiind mai mici decât capitalurile proprii și deci nu era dată starea de insolvență așa încât nu se impunea introducerea de către debitoarea însăși, a unei cereri de declarare a stării de faliment, idee acreditată de către recurentă.
Ca urmare, cum recurenta nu a dovedit săvârșirea, de către pârâți a vreuneia dintre faptele enumerate la art. 138 din Legea 85/2006 și respectiv cauzarea stării de insolvență, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților și nici cerințele articolului menționat din Legea insolvenței
Referitor la motivele de recurs vizând respingerea obiecțiunilor la raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar cu referire la activitatea acestuia, Curtea apreciază de asemenea, că sunt nefondate.
Astfel, nemulțumirile recurentei față de activitatea desfășurată de lichidatorul judiciar pe parcursul celor 7 ani în care s-a derulat procedura prevăzută inițial de Legea 64/1995 și ulterior de Legea 85/2006, o îndrituiau să conteste măsurile întreprinse de către lichidatorul judiciar evidențiate prin rapoartele de activitate, conform art. 24 raportat la art. 21 al. 2 din Legea 85/2006, să formuleze obiecțiuni sau chiar să solicite înlocuirea acestuia, cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 24 raportat la art. 22 al. 2 din aceeași lege.
Ori criticile recurentei vizând așa - zisa pasivitate a lichidatorului judiciar, după încheierea activității, respectiv după întocmirea raportului final și închiderea procedurii insolvenței, apar ca fiind inutile.
Față de argumentele de fapt și drept expuse, cum motivele recurentei nu sunt pertinente și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr.589 din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic - în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/23.02.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Nastasi Dorina, Tofan Aurica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3007/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1563/2009. Curtea de... → |
|---|
