Practica judiciara insolventa. Decizia 3087/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3087/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC COM SRL prin lichidator PRO L împotriva sentinței civile nr. 1826 din 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, creditor SC SA - prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru intimatul,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu creditoarea SC SA - prin lichidator.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 24 noiembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din parte pârâtului prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Reprezentata intimatului arată că, pentru acest termen trebuia citată și creditoarea SC SA - prin lichidator, întrucât a fost citată și la fond și i-a fost comunicată hotărârea.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.85/2006, pentru acest termen de judecată procedura de citarea este legal îndeplinită.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute în fața instanței.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1826 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea precizată promovată de lichidatorul judiciar PRO în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Încheierea nr. 2142 din 16.11.2004 pronunțată în Dosarul de faliment nr- s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC Com SRL, a fost numit lichidator judiciar.
La data de 06.10.2008 lichidatorul judiciar a confirmat faptul că i-au fost înmânate actele contabile ale societății insolvente sens în care a depus la fila 80 din dosar un raport în care sunt consemnate concluziile lichidatorului judiciar, ca urmare a examinării acestora.
În cuprinsul acestui raport lichidatorul judiciar a susținut că în data de 28.07.2000, respectiv 30.04.2001 au fost înstrăinate de către debitoare două imobile, la un preț derizoriu, acesta nefiind încasat, situație în care apreciem că pentru a se ajunge la o asemenea concluzie s-ar fi impus ca probațiune propusă de lichidator să fie mai vastă, acesta putând uza de dispozițiile art. 79 și urm. din Legea 85/2006.
În ceea ce privește suma de 8.527,34 lei reprezentând valoarea mijloacelor de transport și despre care se susține că este preluată eronat în contabilitate, pârâtul a susținut că această valoarea este valoarea leasingului autoturismului Daewoo predat în anul 2001 de către administratorul statutar societății de leasing potrivit procesului verbal aflat la fila 17 din dosar.
Susținerile lichidatorului judiciar potrivit cărora pârâtul nu ar fi făcut toate demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor de la debitorii societății nu sunt de natură a atrage răspunderea administratorului statutar în baza dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, astfel încât pentru a opera răspunderea în baza textului de lege sus menționat este necesar ca deținerea, ascunderea activului persoanei juridice și mărirea fictivă a pasivului acesteia să se fi comis cu intenție și să existe o legătură de cauzalitate între aceste fapte și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Pentru considerentele sus menționate s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs debitoarea Com prin lichidator judiciar PRO solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la suportarea din averea personală a pasivului neacoperit al societății debitoare.
Motivarea recursului s-a realizat prin invocarea dispozițiilor art.299-316.pr.civ. și s-a învederat că acțiunea a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006 iar ulterior după depunerea parțială a documentelor prev. de art.28 a precizat acțiunea solicitând judecătorului sindic admiterea acțiunii prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, întocmind în același sens și un raport cu privire la cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență.
Lichidatorul judiciar a învederat că acțiunea a fost respinsă, judecătorul sindic reținând că nu s-a dovedit existența unei legături de cauzalitate între faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006 și starea de insolvență a societății debitoare.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, întrucât motivele invocate în recurs nu sunt de natură a modifica hotărârea atacată întrucât starea de fapt a fost pe deplin lămurită respectiv faptul că autoturismul era obiectul unui contract de leasing iar în ceea ce privește vânzarea bunurilor imobile nu există un raport de cauzalitate între vânzarea acestora și intrarea în insolvență iar în ceea ce privește fapta prev. de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 arată că legiuitorul nu a instituit o prezumție de vinovăție prin aceasta.
Analizând recursul promovat în raport de dispozițiile art.3041și a dispozițiilor art.304 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar desemnat în procedura privind pe debitoarea Com SRL a formulat o cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar, învederând judecătorului sindic că în repetate rânduri a solicitat și a notificat administratorul statutar în vederea depunerii documentelor prev. de art.28 din Legea nr.85/2006 însă acesta nu s-a conformat astfel că a apreciat că devin incidente disp. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Ulterior cauza a fost suspendată în vederea finalizării analizării actelor și documentelor contabile care au fost predate administratorului lichidatorului judiciar în cursul procedurii.
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar relevă în urma analizării documentelor contabile prezentate a unor transferuri de bunuri din patrimoniul debitoarei fără a exista documente justificative iar în ceea ce privește obligațiile de plată a unor terți față de societate s-a evidențiat că nu există documente care să justifice acoperirea acestora sens în care arată că solicită repunerea cauzei pe rol și continuarea procedurii în vederea antrenării răspunderii administratorului statutar al debitoarei în limitele evidențiate în cuprinsul raportului și circumscrise ulterior (80) dispozițiilor art.138 lit.e din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că nu sunt incidente disp. art.138 lit.e din Legea nr.85/2006 întrucât pentru a opera răspunderea în baza textului de lege menționat este necesar ca fapta să se fi comis cu intenție și să existe o legătură de cauzalitate între faptă și starea de insolvență.
În mod unanim doctrina a admis că răspunderea instituită de legiuitor prin disp. art.138 din Legea nr.85/2006 este o formă specifică de răspundere civile delictuală sens în care cercetarea judecătorească presupune atât analizarea îndeplinirii condițiilor instituite de legiuitor în mod expres cât și ale condițiilor instituite pentru atragerea răspunderii delictuale, fiecare dintre acestea urmând a fi analizată distinct.
Determinarea stării de fapt este esențială în vederea aplicării dispozițiilor legale are în acest mod apar ca devenind incidente iar judecătorul în temeiul disp. art.129 are îndatorirea să stăruia prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii fiind îndreptățit a ordona administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
Totodată trebuie reținut că în ceea ce privește situația de fapt și motivarea în drept invocată de părți în susținerea pretențiilor și apărărilor judecătorul este în drept să ceară explicații și să pună în dezbatere orice împrejurări de fapt și de drept chiar dacă acestea nu sunt evidențiate în actul de investire sau în cel care cuprinde apărările părții adverse iar omisiunea îndeplinirii acestei obligații atrage necercetarea fondului cauzei, nefiind evidențiate nici limitele investirii și ca atare nici apărările neputând fi raportate la o situație determinată.
Judecătorul sindic deși a reținut existența evidențierii unor situații neclare în evidențele contabile prezentate precum și în ceea ce privește alte documente circumscrise sferei disp. art.28 din Legea nr.85/2006 nu a procedat la administrarea unui probatoriu necesar în scopul determinării stării de fapt reale pentru a putea lămuri existența sau inexistența unui legături de cauzalitate dintre faptele afirmat comise și starea de insolvență a debitoarei.
Prima instanță în consecință a pronunțat hotărârea asupra cererii de antrenare a răspunderii pârâtului fără a cerceta fondul cauzei astfel că în temeiul disp. art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul promovat apreciindu-l ca fiind fondat dispunând casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe.
În rejudecare prima instanță va proceda la administrarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare pentru determinarea stării de fapt în vederea asigurării posibilității instanței de analizare a îndeplinirii sau neîndeplinirii tuturor condițiilor instituite de legiuitor pentru aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoareaCOMprin lichidator judiciar împotriva sentinței civile nr. 1826 din 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./ 09.12.2009
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3015/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 169/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
