Practica judiciara insolventa. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 148/
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu - M,--3, județul M, prin reprezentanții legali, împotriva Sentinței comerciale nr.1600 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr.146/1997 modificată.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului precum și cererea creditoarei - recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice M de a se judeca și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1600/22 noiembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei "NATURL " Târnăveni și a și dispus radierea societății din registrul societății.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut, în considerentele hotărârii mai sus-atacate, că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să fie supuse vânzării în procedura de lichidare.
Pentru acest fapt, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin sentința civilă nr. 607/2007 judecătorul sindic a dispus angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar, pârâtul, hotărâre care nu a fost pusă în executare în lipsa disponibilităților necesare pentru acoperirea cheltuielilor de executare.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea M, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și dispunerea continuării procedurii insolvenței. În același sens, recurenta susține că judecătorul sindic era obligat la desemnarea unui executor judecătoresc care să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor foștilor administratori ai debitoarei.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs reține următoarele:
Este adevărat că s-a dispus angajarea răspunderii personale a fostului administratori potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa cum de altfel a reținut și judecătorul sindic în hotărârea atacată, prin sentința civilă nr. 607/2007, rămasă irevocabilă.
Tot atât de adevărat este faptul că lichidatorul judiciar, aspect care nu a fost negat de creditoarea-recurentă, a făcut tot ce i-a stat procedural în atribuții pentru a identifica bunurile mobile și imobile care ar fi putut fi executate în favoarea creditorilor.
De asemenea, rezultă din raporturile succesive ale lichidatorului judiciar că acesta a relevat că debitoarea nu mai are bunuri în averea acestuia pentru a acoperi cheltuielile administrative.
Simplul fapt că fostul administrator nu are bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestui administrator, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu poate să fie un argument pentru admiterea obiecțiunilor formulate de creditoare, cu atât mai mult cu cât, după închiderea procedurii, creditoarea recurentă poate iniția procedura execuțională pentru executarea propriei creanțe împotriva fostului administrator statutar.
Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să dispună numirea unui executor judecătoresc. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu - M,- - 3, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 1600/22 noiembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exemplare
18.03.2008
Jud.fond. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 366/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 336/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
