Practica judiciara insolventa. Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1514
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatoarea - SRL Deal - prin administrator cu sediul în com., sat Deal, județul B, împotrivaDeciziei nr. 1333 din 2 iulie 2009pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru contestatoarea recurentă, lipsă fiind intimații - ȘI SRL I, Cabinet Individual de Insolvență B și Oficiul Național al Registrului Comerțului - prin de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul contestatoarei recurente depune la dosar chitanța nr.- din 29.09.2009 în sumă de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,15 lei cu care timbrează legal contestația în anulare, proces verbal al Adunării Creditorilor, tabel preliminar al creanțelor și împuternicire avocațială. ( filele nr.32 - 38 dosar )
Apărătorul recurentei a arătat că nu s-a atașat dosarul de la instanța de fond așa cum s-a cerut prin adresa de la fila 7 dosar; că din acel dosar reiese data când au fost depuse declarațiile de creanță.
Instanța nu consideră necesară atașarea dosarului instanței de fond deoarece obiectul contestației este decizia Curții de Apel Suceava.
Instanța constatând contestația în anulare legal timbrată și în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul recurentei a solicitat admiterea contestației, admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. A arătat că temeiul legal al prezentei contestații îl constituie art.318 al.1 Cod proc. civilă. În ce privește cererea de intervenție a solicitat respingerea ei ca inadmisibilă. Pe fond a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra suspendării executării sentinței atacate cu recurs și asupra depunerii declarațiilor de creanță; că s-au luat în calcul cereri de creanță ca într-o procedură continuă nu suspendată, ignorându-se suspendarea; că instanța de recurs a considerat că au mai apărut 3 creditori și că aceștia nu erau de fapt creditori în sensul prevăzut de art.3 pct.8 din Legea nr.85/2006; că nu se poate motiva o hotărâre pe aspectul că mai există alți creditori; nu existau creditori, existau declarații de creanță; tabelul de creanțe a fost întocmit la 22 iulie 2009 iar pe perioada suspendării nu se puteau depune declarații de creanță; că respingerea recursului a atras CEC și BCR.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe înregistrată sub nr-, contestatorul - în calitate de reprezentant al SRL cu sediul în sat Deal, com., jud. B, a solicitat anularea deciziei nr. 1333/2.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt, prin sentința comercială nr. 204/14 mai 2009, Tribunalul Botoșania pronunțat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - C & C SRL.
Această sentință a fost atacată cu recurs în termenul legal.
În data de 3 iunie, prin încheierea nr. 28, Curtea de Apel Suceavaa suspendat executarea sentinței nr. 204/2009 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de recurs.
Împotriva sentinței pronunțate s-a declarat recurs, care a fost respins pe considerentul că au fost depuse și alte declarații de creanță, distinct de creditorul care a cerut inițial deschiderea procedurii insolvenței și a cărui creanță a fost ulterior achitată.
S-a învederat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra a două motive de modificare sentinței atacate.
Astfel, instanța de recurs nu a verificat termenul în care creanțele au fost depuse, între 3 iunie și 2 iunie 2009, lichidatorul numit neputând primi nicio declarație de creanță, procedura deschisă prin sentința nr. 204 fiind suspendată.
În al doilea rând, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de modificare reprezentat de faptul că depunerea declarațiilor de creanță nu poate fi echivalentă cu depunerea cererii introductive de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 al. 1 Cod pr. civilă.
- SRL a formulat cerere de intervenție, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât are calitatea de creditor, declarația de creanță fiind depusă în termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea nu este întemeiată.
Nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs ( 4) nu s-a invocat faptul că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a fost suspendată. Nici cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei nu a fost invocat un asemenea motiv. Nu se poate reține așadar că instanța de recurs nu s- pronunțat asupra acestui motiv. Art. 318 Cod pr. civilă are în vedere motivele de casare sau modificare invocate expres de parte, motive asupra cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Nici cel de-al doilea motiv al contestației în anulare nu este întemeiat întrucât admiterea lui ar duce inevitabil la o rejudecare a recursului asupra acelorași aspecte pe baza acelorași motive, urmărindu-se în fapt acceptarea de către instanță a unei alte opinii juridice asupra problemei de drept în discuție. Instanța de recurs a considerat în mod clar că plata creanței făcută numai unui creditor, nu conduce la respingerea cererii de deschidere a procedurii în condițiile în care au fost depuse și alte cereri de creanță. Așadar instanța de recurs nu a acceptat interpretarea că depunerea declarațiilor de creanță nu ar echivala cu depunerea cererii introductive.
Cererea de intervenție formulată este inadmisibilă, intervenientul nefiind parte în procesul ce a dus la pronunțarea deciziei atacate, cadrul procesual neputând fi extins cu prilejul soluționării unei căi extraordinare de atac. De altfel, art. 50 Cod pr. civilă prevede că cererea de intervenție poate fi formulată numai în fața primei instanțe.
Pentru considerentele învederate,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulate de contestatoarea - SRL Deal - prin administrator cu sediul în com., sat Deal, județul B, împotrivaDeciziei nr. 1333 din 2 iulie 2009pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2/9.10.2009.
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Turculeț Ana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1295/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
