Practica judiciara insolventa. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Decizia comercială nr. 167
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Păcurariu
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrilă
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de creditoarea AVAS B,cu sediul în B,--11, sector 1 și pârâtul, domiciliat în G,-, -. 26, împotriva sentinței comerciale nr. 923/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL G, cu sediul în G,-, -.1,.7/ prin lichidator judiciar G, cu sediul în G,-, -A,.6, G- cu sediul în G, str. -, jud. G, Primăria mun.G, cu sediul în G,-, - SA G, cu sediul în G, șoseaua, nr. 2,jud.G, - SRL G, cu sediul în G,-, jud.G, - din comuna, jud.V și ORC Tribunalul Galați, având ca obiect - Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul-pârât - avocat, în substituirea doamnei avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că din partea creditoarei G au fost depuse la dosar titlurile de creanță privind pe debitoare, solicitate de instanță la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestora.
Apărătorul pârâtului, arată că sentința nr. 923/03.10.2008, astfel cum a fost pronunțată de Tribunalul Galați este criticabilă pe motiv de nelegalitate, prin prisma disp.art. 304 pct.9 din pr.civ.
Apreciază că judecătorul sindic a analizat sumar situația. În mod corect, trebuia analizată activitatea recurentului, în calitatea sa de administrator al debitoarei, trebuia să verifice protocolul depus la dosar, din care rezultă că pârâtul a predat toată contabilitatea și să constate că acesta nu a fraudat interesele creditorilor și că nu se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență. De asemenea trebuia să aibă în vedere plângerea penală pornită împotriva pârâtului-recurent, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Depune la dosar practică judiciară.
Față de cele expuse oral cât și pentru motivele arătate în scris solicită admiterea recursului declarat de pârâtul astfel cum s- solicitat.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea AVAS B lasă la aprecierea instanței.
CURT EA
Asupra recursurilor comerciale de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- al Tribunalului Galați, creditoarea - SA Gas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL
Prin sentința comercială nr. 463 din data de 7.10.2006 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței iar prin sentința comercială nr. 518/16.05.2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate în temeiul art. 107 lit. A din Legea 85/2006.
La masa credală și-au declarat creanțele creditoarele G, Primăria G, AVAS B, - SRL.
Creanțele declarate au fost admise la masa credală și înscrise ca atare în definitiv al creanțelor.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru angajarea răspunderii administratorului societății u în vederea recuperării creanțelor de 292.533,7 de lei.
Din motivarea cererii sale rezultă că administratorul societății debitoare, numitul nu și-a îndeplinit obligațiile legale privind administrarea societății, respectiv nu a organizat și condus corect evidența contabilă a debitoarei, în cauză devenind incidente disp. art. 73 din Legea nr. 31/1990, art. 11 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
A arătat că absența ținerii evidenței contabile, evidențiază încercarea administratorului societății debitoare de a sustrage "controlului" creditorilor, cu scopul de a crea dificultăți acestora, în încercarea de a recupera creanțele, faptă ilicită sancționată de prev. art. 138(1) lit. d din Legea 85/2006.
Prejudiciul constă în însăși creanțele nerecuperate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat fiind prezumat.
Instanța a citat în calitate de pârât pe.
Prin concluziile formulate pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele motive: la data deschiderii procedurii nu mai era administrator al societății, deoarece cesionase părțile sociale pe care le deținea numitului.
Potrivit protocolului intervenit între părți, încheiat la data de 17.07.2006, numitul s-a angajat să plătească obligațiile restante față de buget. Faptul că noul administrator nu a putut fi găsit nu conduce la ideea că pârâtul a ascuns documentele contabile.
În susținerea apărării pârâtul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentința comercială nr.923/2006 a Tribunalului Galați așa cum a fost completat prin încheierea pronunțată la 25.11.2006 în Camera de consiliu, s-a respins cererea de antrenare răspundere patrimonială a pârâtului, s-a admis cererea de antrenare răspundere formulată în contradictoriu cu și a fost obligat acesta la plata sumei de 292.533,7 lei, s-a aprobat raportul final și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar în urma măsurilor întreprinse și a cercetărilor efectuate, lichidatorul judiciar nu a identificat niciun bun din averea debitoarei, pentru că la sediul înregistrat în registrul comerțului nu se găsesc bunuri urmăribile silit, administratorul nu a depus actele și evidențele prev. de art. 26 alin. 1 și nu a depus documentele și informațiile prev. de art. 28(1) din lege, motiv pentru care a formulat sesizare penală.
Ca atare scopul legii așa cum este prevăzut de art. 2, acela de acoperire a pasivului debitoarei nu poate fi atins urmând a dispune în temeiul art. 107 lit. A din lege închiderea procedurii și radierea societății comerciale.
În ceea ce privește cererea lichidatorului de a dispune ca o parte din pasivul societății debitoare să fie suportată de către administratorul acesteia reține următoarele:
Administratorul societății nu a întocmit evidența contabilă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată și ale Legii nr. 82/1991 cu modificările ulterioare.
Așa cum rezultă din cererile de declarare a creanțelor de către creditoarele în cauză, toate obligațiile societății debitoare, sunt născute, așa cum precizează pârâtul anterior deschiderii procedurii dar și anterior cesiunii părților sale sociale și numirea noului administrator în 17.07.2006, așa cum rezultă din informațiile privind istoricul firmei transmis de ORC G sub nr. 5884/23.02.2007.
Potrivit disp. art. 226 din Legea 31/1990, asociatul se poate retrage dintr-o societate cu răspundere limitată în condițiile prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol.
Sub aspectul efectelor retragerii, instanța apreciază că sunt similare excluderii acestuia, efecte prevăzute de art. 25 din aceeași lege în sensul că are dreptul la beneficii și va participa la pierderi până în ziua retragerii, rămânând obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate până în ziua retragerii.
Mai mult, dacă în momentul retragerii sunt operațiuni în curs de executare rămâne obligat să suporte consecințele și nu-și va putea retrage partea care i se cuvine decât după terminarea operațiunilor.
Față de textele de lege precitate, instanța reține că protocolul încheiat de numiții și, în sensul că cel din urmă se angajează să achite obligațiile societății, nu-l absolvă pe primul pârât de răspundere juridică, motiv pentru care se reține că față de acesta cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale este fondată urmând a fi obligat la plata sumei de 292.533,7 de lei reprezentând parte din pasivul debitoarei.
În ceea ce-l privește pe pârâtul, instanța reține că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială, având în vedere argumentele prezentate anterior, privind pe pârâtul.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs creditoarea S B și pârâtul.
Creditoarea a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul de a se constata ca prematură închiderea procedurii și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor în vederea executării silite.
În motivarea cererii de recurs a arătat aceasta, în esență că din coroborarea disp.art.2, art.5 alin.1,art.138 alin.1, art.140, art.136 și art.142 alin.1 din Legea 85/2006 rezultă că hotărârea de antrenare a răspunderii patrimoniale trebuie executată în cursul procedurii insolvenței, fiind obligația lichidatorului.
A mai arătat acesta că nu ar putea fi respectată obligația de punere la dispoziție a tabelului definitiv consolidat prev. de art.142 alin.2 întrucât prin închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de toate atribuțiile, conf.art.136 din Lege.
Pârâtul a solicitat prin cererea de recurs modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii sale ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs a arătat acesta că hotărârea le-a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că nu au fost analizate elementele necesare antrenării răspunderii administratorului, în temeiul art.138 lit.d din Legea 85/2006 și că au fost interpretate greșit disp.art.225- 226 din Legea 31/1990.
Că în speță nu este relevantă calitatea sa de asociat, ci cea de administrator și că nu s-a avut în vedere faptul că la data de 17.06.2006 urmare a preluării de către numitul a 95% părți sociale a încetat și calitatea lui de administrator.
Că, la data deschiderii procedurii era administrator numitul, așa cum reiese din mențiunile
Că, s-a reținut faptul că administratorul societății nu a întocmit evidența contabilă, fără a se indica despre ce administrator este vorba.
Că, motivarea instanței de fond este ambiguă și se raportează doar la dispozițiile Legii 31/1990 și cele ale Legii 82/1991.
A mai arătat recurentul că, lichidatorul judiciar trebuia să dovedească existența faptei culpabile de către el, raportul de cauzalitate între contribuția sa de administrator și starea de încetare de plăți a debitoarei.
Că nedepunerea actelor contabile, de către numitul nu poate avea semnificația faptului că la data de 17.06.2006 el, nu i-a predat actele contabile în bună ordine.
Recurentul a subliniat faptul că, în timpul activității sale, evidența contabilă a fost ținută în condițiile legii fapt susținut și de Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui și că neplata datoriilor bugetare s-a datorat fondurilor insuficiente și nu utilizării banilor în scop personal.
Analizând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate de recurenți cât și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanță, Curtea de Apel apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea B;
Contrar susținerilor recurentei-creditoare, legea permite expres ca executarea să se desfășoare după închiderea procedurii falimentului, singura obligație a lichidatorului fiind cea de predare a tabelului definitiv consolidat de creanțe către executor.
Aprecierea recurentei în sensul că închiderea procedurii descarcă pe lichidator de toate îndatoririle, ceea ce face ca disp.art.142 alin.2 din lege să rămână fără aplicare este eronată, în condițiile în care, însăși legea stabilește o excepție de la "descărcarea totală" acordată lichidatorului.
Pe de altă parte ar fi o înfrângere a principiului celerității impus de procedura insolvenței ca judecătorul sindic să rămână investit cu cauze numai pentru executarea unei sentințe care se poate executa și după închiderea procedurii.
Față de aceste considerente, recursul formulat de S apare ca nefondat, urmând să fie respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul.
Pentru tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 stabilește existența cumulativă a mai multor condiții, respectiv să se fi săvârșit una dintre faptele enumerate de la lit.a la g existența stării de insolvență și legătura de cauzalitate între acestea.
Dispozițiile legale mai sus indicate nu cer ca persoana răspunzătoare să fi avut calitatea de membru al organelor de conducere la momentul deschiderii procedurii insolvenței ci permit chiar tragerea la răspundere a "oricărei persoane care a cauzat starea de insolvență", astfel încât se poate antrena răspunderea și unui fost administrator al falitei.
În ceea ce privește starea de insolvență se observă din coroborarea probatoriului administrat în cauză, că aceasta a apărut anterior, încă din anul 2003 societatea înregistrând pierderi (conform raportului de inspecție fiscală- filele 288- 317 dosar).
De altfel, în chiar concluziile scrise depuse în primă instanță (filele 182-186) recurentul-pârât recunoaște că exista starea de insolvență la momentul cesiunii părților sociale față de numitul, dar apreciază că din moment ce acesta s-a obligat să achite datoriile, răspunderea nu îi aparține.
În ceea ce privește fapta imputabilă, cea a neținerii evidențelor contabile se observă că, deși pârâtul a susținut că a întocmit toate bilanțurile contabile și a făcut publicitate acestora, din informațiile furnizate de C de pe lângă Tribunalul Galați (filele 121-122) rezultă că bilanțul pentru anul 2005, care trebuia depus în prima parte a anului 2006 adică atunci când pârâtul era încă administrator, nu a fost menționat.
Mai mult, din înscrisurile depuse de PGr ezultă că debitoarea a fost de mai multe ori sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor legii contabilității în perioada în care pârâtul era administrator.
Față de acestea, văzând și faptul că înscrisurile depuse de pârât în dovedirea împrejurării că a predat documentele contabile către numitul sunt înscrisuri sub semnătură privată și că în materie comercială nu se aplică regula impusă de disp.art.1182 civ. instanța reține că ele ar fi putut avea forță probantă doar coroborate cu alte mijloace de probă.
Or, văzând faptul că nu s-a făcut menționarea situațiilor financiare pentru anul 2005 și faptul că cesiunea s-a făcut la momentul în care, debitoarea înregistra pierderi, nefiind o ofertă atractivă pentru cesionare, Curtea de Apel apreciază că nu se poate reține apărarea pârâtului.
Neținerea legală a contabilității și imposibilitatea verificării operațiunilor comerciale din perioada suspectă de dinaintea deschiderii procedurii sunt fapte care se săvârșesc cu vinovăție și care contribuie atât la ajungerea în stare de insolvență cât și la imposibilității recuperării activelor debitoarei.
Față de acestea, având în vedere faptul că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere patrimonială a recurentului, Curtea de Apel apreciază că soluția judecătorului sindic este legală și temeinică.
Față de aceste aspecte, văzând și faptul că sentința recurată nu conține alte cauze de nulitate absolută, în temeiul disp.art.312 pr.civ. urmează să respingă cele două recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de creditoarea AVAS B,cu sediul în B,--11, sector 1 și pârâtul, domiciliat în G,-, -. 26, împotriva sentinței comerciale nr. 923/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - dr. -
Grefier,
Red.
Tehnored..-2ex.
Fond-
Președinte:Veronica PăcurariuJudecători:Veronica Păcurariu, Simona Gavrilă, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 111/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 356/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
