Practica judiciara insolventa. Decizia 174/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 174/2010
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul debitor SC TRANS SRL D împotriva Deciziei nr.1004/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin decizia comercială nr.1044/16.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția comercială în dosar nr- a fost respins recursul declarat de SC TRANS SRL D împotriva sentinței nr.166/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut următoarele:
Creditoarea în justificarea cererii sale pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței în baza Legii nr.85/2006, pe lângă facturile și contractul anexat a depus actul aflat la fila 4 din dosar provenit de la debitoare nr.21/16.06.2008 prin care aceasta recunoaște că datorează suma de 16.425,11 Euro. suma de 16.425,11 Euro în lei la data de 28.08.2006 a rezultat suma de 58.430,68 lei.
Debitoarea a formulat contestație, criticând faptul că debitul pretins nu este cert, lichid și exigibil, invocând faptul că în data de 17.03.2008 a achitat suma de 475 Euro.
Același motiv, debitoarea îl invocă și în recurs, arătând că în cauză, potrivit art.372 și 379 Cod pr.civilă, nu există titlu executoriu și că nu s-a dovedit nici calitatea de creditor îndreptățit a SC SRL.
Acest motiv de recurs nu este întemeiat întrucât după cum rezultă chiar din actul de la fila 4 din dosarul de fond, creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă și mai veche de 30 de zile după cum prevede art.3 lit.b din Legea nr.85/2006.
De asemenea, în procedura deschiderii insolvenței, nu se prevede expres ca și creditorul să se afle în posesia unui titlu executoriu recunoscut în condițiile art.327 și 374 Cod pr.civilă, ci doar o creanță certă, lichidă și exigibilă ce poate să derive din orice raport juridic comercial după cum în speță rezultă contractul de furnizare prin card pentru furnizare de combustibil.
Nu se prevede nici unde în conținutul Legii nr.85/2006 inadmisibilitatea procedurii deschiderii insolvenței în lipsa epuizării executării silite pe baza dreptului comun. O astfel de împrejurare este doar un criteriu de apreciere a judecătorului sindic, însă ceea ce este determinant din punct de vedere a dispozițiilor legale în afara cărora judecătorul sindic nu poate să deroge sunt criteriile prevăzute de art.3 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, debitoarea în contestație și prin recurs invocând faptul că are contracte în derulare cu mai mulți creditori, și efectuând plăți substanțiale zilnice, nu a răsturnat prezumția insolvenței vădite prevăzute de art.3 lit.a din Legea nr.85/2006.
Fiind realizat și pragul prevăzut de art.3 lit.12 din Legea nr.85/2006 după cum prevedea Legea nr.85/2006 la data introducerii și judecării cererii, respectiv minim 10.000 lei, în mod corect judecătorul sindic a respins contestația debitorului și a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței. Recursul fiind nefondat a fost respins în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC TRANS SRL D solicitând anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației în anulare se susține că judecătorii care au pronunțat decizia nr.934/2009 prin care s-a admis contestația în anulare împotriva deciziei nr.776/2009 au soluționat și recursul formulat de debitoare dispunând respingerea acestuia, astfel că ar fi fost incidentă în cauză incompatibilitatea prevăzută de art.24 Cod pr.civilă.
Contestatoarea arată că întrucât hotărârea din recurs în rejudecare a fost dată de un complet cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică cu privire la competență, fiind incidente prevederile art.317 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă.
În drept se invocă art.317 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, art.24 Cod pr.civilă.
Contestatoarea zRT a solicitat prin întâmpinare ( fila 11) respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă, iar în secundar ca nefondată întrucât nu sunt aplicabile prevederile art.24 alin.1 Cod pr.civilă.
Examinând contestația de față în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatoare raportat la actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel reține următoarele:
Contestatoarea SC TRANS SRL invocă drept motiv al contestației în anulare dispozițiile art.317 alin.1 pct.2, respectiv că hotărârea a fost dată în recurs în rejudecare cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență întrucât judecătorii care au format completul ar fi fost incompatibili să judece recursul.
Acest motiv de contestație în anulare de drept comun vizează situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deci a competenței generale, a competenței materiale și a competenței teritoriale exclusive.
Motivul prevăzut de art.317 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă nu poate fi utilizat pentru invocarea încălcării normelor referitoare la incompatibilitate, deoarece acestea, chiar dacă sunt reglementate de legiuitor în cartea I codului, intitulată " Competența instanțelor judecătorești", sunt norme de organizare judecătorească, iar nu de competență, aceasta fiind practica constantă a instanței supreme de la pronunțarea deciziei nr.789/1985 a Tribunalului Suprem, secția civilă( a se vedea - Drept procesual civil, volumul 2, 1993).
Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr.II din 15 ianuarie 2007 secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casației și Justiției, a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat cu forță obligatorie că " În aplicarea dispozițiilor art.24 din Codul d e procedură civilă, judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare".
În speță, prin decizia comercială nr.776/21.10.2009 judecătorii indicați de contestatoare drept incompatibili au anulat ca netimbrat recursul debitoarei, deci nu au soluționat fondul cauzei, astfel nu erau incompatibili să soluționeze recursul pe fond prin decizia comercială nr.1004/2009.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că în cauză nu este incident motivul prevăzut de art.317 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, astfel că prezenta contestație în anulare formulată de contestatoarea SC TRANS SRL D este inadmisibilă, urmând să fie respinsă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorul debitor SC TRANS SRL - D, împotriva Deciziei nr.1004/2009, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th./5 ex/08.04.2010
Jud. AII.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Ioan Cibu
← Practica judiciara insolventa. Decizia 70/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 374/2009. Curtea de Apel... → |
---|