Practica judiciara insolventa. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 182/
Ședința publică din 28 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de F:-F-, cu sediul în str. -. - nr. 1-3, împotriva sentinței comerciale nr. 1659 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că lichidatorul judiciar Societatea a depus întâmpinare prin serviciul registratură la data de 21 februarie 2008.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1659 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SRL, cu sediul în, satul, dispunându-se radierea debitoarei din registrul comerțului. În baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar Târgu-M de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură. În baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice M și ORC de pe lângă Tribunalul Mureș pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, precum și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că atât creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cât și lichidatorul judiciar au făcut demersuri pentru contactarea administratorului statutar al debitoarei în vederea obținerii documentelor contabile ale debitoarei și identificarea bunurilor din averea acesteia, însă aceste demersuri nu au avut nicio finalitate, astfel încât continuarea procedurii nu se mai justifică. Astfel, constatând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate nici un fel de bunuri, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoare.
Împotriva sentinței a formulat recurs DGFP M arătând că lichidatorul judiciar nu a analizat dacă în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii nu au fost efectuate transferuri de drepturi patrimoniale în mod fraudulos în dauna creditorilor. Totodată, lichidatorul trebuia să depună toate diligențele pentru a prezenta probe concrete din care să rezulte că administratorul nu realizează venituri în țară sa în străinătate, solicitarea de date concrete referitoare la existența sau inexistența unor eventuale creanțe născute din valorificarea unor drepturi de proprietate intelectuală, etc. Recurenta arată că sentința este netemeinică întrucât nu a fost realizat scopul consacrat de Legea nr. 85/2006, respectiv, acoperirea creanțelor creditorilor. Deși a solicitat lichidatorului convocarea comitetului creditorilor pentru a supune deliberării oportunitatea formulării unei cereri de angajare a răspunderii administratorului, acesta nu a dat curs acestei solicitări. Consideră că pentru închiderea procedurii era necesară acoperirea creanței pentru care a fost declanșată procedura.
Lichidatorul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, procedura insolvenței instituită de Legea nr. 85/2006 a fost deschisă împotriva debitoarei SC. SRL prin sentința comercială nr. 279/20.03.2007 de către Tribunalul Comercial Mureș la cererea creditoarei DGFP M, desemnându-se totodată și lichidatorul. Toate demersurile efectuate de acesta pentru a intra în posesia actelor financiare contabile ale societății debitoarei au rămas fără rezultat întrucât administratorul societății nu a putut fi identificat. Așa fiind, examinarea situației debitoarei s-a făcut doar pe baza informațiilor obținute de la diferite instituții ale statului. După întocmirea procedurilor de notificare, singurul creditor înscris în tabel a rămas DGFP M, iar prin sentința nr. 1219/27.06.2007, după aprobarea în ședința adunării creditorilor, s-a deschis procedura simplificată a falimentului. Reținându-se reaua credință a administratorului pentru neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale, s-a dispus atragerea răspunderii personale a acestuia prin sentința nr. 1447/17.10.2007. Așa fiind, susținerile creditoarei cum că nu a fost promovat un asemenea demers, este nefondat. De asemenea, creditoarea a refuzat să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii și nici nu a venit cu propuneri concrete în vederea punerii în executare a sentinței de mai sus, rezumându-se doar în a face ( chiar și în cererea de recurs) simple afirmații lipsite de suport real. De altfel, în chiar cererea de deschidere a procedurii a arătat că a sesizat organele de poliție împotriva administratorului și a solicitat relații de la Primăria locului de domiciliu a acestuia, demersuri rămase fără rezultat. Prin reluarea acestor demersuri de către lichidatorul judiciar s-a ajuns la aceeași finalitate, mai mult, s-a constatat că și în cazul unei ale societăți debitoare aflate tot în procedura insolvenței, administrator era același, și în acel dosar demersurile rămânând fără vreun rezultat.
Într-adevăr scopul Legii nr. 85/2006 este cel de acoperire a creanțelor creditorilor debitoarei însă, în condițiile în care nu au putut fi identificate bunuri ce ar fi putut fi valorificate nici în patrimoniul debitoarei și nici în patrimoniul administratorului acesteia, în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din lege care prevede posibilitatea închiderii procedurii în orice stadiu s-ar afla aceasta dacă se constată că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative si nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Cu rea credință creditoarea invocă dispozițiile art. 132 alin. 2 din lege, deși cunoștea, chiar înainte de promovarea cererii de deschidere a procedurii față de debitoare, situația patrimonială a acestei și faptul că administratorul nu poate fi contactat. Lipsa demersurilor pentru identificarea de eventuale venituri ale acestuia din urmă invocate în recurs au un caracter general, peiorativ, fără elemente concrete care să poată fi puse în executare.
Față de aceste considerente, Curtea consideră recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M ca fiind nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1659 din 5 decembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-14.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 177/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 453/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
