Practica judiciara insolventa. Decizia 362/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 362/2010
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3528 din 21.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații - SRL și - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR COM, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii falimentului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3528 pronunțată la data de 21.10.2009 în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș au fost espinse ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost probat raportul final depus la 10.06.2009 de către lichidatorul Com din B M și în consecință s-a ispus închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea -, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și radierea societății din Registrul Comerțului.
S-a dispus plata din fondul de lichidare către lichidatorul Com sumei de 2.200,14 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu procedura insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că ltimul raport depus de lichidator la 10.06.2009, a fost comunicat creditoarei și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2.983/19 iunie 2009.
Împotriva raportului final, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat obiecțiuni înregistrate la 19.06.2009, arătând că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit legii, dat fiind faptul că nici până la această dată nu sunt lămurite multe aspecte legate de modalitatea în care administratorul debitoarei a emis facturile MM nr. -/15.09.2001, -/1.11.2001 și -/14.02.2002, de felul în care a ținut contabilitatea, aspecte care au fost constatate cu ocazia verificărilor efectuate de organele de control din cadrul M iar scoaterea de sub urmărire penală nu are relevanță în prezenta cauză, situație în care se impune înlocuirea lichidatorului.
Prin întâmpinare, lichidatorul a solicitat respingerea obiecțiunilor și aprobarea raportului final așa cum a fost întocmit arătând că creditoarea are legitimare procesuală activă să solicite antrenarea răspunderii administratorului, după ce solicită judecătorului - sindic autorizarea în acest sens, condiție formală a cărei lipsă atrage respingerea acțiunii ca prematură.
Examinând obiecțiunile prin prisma celor invocate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, din coroborarea probelor existente la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente, judecătorul - sindic a constatat că acestea sunt nefondate.
Potrivit normelor legale cuprinse în art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare pentru a acoperi cheltuielile administrative, judecătorul - sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înregistrat.
Propunerea de închidere a procedurii a fost inițiată de lichidator tocmai raportat la inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei și ținând seama de prevederile legale imperative enunțate anterior.
De altfel, nici creditoarea din acest dosar nu contestă această împrejurare, invocând doar neîndeplinirea cu bună - credință a atribuțiilor prevăzute de legea specială.
În raport, lichidatorul a susținut că nu a constatat prezența unor fapte de natură să atragă răspunderea administratorului pentru pasivul neacoperit al debitoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 138 al. 3 din legea enunțată anterior, creditoarea - contestatoare avea posibilitatea să solicite autorizarea introducerii acțiunii în răspundere, dacă lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile de ajungerea societății în insolvență sau dacă acesta a omis să introducă această acțiune, ori, în prezentul dosar lichidatorul a menționat împrejurarea că nu a constatat fapte de natură să atragă răspunderea vreunei persoane în baza art. 138.
Este edificatoare în cauză poziția de opunere exprimată de lichidator cu ocazia soluționării contestației la creanță inițiată de debitoare, aspect ce reiese din încheierea pronunțată în ședința publică din 21.01.2009 în acest dosar, devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 1.206 din 31 martie 2009.
Din perspectiva celor descrise anterior și având în vedere că în situația unui dosar suspendat, oricare dintre părți poate cere repunerea acestuia pe rol, instanța consideră că nu poate fi primită susținerea contestatoarei referitoare la înlocuirea lichidatorului.
Față de cele de mai sus, judecătorul - sindic apreciat obiecțiunile ca neîntemeiate și le-a respins ca atare în baza art. 129 al. 2, reținând că nu există argumente în favoarea continuării procedurii și pentru a nu provoca alte cheltuieli cu aceasta urmează ca raportul să fie aprobat iar procedura închisă în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 cu toate consecințele ce decurg din luarea acestei măsuri, enumerate în dispozitiv.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin recursul promovat a solicitat casarea și modificarea în tot a hotărârii recurate în temeiul disp. art.304 pct.4,7 și 9 și art.3041pr.civ. și în consecință admiterea obiecțiunilor împotriva raportului privind propunerea de închidere a procedurii falimentului.
Recurenta a învederat că instanța s-a mărginit să aprobe raportul final astfel cum a fost depus de lichidator fără a verifica în ceea ce privește admisibilitatea obiecțiunilor și solicitările invocate ceea ce impune rejudecarea.
Situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită având în vedere modul de utilizare defectuos a documentelor financiar contabile realizat de către administratorul statutar și împrejurările relevate de către organele de cercetare din cadrul IPJ
În ceea ce privește cele 197 de facturi constatate lipsă la data controlului documente cu regim special de asemenea nu au fost evidențiate iar de la data emiterii ordonanței nu s-a solicitat soluționarea contestației depuse împotriva procesului verbal de control din 28.07.2004 deși motivele care au determinat suspendarea soluționării contestațiilor nu mai există.
Recurenta a învederat că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. iar hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât există un exces de putere atunci când puterea judecătorească săvârșește un act pe care numai puterea legislativă sau executivă îl poate face, atribuie valoare legală unor texte abrogate sau când tăgăduiește valoarea unui text care are forța legală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 01.04.2008, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat deschiderea procedurii generale a falimentului debitoarei SRL iar prin sentința civilă nr.750/28 mai 2008 s-a admis cererea formulată și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SRL fiind desemnat administrator judiciar Com.
A fost înregistrată o singură declarație de creanță din partea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor BMp entru suma de 920.890 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al creditorilor fiind respinsă contestația formulată de debitoare prin încheierea din data de 21 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1206/31 martie 2009.
Rapoartele întocmite în cauză de lichidator relevă că administratorul debitoarei a predat lichidatorului actele și documentele contabile ale societății iar din analiza acestora s-a constatat că cea mai M parte a creanței este din TVA și accesorii stabilite printr-un act de control al Direcției Controlului Fiscal M din 28.07.2004, și de asemenea s-a reținut că în anul 2001, debitoarea a achiziționat facturi fiscale care nu au fost înregistrate în evidența contabilă iar administratorul societății nu a prezentat facturile nefolosite declarând că unele au fost distruse iar altele au fost pierdute, stabilindu-se debite suplimentare în sumă totală de 397.948 lei.
Administratorul debitoarei a formulat contestație împotriva actului de control însă cauza a fost suspendată până la stabilirea unei soluții definitive pe latura penală iar prin Ordonanța din 2.06.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare în dosar nr. 252/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și.
Analiza obiecțiunilor formulate împotriva raportului final a relevat că acestea apar ca fiind nefondate în raport de modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de către administratorul judiciar și a împrejurării că în tot cursul procedurii nu a fost formulată în condițiile art.11 lit.i din Legea nr.85/2006 nici o contestație de către creditorul unic la cererea căruia s-a deschis procedura insolvenței, împrejurări în care ar fi putut fi evidențiate omisiunile despre care se face referire în obiecțiuni.
Judecătorul sindic a evidențiat și interpretarea pe care o poate primii dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 care asigura contestatoarei posibilitatea de a solicita autorizarea pentru introducerea unei acțiuni în răspunderea persoanelor apreciate ca fiind vinovate pentru apariția stării de insolvență a debitorului și care au săvârșit una din faptele enumerate de dispozițiile art.138 alin.1 din același act normativ dacă a constatat că lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile sau să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138.
Alegațiile recurentei vizând împrejurarea că soluționarea contestației nu s-a realizat subsecvent încetării motivului care a determinat suspendarea acestuia nu pot fi primite având în vedere că reluarea judecării cererii se realizează ulterior cererii formulate în acest sens de către oricare din părțile implicate în procedură așa cum corect a reținut și judecătorul fondului.
Aserțiunile recurentei referitoare la împrejurarea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini, subsumate motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. nu pot fi primite întrucât judecătorul sindic a analizat obiecțiunile formulate și a înlăturat argumentat apărările formulate în cuprinsul acestora întrucât argumentele oricât de largi dezvoltate trebuie subsumate unui motiv pe care îl sprijină ori din această perspectivă s-a analizat global printr-un raționament juridic de sinteză toate motivele invocate.
Așadar nu se poate reține prezența motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. invocat de recurentă atâta timp cât prima instanță a evidențiat motivele pe care se sprijină hotărârea atacată atât în fapt cât și în drept.
Dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 astfel cum au fost acestea modificate prin OUG nr.173/19.11.2008 statuează că în orice stadiu al procedurii prevăzute de legea insolvenței dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii.
Legiuitorul așadar a instituit o normă imperativă prin care în ipoteza inexistenței bunurilor în patrimoniul debitoarei sau a insuficienței fondurilor necesare continuării procedurii să determine închiderea procedurii.
Scopul procedurii fiind enunțat de dispozițiile art.2 din cuprinsul Legii nr.85/2006 legiuitorul a apreciat că în măsura în care datorită lipsei fondurilor nu mai poate fi atins acest scop este contrar interesului economic general să se dispună continuarea procedurii.
Judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.131 din legea privind procedura insolvenței atâta timp cât unicul creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii iar bunurile în patrimoniul debitoarei nu sunt.
Recurenta deși a enumerat teoretic care sunt ipotezele în care se apreciază că hotărârea este pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești din perspectiva teoreticienilor și a unor dispoziții legale în concret nu a evidențiat în ce modalitate judecătorul sindic a pronunțat hotărârea cu depășirea puterii judecătorești în condițiile în care așa cum s-a evidențiat acesta s-a limitat la a da eficiență unor dispoziții legale imperative fără a se reține că ar fi ignorat vreun alt text de lege imperativ.
Așadar nu se poate reține nici prezența motivului de recurs prev. de art.304 pct.4 pr.civ. și nici a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ întrucât judecătorul sindic în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile apreciate ca fiind incidente în cauză iar starea de fapt relevată cu privire la conducerea contabilității în lipsa promovării unei acțiuni în condițiile art.138 alin.1 sau art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu poate primi valența dorită de recurentă.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat nici unul din motivele de recurs invocate nefiind prezent astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3528 din 21.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3528 din 21.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./17.02.2010.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1736/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 266/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
