Practica judiciara insolventa. Decizia 1736/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - procedura insolvenței -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1736

Ședința publică din 26 octombrie2009

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Artene Doina

JUDECĂTOR 3: Galan Marius

Grefier - -

Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate depârât S,în prezent aflat în stare de detenție în Penitenciarul Botoșani, șidebitoarea recurentă S American S,cu sediul în S,-, împotrivasentinței nr. 717 din 14.07.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cucreditorii Ministerul Finanțelor - S, B, Municipiul S - prin primar, S, lichidator și intimat parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul S, consilier juridic pentru debitoarea S American S și consilier juridic pentru creditoarea S, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul debitoarei depune la dosar împuternicire, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței nr. - din 02.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și o serie de acte. Totodată mai depune și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței nr. - din 08.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferentă recursului declarat de pârâtul recurent

Pârâtul recurent S, solicită instanței aprobarea efectuării unei expertize financiar contabilă pentru a se constata că societatea nu este în incapacitate de plată. În motivare, recurentul învederează instanței că în mod tendențios Sas olicitat desființarea societăților, iar în urma deschiderii procedurilor de insolvență societățile au fost desființate cu toate că în cont se aflau sume duble față de cele pe care societatea le datora.

Întrebat fiind, reprezentantul societății debitoare - consilier juridic - arată că este de acord cu solicitările pârâtului.

Față de stadiul procesual, instanța, respinge cererea de efectuare a unei expertize și constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul societății debitoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în întregime a hotărârii atacate și retrimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. În motivarea susținerilor sale arată că în anul 2001 s-a depus o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, iar ulterior în anul 2002 s-a depus o altă declarație de creanță în urma unui act de control al Gărzii Financiare Reprezentantul societății învederează instanței că, acest act de control nu a fost comunicat vreodată societății, astfel încât aceasta nu a avut posibilitatea de a-și exercita căile de atac la vremea respectivă. Ulterior s-a constatat de către lichidator faptul că societatea nu deține bunuri, că s-a ținut o contabilitate fictivă și că se impune aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006. Totodată mai arată că în anul 2001 au fost ridicate toate înscrisurile societății și nu au fost restituite nici până în prezent, astfel că în mod greșit a fost reținut faptul că societatea refuză să depună actele contabile. În concluzie, reprezentantul debitoarei apreciază că lichidatorul nu a făcut toate demersurile necesare, societatea deținând atât bunuri cât și bani.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 1 octombrie 2001, sub nr. 7920/2001, creditoarea Mobil, a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare și a falimentului împotriva debitoarei pentru plata unei creanțe în valoare de 93.073.240 lei reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Prin sentința comercială nr. 984 din 26 noiembrie 2001 Tribunalului Suceava, în baza art. 31 alin. 5 din Legea nr.64/1995 a fost respinsă contestația debitoarei și în baza art. 10 lit. b rap. la art. 31 alin. 5 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus deschiderea procedurii, fiind desemnat administrator judiciar LICHIDATOR S, prin sentința comercială nr. 4/14.01.2002.

Prin sentința nr. 274 din 06 mai 2008 s-a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea S împotriva pârâtului S, fiind obligat pârâtul să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 506.017,72 lei.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul S, motivat de faptul că sentința a fost dată fără îndeplinirea formelor legale a procedurii de citare, având reședința permanentă în Austria, cu rezidența principală în str. -. - nr. 10, cod poștal 1230, loc. Viena.

Prin decizia nr. 959 din 07 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâtul S, casată sentința nr. 274 din 06 mai 2008 și trimisă cauza spre rejudecare în vederea citării pârâtului S la adresa indicată.

Cauza a fost reînregistrată sub nr- și judecătorul sindic reinvestit cu soluționarea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 755 din 28 octombrie 2008 judecătorul sindic respins excepția lipsei calității procesuale active creditoarei S, a admis cererea de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei S, obligându-l pe acesta să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 506.0172 lei și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs debitoarea și pârâtul S prin care au invocat nelegala citare a pârâtului S la data pronunțării hotărârii atacate.

Prin decizia nr. 231 din data de 12 februarie 2009, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursurile formulate de debitoarea și pârâtul S, a casat sentința nr. 755 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 717 din 14 iulie 2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea privind atragerea răspunderii fostului administrator, a admis raportul lichidatorului și a închis procedura insolvenței reținând următoarele:

Din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, rezultă că fostul administrator al debitoarei, nu a ținut contabilitatea firmei în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce a dus în final, la imposibilitatea identificării faptice a bunurilor debitoarei.

Întrucât conform art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată răspunderea materială a organelor de conducere a societății care au contribuit la ajungerea în starea de insolvență, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute la art. 28 din Lege, duce la concluzia că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie, sens în care judecătorul sindic, în baza art. 1203 cod civil prezumă că neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991 a cauzat starea de insolență a debitoarei, astfel încât a admis acțiunea și a obliga pârâtul la plata pasivului debitoarei L până la concurența sumei de 506.017,72 lei reprezentând datorii către bugetul consolidat de stat.

Prezumția judecătorului se bazează și pe faptul că nepredarea în mod voit a documentelor contabile a societății debitoare de către persoanele abilitate creează posibilitatea de a se sustrage de la incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul/lichidatorul judiciar nu ar putea identifica împrejurările concrete ce au determinat insolvența debitoarei.

Mai mult, pârâtul a îndeplinit calitatea de administrator la mai multe societăți comerciale, între care au avut loc o serie de schimburi, ce nu au putut fi verificate de către lichidatorul judiciar.

Împotriva sentinței au declarat recurs S și S American

În motivarea recursurilor, recurenții arată, în esență, că actul de control al Gărzii Financiare nu a fost niciodată comunicat societății, că lichidatorul și instanța nu au putut să vadă actele contabile ale societății astfel încât aspectele reținute în hotărâre sunt o trecere în revistă a susținerilor creditorilor.

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Atragerea răspunderii fostului administrator, a fost justificată de judecătorul sindic pe o prezumție de incorectă ținere a contabilității, prezumție în structura căreia faptul cunoscut l-a constituit nepredarea în mod voit a documentelor contabile ale societății debitoare, faptul de demonstrat fiind în primă etapă cel al incorectei țineri a contabilității și în final, al cauzării stării de insolvență.

Însă, analizând actele dosarului, Curtea constată că faptul vecin și conex pe care se întemeiază prezumția nu există.

Mai exact, pentru ca persoana cu privire la care s-a solicitat atragerea răspunderii în baza art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 să poată refuza "în mod voit" predarea documentelor contabile ale societății, aceasta trebuia să se afle în posesia lor. Ori, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 30-38 (dosar recurs), acestea au fost ridicate de Garda Financiară S, solicitarea de restituire fiind respinsă până la definitivarea cercetărilor penale, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 29 (dosar recurs).

Mai mult decât atât, aceste documente nu numai că nu fuseseră restituite nici la data de 06.02.2005, dar Garda Financiară S răspunde lichidatorului desemnat că acestea nu vor fi predate decât în baza unei hotărâri judecătorești (fila 150 dosar inițial).

Ca urmare, cum actele contabile nu au fost restituite societății nici până în prezent, Curtea constată că prezumția de incorectă ținere a contabilității trasă din nepredarea actelor către lichidator a condus la o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă, astfel încât atragerea răspunderii fostului administrator nu este posibilă în baza acesteia. Ca urmare, pentru ca această cerere să fie soluționată pe baza documentelor contabile și în condiții de respectare a drepturilor și garanțiilor procesuale, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite ambele recursuri (pentru o unitară soluționare a cauzei) și va trimite cauza judecătorului sindic în vederea continuării procedurii, prilej cu care acesta va dispune măsuri necesare pentru o reală verificare a incidenței art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, dispunând analiza nemijlocită a actelor contabile ale societății și, dacă este cazul, o expertiză contabilă în acest sens.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE,

Admite recursurile declarate depârât S,în prezent aflat în stare de detenție în Penitenciarul Botoșani, șidebitoarea S American S,cu sediul în S,-, împotrivasentinței nr. 717 din 14.07.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cucreditorii Ministerul Finanțelor - S, B, Municipiul S - prin primar, S, lichidator S și intimat parte în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Casează sentința nr. 717/2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - judecător sindic și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de atragere a răspunderii materiale și pentru continuarea procedurii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud.

Tehnored.

Ex. 2/18.11.2009

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius

← Practica judiciara insolventa. Decizia 2806/2009. Curtea de...		Practica judiciara insolventa. Decizia 362/2010. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță