Practica judiciara insolventa. Decizia 1667/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.1667

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana

JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul, domiciliat în P, str. -,.21,. A,.2, jud. D împotriva încheierii din data de 19 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și creditorul, domiciliat în B, Intrarea Av., nr. 9,.8, sector 1 împotriva sentinței nr. 228 din data de 19 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P,-, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în P,-,. 4.. A,.2 și creditoarea D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud.

Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 17 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care fac parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate recurentului-creditor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de24 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin încheierea pronunțată în data de 19 mai 2009, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Dâmbovițaa respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar, formulată de creditorul.

Pentru a pronunța această încheiere judecătorul sindic a reținut că la data de 28.04.2009 creditorul a formulat cerere de înlocuire a lichidatorului judiciar motivat de faptul că acesta nu a depus toate diligențele pentru îndeplinirea obligațiilor ce-i revin potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 85/2006.

S-a reținut că lichidatorul judiciar a fost desemnată prin încheierea din 27.05.2008, ca urmare a înlocuirii fostului lichidator judiciar SC 99, că după această dată, acesta a întreprins demersuri în vederea valorificării bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, încheind proces verbal al adunării creditorilor la 1.07.2008.

În ceea ce privește recuperarea debitelor, fapt ce i se impută lichidatorului judiciar, a observat că administratorul societății debitoare nu a depus toate actele prev. de art. 28 din lege, iar documentele care au fost preluate de fostul lichidator sunt incomplete. O dovadă a faptului că fostul lichidator nu a intrat în posesia tuturor documentelor sunt mențiunile făcute de acesta în fiecare raport de activitate depus până la înlocuirea sa.

În această situație, judecătorul fondului a considerat că nu i se poate imputa actualului lichidator judiciar faptul că nu a întreprins demersuri pentru recuperarea debitelor societății imediat ce a fost desemnat. După preluarea actelor de la fostul lichidator ( deși acestea erau incomplete), au fost notificați debitorii societății identificați din acte, iar ulterior au fost promovate acțiuni, dosarele fiind în curs de soluționare.

Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt carențe în activitatea lichidatorului judiciar, care să constituie motive temeinice privind înlocuirea sa, motiv pentru care la menținut în îndeplinirea atribuțiilor ce i-au fost conferite.

La aceeași dată, respectiv 19 mai 2009, prin sentința nr.228, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția privind decăderea din drepturi a numitului, formulată de creditorul.

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că la data de 28 aprilie 2009, în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC SRL, creditorul a solicitat decăderea din dreptul de a-și recupera creanța a creditorului invocând prevederile art. 64 pct. 1 din Legea 85/2006, în sensul că respectivul creditor nu a depus la dosarul cauzei cerere de admitere a creanței, aceasta fiind depusă direct la lichidatorul judiciar la data de 23.11.2007, purtând ștampila societății de lichidare.

Analizând cererea formulată de creditorul, judecătorul sindic a constatat că în cauză, creditorul nu a respectat cerința formală prev. de art. 64 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, conform căreia "cererile de creanță vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului" și că respectivul creditor a depus cerere de creanță direct la lichidatorul judiciar, fiind astfel înscris în tabelul creditorilor. În atare situație, câtă vreme nu a depus un exemplar și la grefa tribunalului, care să permită verificarea faptului dacă a fost sau nu legal timbrată, a apreciat că, contestația creditorului este admisibilă, motiv pentru care urmează a admis-o și a dispus decăderea din drepturi a creditorului.

Împotriva încheierii pronunțate în data de 19 mai 2009 a declarat recurs creditorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că lichidatorul judiciar nu a depus toate diligențele în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor art.25 și 114 din Legea nr.85/2006, respectiv să aplice sigilii, să inventarieze bunurile, să ia măsuri corespunzătoare pentru conservarea lor și să i-a în posesie aceste bunuri, devenind depozitar judiciar.

Se susține de către recurent că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația de a conduce activitatea debitorului, prin neevidențierea în mod distinct a sumei de 95.600,00 lei reprezentând chiria datorată de debitoare pentru perioada 24.11.2007-11.11.2008 ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, sumă de are prioritate la plată înaintea celorlalte plăți curente și creanțe.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că același lichidator nu și-a îndeplinit obligația de a formula și susține acțiuni în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, că nu a prezentat judecătorului sindic și comitetului creditor demersurile făcute pentru a recuperarea creanțelor de la debitorii SC SRL.

Motivează recurentul că același lichidator judiciar a dat dovadă de lipsă de interes sub aspectul verificării salariaților existenți în cadrul debitoarei, în sensul luării măsurilor privind încetarea contractelor individuale de muncă și totodată, a favorizat ilegal o parte dintre creditori în detrimentul altora.

Se critică sentința instanței de fond pentru că nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și nici nu a analizat niciunul din motivele de înlocuire a lichidatorului expuse, astfel că recurentul consideră că este îndreptățit să solicite înlocuirea lichidatorului.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând pe fond să se admită cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar.

Creditorul a formulat recurs împotriva sentinței nr.228 pronunțată în data de 19 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că cererea de declarare a creanței este o cerere de chemare în judecată, care se supune condițiilor prevăzute de art.82 Cod procedură civilă, dispoziții legale ce au fost îndeplinite, deoarece această cerere ajuns la instanță care a dispus restituirea unui exemplar către lichidator.

Motivează creditorul că, condiția înregistrării cererii de creanță este sarcina administrativă a instanței, neputându-i-se imputa neefectuarea acestui lucru și astfel art.76 invocat ca temei de drept al decăderii nu este aplicabil în speță.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că admițând cererea de decădere judecătorul sindic nu a verificat dacă există sau nu înregistrarea ei la registrul ce se păstrează la grefa tribunalului, dacă au fost respectate prevederile art.7(3) din lege referitoare la modificarea deschiderii procedurii către recurentul, admițând "de plano" cererea creditorului privind decăderea acestuia din drepturi.

Se solicită a se reține ca în cazul în care calea exercitată de către creditor a fost reținută ca și contestație, să se constate că aceasta era inadmisibilă fiind formulată cu încălcarea prevederilor art.73(2) din Legea 85/2006.

În finalul susținerilor sale se solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate cu consecința respingerii cererii formulate, în funcție de aprecierea acesteia ca fiind acțiune, contestație sau excepție.

Examinând încheierea și sentința recurate prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele, potrivit art.304¹Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul formulat de creditorul este nefondat și recursul formulat de către este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Cu privire la recursul formulat de către creditorul împotriva încheierii judecătorului sindic din data de 19 mai 2009 și prin care s-a respins cererea de înlocuire lichidatorului judiciar, hotărârea pronunțată este legală și temeinică pentru următoarele aspecte:

Se poate observa că lichidatorul inițial numit de către judecătorul sindic fost înlocuit tot la cererea creditorului-recurent, care este asociat și administrator statutar al societății debitoare în insolvență.

În acest caz instanța de fond apreciat în mod legal și temeinic că nu există motive juste, care să corespundă legii, pentru a se justifica și înlocuirea lichidatorului judiciar, desemnată prin încheierea judecătorului-sindic din 27 mai 2008.

Faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi recuperat debitele și creanțele societății în insolvență, culpa nu îi aparține, sesizându-se faptul că administratorul societății debitoare nu a depus toate actele și înscrisurile prevăzute de art.28 din Legea insolvenței, documentele preluate de către fostul lichidator fiind incomplete.

Acest aspect rezultă și din faptul observat în mod corect de către judecătorul sindic, că fostul lichidator a făcut mențiuni pe fiecare raport de activitate depus până la înlocuirea sa.

În acest caz recursul fiind nefondat, urmează fi respins ca atare în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

Referitor la recursul declarat de către creditorul formulat împotriva sentinței nr.228 din data de 19 mai 2009 de către judecătorul sindic, prin care s-a admis excepția decăderii din dreptul de a depune cererea de creanță, Curtea reține că este fondat pentru următoarele considerente:

Fostul lichidator, cât și actualul lichidator judiciar nu au dovedit că recurentul fost notificat, în conformitate cu legea insolvenței, în vederea depunerii declarației de creanță și în acest sens nu pot fi invocate prevederile art.64 alin.1 raportat la art.76 alin.2 din aceeași lege.

Ca atare, instanța de fond în mod eronat a dispus decăderea recurentului de a depune declarația de creanță.

Faptul că nu a depus declarația de creanță la grefa Tribunalului nu este un motiv de decădere din dreptul acestuia, mai ales că nu i s-a notificat în mod expres de către lichidatorul judiciar data până când are dreptul de a depune această cerere, mai mult decât atât, art.64 alin.1 nu prevede nici o sancțiune referitor la nedepunerea declarației de creanță la grefa tribunalului.

În aceste condiții nu poate fi aplicată o asemenea sancțiune din oficiu, pentru că nu se poate adăuga la lege, admiterea excepției decăderii din drepturi recurentului fiind nefondată.

Se poate observa că art.76 din Legea insolvenței prevede că se aplică sancțiunea de cădere din drepturi enumerate expres și limitativ numai pentru nedepunerea cererii de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art.62 alin.1 lit.b din lege, respectiv dacă i se comunică persoanei interesate termenul de depunere și nicidecum pentru nedepunerea declarației de creanță la grefa tribunalului, recurentul depunând-o la lichidatorul judiciar inițial desemnat în cauză.

În concluzie numai în cazul în care notificarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7 din Legea 85/2006, atunci sancțiunea decăderii poate fi aplicată, ceea ce nu era incident în cauza de față.

În consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 304 pct.9, 304¹și 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de și va admite recursul declarat de, va modifica în tot sentința recurată și respinge excepția privind decăderea din drepturi a recurentului, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Văzând că cererea a fost legal timbrată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliat în P, str. -,.21,. A,.2, jud. D împotriva încheierii din data de 19 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Admite recursul declarat de creditorul, domiciliat în B, Intrarea Av., nr. 9,.8, sector 1 împotriva sentinței nr. 228 din data de 19 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P,-, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în P,-,. 4.. A,.2 și creditoarea D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud.

Modifică în tot sentința și respinge excepția privind decăderea din drepturi a recurentului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică

- - - - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120

Red. / tehnored.

5 ex./ 04.12.2009

Ds. fond - Tribunalul Dâmbovița

Jud. sindic

Președinte:Stan Aida Liliana
Judecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică

← Practica judiciara insolventa. Decizia 1638/2009. Curtea de...		Practica judiciara insolventa. Decizia 112/2008. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță