Practica judiciara insolventa. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 64/1995 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela- - -
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de lichidatoarea SP cu sediul în S,-, -. A,.1, jud. S și pârâtul cu domiciliul în B,-,.3,.8, sector 1, împotriva sentințeinr. 488 BIS din 2 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților, să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 29 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința nr. 488 bis din 2 septembrie 2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtului - fost administrator al societății debitoare SC " Grup" SRL și în consecință, a dispus obligarea fostului administrator la plata sumei de 430.004 lei cu titlu de pasiv neacoperit.
Prin aceeași sentință, Judecătorul sindic a admis raportul lichidatorului judiciar S și în conformitate cu disp. art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței societății debitoare, cu toate consecințele ce decurg din luarea acestei măsuri.
În motivarea sentinței - în esență - s-a reținut că, pârâtul în calitate de fost administrator al societății debitoare, prin activitățile sale a determinat și mărit insolvența societății debitoare, fiind întrunite disp. art. 131(1) lit. a, e din Legea nr. 85/2006, în temeiul căreia urmează a fi antrenată răspunderea sa.
În acest context, s-a reținut că în conformitate cu titlurile executorii, a acumulat datorii în cuantum de 430.004 lei - stabilite prin raportul de control fiscal din 13.07.2005, potrivit cu care, fostul administrator - pârâtul - nu a înregistrat și nu a achitat impozitul pe profit și TVA aferente perioadei 2003 - 2005, la care s-au calculat și majorări de întârziere în sumă de 168.135 lei. S-a mai reținut că, vinovăția pârâtului a fost stabilită prin sentința penală nr. 724/2007 a Judecătoriei Rădăuți.
S-a mai motivat că, pârâtul a perfectat contractul de intermediere echipament din 10 septembrie 2004, pentru care a achitat avansul de 60.000 USD, fără să preia marfa ori să încaseze avansul plătit, prejudiciind astfel, societatea cu această sumă, cu care puteau fi achitate celelalte debite ale societății.
S-a mai reținut că, potrivit raportului final depus de lichidatorul judiciar la data de 11 martie 2008 - împotriva căruia nu au fost formulate obiecțiuni - averea debitoarei nu înregistrează bunuri, astfel încât, s-a constatat ca fiind incidente disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la cheltuielile de procedură și onorariul solicitat de lichidatorul judiciar - Judecătorul sindic, a statuat că, în lipsa documentelor justificative, se circumscriu sumei de 3.000 lei, ce urmează a fi decontate în conformitate cu disp. art. 4 raportat la art. 9 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs:
- lichidatorul judiciar S - și a arătat că între considerentele sentinței recurate și dispozitiv există o flagrantă contradicție sub aspectul clarificării cheltuielilor ce s-au apreciat a fi justificate de recurent, în sensul că, în fapt, suma apreciată de judecătorul sindic - 3000 lei - reprezintă cheltuieli de procedură și comision, sens în care urmează a fi precizat dispozitivul sentinței, și aceasta, cu consecințe în privința posibilității de recuperare a acestei sume.
- pârâtul - și a invocat în principal motive ce conduc la nulitatea hotărârii judecătorului sindic, în sensul că, sentința nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a pronunța această hotărâre, fiind astfel incidente dispozițiile art. 261 (5) Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei, a arătat că, răspunderea patrimonială a fostului administrator, este, în esență, o răspundere delictuală, iar pentru antrenarea sa, sarcina probei incumbă - potrivit art. 1169 cod civil - lichidatorului judiciar, și respectiv creditorilor - obligație neonorată în prezenta cauză. A mai arătat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, la data când a preluat societatea debitoare (sfârșitul anului 2001) aceasta înregistra serioase datorii la bugetul de stat, astfel încât până în luna aprilie 2003 prin demersurile întreprinse, a reușit recuperarea aop arte din aceste datorii și respectiv reeșalonarea celorlalte. A mai învederat că, prin activitățile desfășurate a construit din societatea debitoare cea mai performantă și modernă stație de dezinfecție - obținând și recunoașteri și premii internaționale - așa încât, nu îi pot fi imputate fapte de natura celor reținute de judecătorul sindic pentru a fi antrenată răspunderea sa patrimonială. A învederat că la data de 24 ianuarie 2004, fără o înștiințare prealabilă, activitatea de dezinfecție a fost stopată din dispoziția Ministerului Administrației și Internelor, iar din 19 noiembrie 2004, noul administrator al societății debitoare a devenit.
Recursurile sunt nefondate.
Din formularea textului aliniatului 1 al art. 138 din Legea 85/2006 rezultă că sunt răspunzători pecuniar, în temeiul acestui text de lege, membrii organelor de conducere precum și orice altă persoană care au cauzat ajungerea persoanei juridice în încetare de plăți prin una dintre faptele enumerate de norma legală invocată.
sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitoarei și consecutiv de creditori.
În speță, potrivit rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar cât și a înscrisurilor depuse la dosar, fostul administrator al societății debitoare până la data de 24 ianuarie 2004 - pârâtul recurent - se face vinovat de ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți, prin:
- neachitarea impozitului pe profit și a TVA - aferente perioadei 2003 - 2005, sume la care s-au calculat și majorări de întârziere. Pentru această atitudine, recurentul a fost condamnat penal, așa cum rezultă din conținutul sentinței penale nr. 724 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți (fila 361 dosar) - aspect care nu împiedică stabilirea răspunderii în conformitate cu prevederile art. 138 din Lege;
- încheierea la data de 10 septembrie 2004 a contractului de intermediere echipamente pentru care a achitat suma de 60.000 USD - cu titlu de avans - fără să preia marfa sau să încaseze avansul plătit, în condițiile în care, din luna februarie 2004, societății debitoare i-a fost reziliat contractul de dezinfecție (așa cum de altfel confirmă și în memoriul de recurs) - prin conduita sa prejudiciind societatea cu această sumă, cu care puteau fi achitate parte din datorii.
Probele administrate la dosar confirmă apărările recurentului ce vizează preocupările sale constante în vederea înregistrării unor reale performanțe ale societății debitoare în sectorul său specific de activitate, însă aceste împrejurări nu conduc la înlăturarea răspunderii patrimoniale a recurentului pentru luarea unor decizii și respectiv neplata către bugetul de stat a obligațiilor pecuniare legale - determinante în crearea stării de incapacitate de plată a debitoarei.
Considerentele sentinței recurate cuprind toate elementele de fapt și de drept care au format convingerea Judecătorului sindic în pronunțarea hotărârii, așa încât, apar ca nefondate criticile recurentului care invocă incidența art. 261 (5) Cod procedură civilă, cu consecința nulității hotărârii.
Cu referire la criticile invocate de lichidatorul judiciar, Curtea constată că, suma de 3000 lei, acordată lichidatorului judiciar a fost stabilită de judecătorul sindic, prin apreciere, în lipsa înscrisurilor justificative pe care recurentul avea obligația legală să le depună la dosar, astfel încât, această sumă reprezintă comision de lichidare, ce urmează a fi recuperată în conformitate cu prevederile art. 4 (4) din Legea 85/2006.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarat de declarate de lichidatoarea SP cu sediul în S,-, -. A,.1, jud. S și pârâtul cu domiciliul în B,-,.3,.8, sector 1, împotriva sentințeinr. 488 BIS din 2 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud..
Tehnored.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3087/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 861/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
