Practica judiciara insolventa. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 5
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva Sentinței nr. 756/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în osar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, avocat pentru pârâta recurentă, lipsă fiind intimata SC SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea Cabinetului Individual de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, iar din partea mandatarei pârâtei recurente - avocat, în copie, împuternicire avocațială și chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei.
Avocat depune, în original, împuternicire avocațială, chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei și obligarea acesteia la plata sume de 19.415,15 lei reprezentând masa pasivă a debitoarei SC SRL, ca fiind nefondată, nedovedită și netemeinică.
Învederează instanței că pârâta a fost administrator al SC SRL, făcând toate demersurile ca societatea să meargă bine, însă nu a reușit.
Arată că pârâta recurentă a depus toate actele solicitate, dovedind astfel bună-credință. Mai mult nu s-a dovedit că ar exista raport de cauzalitate între activitatea pârâtei și falimentul societății debitoare și, chiar și în situația unei prezumții de vinovăție, aceasta este una, relativă și generală și trebuie dovedită.
Arată că pârâta recurentă nu a știut de termenul de 30 de zile pentru a solicita intrarea în insolvență, încercând să achite din datorii, fapt dovedit și cu cele două chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții pe care le depune în copie la dosar.
Depune în susținere și practică judiciară.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 756/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalul Hunedoaraa fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență, s-a dispus în chiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL, radierea debitorului din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și a fost obligat fostul administrator al debitorului, la plata sumei de 19.415,15 lei, reprezentând întreaga masă pasivă a debitorului.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că, prin Încheierea nr. 133/F/14.02.2008 a Tribunalului Hunedoara dată de judecătorul sindic s-a deschis procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitoarea SC SRL și a fost numit lichidator Cabinet Individual de Insolvență, care a întocmit și depus Raportul final, prin care a prezentat măsurile propuse judecătorului sindic privind această procedură.
Astfel, în urma notificărilor efectuate, s-au depus declarații de creanță de către DGFP H pentru suma de 18.531 lei, reprezentând obligații față de bugetul consolidat al statului și AVAS pentru suma de 814,15 lei.
Fostul administrator și asociat al debitoarei a depus actele prevăzute de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel că lichidatorul judiciar a putut indica cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de faliment privind debitoarea.
S-a constatat, de asemenea, că fostul administrator al debitoarei nu mai dorește continuarea activității și solicită lichidarea și radierea societății conform declarației pe proprie răspundere autentificată de notarul public sub nr. 299/26.06.2008, întrucât societatea debitoare și-a încetat activitatea încă din anul 2005, ca urmare a lipsei de lichidități necesare continuării activității și a inexistenței unei baze materiale.
Din răspunsurile primite la adresele emise de către lichidatorul judiciar, rezultă că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile/imobile sau impozabile în patrimoniul său.
Cum lichidatorul nu a identificat bunuri în averea debitoarei, a făcut propunerea închiderii procedurii, cerere pe care judecătorul a primit-o și a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SC SRL, precum și radierea acesteia de sub nr. J- de la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Urmarea faptului că administratorul nu a respectat prevederile legale, respectiv nu a formulat cerere pentru a fi supusă debitoarea dispozițiilor prezentei legi, în cele 30 de zile de la apariția stării de insolvență, conform dispozițiilor art. 27 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 85/2006, cererea de antrenare a răspunderii se va admite și va fi obligat administratorul la plata sumei de 19.415,15 lei, reprezentând întregul pasiv al debitoarei, respectiv suma de 18.531 lei către DGFP H și suma de 814,15 lei către AVAS B, care deși legal citat prin publicitate nu s-a prezentat în fața acestui Tribunal pentru a-și produce probe în favoarea sa privind cererea de antrenare a răspunderii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de către lichidatorul judiciar de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei, în calitate de fost administrator al debitoarei SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că lichidatorul judiciar a solicitat în instanță antrenarea răspunderii pârâtei, dar nu a putut stabili cauzele și împrejurările care au dus la insolvența societății și nu a stabilit că pârâta se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte din cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar nu a dovedit săvârșirea de către pârâtă a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei și nu a îndeplinit nici obligația prevăzută de art. 1169.civ. nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii delictuale.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Judecătorul sindic a analizat cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii fostului administrator, doar prin prisma art. 27 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sensul că nu s-a adresat tribunalului cu cerere pentru a se supune dispozițiilor prezentei legi în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Nu s-a făcut analiza cererii prin prisma dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, care reglementează instituția răspunderii membrilor organelor de conducere, astfel că antrenarea răspunderii prin raportare doar la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, echivalează cu neepuizarea cercetării fondului.
Față de motivele de mai sus, instanța, în baza art. 312 alin. 5.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare și rezolvare a cererii lichidatorului judiciar în baza temeiurilor de drept indicate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta împotriva Sentinței nr. 756/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/09.02.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 525/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 175/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
