Practica judiciara insolventa. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 175/2010
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DGFP S împotriva sentinței civile nr.1278/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere de amânare din partea intimatei SC SRL, în vederea angajării unui apărător.
Instanța, având în vedere că părțile au fost legal citate, debitoarea intimată având timp suficient pentru a-și angaja apărător și pregătirea apărării, respinge cererea de amânare și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1278/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva debitoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege în persoana debitorului se constată, potrivit fișei furnizare de informații eliberare de Oficiul Registrului Comerțului nr.50354/2.07.209, că societatea este o societate unipersonală, înființată în anul 2004 cu sediul social în,-.
Din cuprinsul notei de prezentare întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S nr.- se reține că societatea nu deține în patrimoniu imobilizări corporale dar deține o metalică, conform adresei nr. 9356/22.11.2007 emisă de Primăria municipiului
Din aceste documente privind pe debitoare s-a apreciat că aceasta se încadrează în categoria comercianților-societăți comerciale care nu dețin niciun bun în patrimoniu, ale cărei acte constitutive, documente contabile nu au fost găsite și alc ărei sediu nu există, categorie prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 1 și pct. 3 din legea insolvenței.
Cu privire la existența stării de insolvență este necesar a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în aplicarea art. 379 alin. 3 și alin. 4 Cod pr.civilă și art. 1023 cod civil ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței conform art. 3 alin. 1 pct. 6 din legea insolvenței.
In susținerea cererii de deschidere a procedurii creditoarea bugetară a justificat caracterul fiscal al creanței prin depunerea la dosar a unor titluri executorii emise în perioada 19.12.2005-29.05.2009, care menționează mai multe creanțe fiscale din anii 2003-2009, fără a se indica modalitatea de individualizare a creanțelor fiscale și termenul la care s-a constatat exigibilitatea creanței și exigibilitatea și modalitatea de stabilire a întinderii exacte a majorărilor de întârziere.
Din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei și fișei sintetice totale editate la 03.06.2009, nesemnate de organul fiscal se constată, în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor executorii au stat declarațiile fiscale ale debitorului contribuabil care a declarat taxa, contribuția sau alt venit fiscal nominalizat în fișa sintetică.
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definite la art. 21 și art. 23 Cod pr. fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat), nedepuse la dosarul cauzei, enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii au valoarea unor titluri de creanță.
Dar aceste declarați fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
In cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de primire a somaților emise pentru titlurile executorii cuprinzând decizii de impunere întocmite pentru anii 2003-2009 nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere și a accesoriilor creanțelor principale precum și a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectare procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din Cod pr.fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit susținerii creditoarei privind plata ultimei plăți, respectiv 16.06.2008 nu s-a făcut dovada plății și dovada imputației acestei plăți asupra creanței fiscale calculate.
Or, în lipsa dovezilor privind modul de stingere parțială a obligației fiscale și a modului în care s-a realizat imputația plăților asupra creanțelor fiscale principale și accesorii nu se poate stabili întinderea exactă a creanței, de natură a permite o concluzie în sensul că actele de impunere prin modul în care sunt întocmite (clar și explicit sub aspectul stabilirii bazei de impozitare și a modului de calcul al majorărilor de întârziere) reprezintă o garanție a dreptului contribuabilului.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu este dovedită.
Judecătorul sindic, obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, conform atribuțiilor impuse de art. 11 alin. 2 din legea insolvenței, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S solicitând modificarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că au împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă constituită potrivit art. 110 și 141 Cod pr.fiscală. Creanța bugetară nu este supusă verificării.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. c, art. 12 alin. 1, art. 66 din Legea nr. 85/2006, art. 44 Cod pr.fiscală, art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 242 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod pr.civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SRL în temeiul art. 1 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pentru a fi admisibilă această cerere este necesar a se face dovada că debitoarea nu deține niciun bun în patrimoniu, înainte de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 și 12 din Legea nr. 85/2006.
În speță, se constată că debitoarea deținea la 4.09.2009 bunuri, așa cum rezultă din situația depusă de debitoare la 30.06.2008 (8 dosar fond). corporale, stocurile, creanțele și capitalul sunt bunuri, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006. De altfel, era foarte simplu de sesizat că debitoarea deține bunuri mobile și imobile supuse impozitării, având active imobilizate.
Patrimoniul debitoarei nu este însă compus doar din aceste bunuri, capitalurile reprezentând tot un bun al debitoarei.
Față de neîndeplinirea cerinței lipsei totale a bunurilor din patrimoniul debitoarei, nu mai era necesară verificarea creanței creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Verificarea creanței urma să fie făcută doar după îndeplinirea condiției menționate sau în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
În speță, critica creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S referitoare la greșita apreciere a judecătorului sindic asupra creanței sale este irelevantă câtă vreme nu s-a probat lipsa totală a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă și art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006, să respingă drept nefondat recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cererea acesteia de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SRL fiind nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S împotriva sentinței nr. 1278/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.4/09.04.2010
Jud. fond
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Ioan Cibu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 5/2010. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 276/2009.... → |
|---|
