Practica judiciara insolventa. Decizia 2806/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2806/2009
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 786 din 02.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, SC ȘI CONSTRUCȚII SRL, LICHIDARE, și având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii insolvenței.
Se constată că, mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 786 din data de 2 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -au admis cererile lichidatorului judiciar LICHIDARE Z, desemnat în procedura privind-o pe debitoarea ȘI CONSTRUCȚII C-N și s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă față de ac eastă debitoare, dispunându-se radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Totodată, s-a dispune plata, din fondul special de lichidare, către lichidatorul judiciar a sumelor de 709 lei cheltuieli cu procedura și 4.200 lei onorariu.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic, întrucât împotriva raportului judiciar comunicat creditorilor nu au fost formulate obiecțiuni și având în vedere faptul că în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, a încuviințat cererile formulate și bilanțul general întocmit de către lichidatorul judiciar și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC ȘI CONSTRUCȚII SRL și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului.
De asemenea, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, iar în baza art. 135 din același act normativ s-a dispus notificarea prezentei hotărâri Direcției Generale a Finanțelor Publice C și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Cluj, pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 au fost încuviințate cheltuielile cu procedura în cuantum de 703 lei și onorariul lichidatorului în cuantum de 4.200 lei achitate din fondul special de lichidare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii lichidatorului judiciar Lichidare Z privind obligarea sa și a numitului la plata datoriilor debitoarei ȘI CONSTRUCȚII C-N către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
În motivarea recursului se arată că n cadrul procedurii de lichidare, lichidatorul desemnat de către judecătorul sindic a propus instanței ca pârâtul și numitul să achite datoria societății-debitoare către C, în cuantum de 46.056 lei, în virtutea faptului că aceștia au apărut În actul constitutiv al societății în calitate de administratori ai acesteia.
În acest context, pârâtul a arătat că atât el cât și numitul nu au fost niciodată administratori reali ai societății, fapt de care judecătorul nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii. De fapt, a susținut pârâtul, la constituirea societății, împreună cu numitul s-au asociat cu numitul în vederea săvârșirii de fapte de comerț, contribuind cu capitalul social, însă singurul administrator real al societății a fost, acesta fiind singura persoană care s-a ocupat în mod efectiv de buna desfășurare a activității societății, singurul care reprezenta societatea în fața terților, care avea drept de semnătură și care administra în mod real societatea.
Față de aceste considerente și atâta timp cât nu a avut nici o contribuție reală la mersul activității societății, nu a semnat nici un act în numele societății și nu a avut obligația de a depune situațiile financiare, pârâtul apreciază că în mod nelegal, a fost obligat să achite datoriile societătii, apreciind că în ce îl privește nu sunt aplicabile prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind atragerea răspunderii personale a persoanelor care au avut calitatea de administrator, atât timp cât administrator efectiv al societății a fost doar numitul.
A mai relevat pârâtul că nu a folosit bunurile societății în interes personal, nu a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății, nu a avut activități care să ducă societatea la incapacitate de plată, nu a ținut contabilitate fictivă sau neconformă cu legea, nu a ascuns activul firmei și nu a procurat fonduri prin mijloace ruinătoare. De asemenea, nu a dat niciodată dovadă de rea-credință față de modul în care această societate a fost administrată, ci, pur si simplu, nu s-a ocupat de administrarea ei, între răspunderile sale nefiind niciodată stabilită obligația de a depune situațiile financiare.
În privința acestor aspecte, pârâtul a menționat că le-a adus la cunoștința judecătorului sindic, însărcinat cu soluționarea cererii de lichidare și a cererii de atragere a răspunderii personale a administratorilor, dar motivul pentru care nu s-a ținut cont de apărările sale și ale numitului a fost determinată de împrejurarea că adevăratul administrator, a decedat între timp, astfel că nu a putut fi tras la răspundere pentru modalitatea în care a înțeles să se ocupe de administrarea acestei societăți.
Față de aspectele mai sus arătate, pârâtul a apreciat că în mod nelegal instanța de fond a dispus închiderea procedurii de lichidare a debitoarei și a dispus atragerea răspunderii sale personale n calitate de administrator, obligându-l să achite datoriile societății față de C, sens în care a solicitat admiterea recursul.
În drept, a invocat dispozițiile art. 3041art. 312.pr.civ. art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Cad epus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârâtul - fost administrator al debitoarei, pentru lipsa calității procesuale active a recurentului. In subsidiar, intimata a solicitat ca în cazul în care instanța de recurs va considera exceptia calitatii procesuale active a recurentului, respingerea recursul ca neîntemeiat.
În motivare, intimata a arătat că unul dintre efectele deschiderii procedurii de insolventa, prevăzut la alin. (1) al art. 47 din Legea nr. 85/2006, consta în ridicarea dreptului de administrare al debitorului. Astfel", (1)Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare-constând În dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și deadispune de acestea, dacă acesta nu și-a declarat, În condițiile art.28alin.(1)lit. h) sau, după caz, art.33alin.(6),intenția de reorganizare."Mai mult decât atat, alineatul (4) al aceluiasi articol prevede ca,(4)de administrare al debitoruluisedispune începerea falimentului."
Prin urmare, a subliniat intimata, fostul administrator al debitoarei nu are calitate procesuala activă in cauza, motiv pentru care solicită respingerea recursului promovat de fost administrator al debitoarei, pentru lipsa calității procesuale active a acestuia.
Pe de altă parte, a arătat intimata, prin sentinta atacată, s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei Aprovizionare si Constructii C-N, în cauză fiind îndeplinite conditiile prev.e de art. 131 din Legea nr. 85/2006, respectiv nu există bunuri în averea debitorului și niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
În aceste condiții, a mai menționat intimata, recurentul promovează recurs impotriva sentintei de inchidere a procedurii, insă nu aduce niciun argument care să inlature aspectele retinute de judecatorul sindic în luarea hotărârii. De altfel, și recurentul precizează în încheiere că nu se opune nchiderii procedurii, prin recursul promovat tinzând în fapt să înlăture o altă hotărâre decât cea atacata - prin care a fost instituită răspunderea solidară a administratorilor debitoarei pentru pasivul acesteia, respectiv sentinta comercială nr. 2.481/20.10.2008. dar, pentru a nlătura hotărârea de atragere a răspunderii personale, ar fi trebuit sa uzeze de calea de atac a recursului față de această din urmă hotărâre si nicidecum împotriva hotărârii de închidere a procedurii.
Prin urmare, intimata a apreciat că în cauză sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 131 din Legea nr. 85/2006 si a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursul promovat împotriva sentintei comerciale nr. 786/02.03.2009, aceasta fiind temeinică si legală.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs și prin raportare la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și la prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Judecătorul sindic prin sentința comercială nr.472/2008 a Tribunalului Comercial Cluja dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Aprovizionare și Construcții SRL, iar în derularea procedurii s-a procedat la întocmirea și definitivarea tabelului de creanțe a debitoarei iar prin sentința comercială nr.2481/2008 a fost admisă cererea promovată împotriva pârâților și întemeiată pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006, aceștia fiind obligați în solidar la plata sumei de 46.056 lei reprezentând pasivul debitoarei.
În îndeplinirea atribuțiilor sale lichidatorul judiciar a depus la data de 3 decembrie 2008, raportul final de închidere a procedurii, solicitând judecătorului sindic închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj și încuviințarea onorariului lichidatorului judiciar.
În motivarea solicitărilor s-a arătat că în cadrul procedurii insolvenței în formă simplificată, lichidatorul judiciar a efectuat următoarele operațiuni prevăzute de art. 25 din Legea insolvenței: obținerea de informații asupra istoricului debitoarei și a situațiilor financiare; notificarea societății debitoare și a administratorului statutar în vederea predării documentelor contabile asupra activității debitoarei; notificarea creditorilor bugetari îndeobște cunoscuți; publicarea notificării deschiderii procedurii insolvenței în formă simplificată în buletinul procedurilor de insolvență; dentificarea cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei; întocmirea tabelului preliminar și a tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei; notificarea Consiliului Local C- N în vederea obținerii informațiilor privind existența bunurilor impozabile din patrimoniul debitoarei; promovarea acțiunii privind antrenarea răspunderii administratorului societății debitoare; Ținând seama de faptul că administratorii debitoarei nu au depus situațiile financiare organelor abilitate începând din anul 2001, lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri în patrimoniul debitoarei și nici disponibilități bănești. S-a mai arătat că Municipiul C-N prin adresa nr. 63395/492/09.04.2008, a comunicat lichidatorului judiciar faptul că debitoarea nu figurează și nu a figurat în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, și nici cu debite. Având în vedere faptul că debitoarea nu deține în patrimoniu bunuri care ar fi putut fi valorificate sau disponibilități bănești, creanțele înscrise în tabelul definitiv nu au fost acoperite în procent de 100%. Având în vedere că în patrimoniul societății nu există disponibilități bănești sau bunuri care să poată fi valorificate pentru obținerea lichidităților necesare achitării creanțelor deținute de către creditori, se impune închiderea procedurii de faliment și radierea debitoarei.
Apărările recurentului vizează neimplicarea acestuia în activitatea societății comerciale și critică nelegalitatea hotărârii prin care s-a dispus antrenarea răspunderii iar singura cerere vizând hotărârea împotriva căreia a declarat calea de atac este aceea de a continua procedura împotriva debitoarei în vederea acoperirii pasivului într-o altă modalitate însă aceste apărări nu pot paraliza legalitatea demersului realizat de administratorul judiciar care așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic reținând incidența prev. art.131 din legea privind procedura insolvenței a solicitat închiderea procedurii.
Aserțiunile recurentului nu pot fi primite nici din perspectiv prevederilor art.142 din Legea nr.85/2006 care statuează în mod expres cu referire la valorificarea sentinței prin care s-a dispus antrenarea răspunderii.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat pentru considerentele deja evidențiate astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. reținând că nu este prezent nici un motiv de recurs din cele prev. de art.304 pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței civile nr. 786 din 2 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./18.11.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2708/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1736/2009. Curtea de... → |
|---|
