Practica judiciara insolventa. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.175
Ședința publică din 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 611 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru creditoarea recurentă S și consilier juridic pentru AVAS B, lipsă fiind debitoarea intimată - SRL prin lichidator - SRL S, creditorii intimați - Export 2000 I, - SRL Râmnicu V, - SRL, - SRL, - Distribution SRL B, Sc SRL, - Serv Com SRL B și - SRL și partea în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că reprezentantul AVAS a depus delegație.
Nemaifiind cereri, constatând recursurile în stare de judecată, instanța a dat cuvântul părților prezente.
Consilier juridic pentru creditoarea recurentă Saa rătat că nici o dispoziție legală nu impune creditorilor prezentarea de dovezi pentru atragerea răspunderii, că la data pronunțării sentinței cererea a fost formulată de - și că nu era format comitetul creditorilor. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare și continuarea procedurii.
Consilier juridic pentru recurenta Bac erut admiterea recursului, motivat de faptul că nu le-a fost comunicat raportul final, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 34/F/2005 debitoarea - COM SRL a solicitat deschiderea procedurii reorganizării și a falimentului.
Prin sentința comercială nr. 247 din data de 20.09.2005 judecătorul sindic a admis cererea și dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului fiind desemnat administrator judiciar pe - SRL
Prin sentința nr. 169 din 11 aprilie 2007 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei și a desemnat lichidator judiciar - SRL
La termenul din data de 30 mai 2006 - SRL a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale împotriva pârâtului, cerere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 347 din 4 iulie 2006.
Prin raportul final depus la data de 15 mai 2007, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii falimentului în baza art. 131 din Legea 85/2006.
În susținerea cererii, lichidatorul a arătat că incapacitatea de plată a debitoarei se datorează incendiului care a distrus în totalitate stocul de marfă aflat în standul din Complexul S iar lipsa bunurilor și lichidităților din averea debitorului fac imposibilă acoperirea creanțelor înregistrate în tabelul definitiv.
Prin sentința nr. 611 din 20 noiembrie 2007, judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de DGFP S și a închis procedura insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, reținând că în cauză nu există date care să susțină cererea de autorizare și că nu au fost identificate bunuri care să aparțină debitoarei.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele DGFP S și AVAS B arătând prima că judecătorul sindic nu a analizat cererea de autorizare raportat la condițiile de admisibilitate ale acesteia ci a făcut aprecieri cu privire la inexistența elementelor răspunderii materiale limitându-i astfel accesul liber la justiție și că a închis procedura fără a depune suficiente diligențe pentru identificarea bunurilor aparținând debitoarei. În recursul său, AVAS a arătat în esență că în mod greșit în speță s-a dispus închiderea procedurii în condițiile în care ei nu i s-au comunicat copii ale raportului final și ale situațiilor financiare finale, potrivit prevederilor art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006, care statuează următoarele "copii de pe raportul final și situațiile financiare finale vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului".
Recursurile sunt întemeiate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
Acceptând că, în cazul în care procedura insolvenței se deschide și continuă la cererea unui singur creditor, acesta își asumă rolul de adunare a creditorilor și de comitet al creditorilor, recurenta S justifică calitate procesuală în promovarea cererii de autorizare de care face vorbire art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, aspect care de altfel nu a fost contestat de debitoare și nici de lichidator.
În acest context, problema care se ridică în raport de criticile formulate de recurenta S este de a stabili care este obiectul verificărilor permise judecătorului sindic pentru admiterea sau respingerea cererii de autorizare pentru formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale.
Potrivit art. 138 alin. 3 din lege, "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Analiza textului citat conduce la concluzia neechivocă că, ceea ce face obiectul analizei judecătorului sindic în această fază procesuală este îndeplinirea uneia din următoarele condiții:
a) administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său cu privire la cauzele insolvenței, persoanele vinovate de stare de insolvență a patrimoniului debitorului.
b) administratorul judiciar sau lichidatorul, deși a indicat persoanele vinovate, a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 al art. 138 și în această din urmă situație, acțiunea pentru stabilirea răspunderii acestor persoane amenință să se prescrie.
Ca urmare, făcând aprecieri cu privire la inexistența unor "elemente care să susțină cererea de atragere a răspunderii materiale", deși a fost investit doar cu verificarea îndeplinirii condițiilor pentru autorizarea formulării unei asemenea cereri, motivarea judecătorului sindic nu susține soluția pronunțată, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În ce privește recursul AVAS B, acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Deși art. 129 din Legea nr. 85/2006 este integrat în secțiunea intitulată "Falimentul", acesta are aplicabilitate indiferent dacă închiderea procedurii insolvenței are loc în baza art. 131 ori a art. 132 din lege, aceasta deoarece, indiferent de faza în care se află procedura ( procedură simplificată, reorganizare, faliment), creditorii au dreptul de a fi informați cu privire la iminența închiderii acesteia și a motivelor avute în vedere pentru pronunțarea acestei soluții.
Mai exact, în situația în care administratorul judiciar nu identifică bunuri sau acestea sunt insuficiente pentru continuarea procedurii ( situația din speța de față ), raportul conținând aceste constatări poate fi contestat de creditori care, fie pot indica bunuri de urmărit, fie pot declara că avansează sumele necesare continuării procedurii, aceasta pe calea obiecțiilor la raportul final formulate în fața judecătorului sindic și nu pe calea recursului declarat la instanța superioară, aceasta pentru a nu le fi răpit un grad de jurisdicție.
Cum în cauza de față însă, judecătorul sindic a închis procedura fără ca un asemenea raport să fi fost comunicat creditorilor, răpindu-le acestora posibilitatea de a contesta pretinsa lipsă a bunurilor în averea debitoarei, Curtea având în vedere și concluzia la care a ajuns în ce privește recursul DGFP S, constată că în cauză judecătorul sindic nu a cercetat în totalitate fondul cauzei, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa hotărârea și va trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii, în rejudecare urmând a se respecta dispozițiile art. 129 cu privire la comunicarea raportului, convocarea adunării creditorilor soluționarea eventualelor obiecțiuni la raportul lichidatorului, precum și îndeplinirea condițiilor privitoare la autorizarea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 611 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza pentru continuarea procedurii, judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/14.02.2008
judecător sindic
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1092/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 678/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
