Practica judiciara insolventa. Decizia 2001/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2001/2009
Ședința publica din data de 15 iunie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SERV COM SRL, împotriva sentinței civile nr. 538 din 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații - PRIMA SRL și SOCIETATEA 2007, având ca obiect procedura enței - deschiderea procedurii enței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă domnul, în calitate de administrator statutar asistat de avocat,pentru intimata - Prima SRL, consilier juridic și pentru SOCIETATEA 2007, administratorul judiciar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că,în data de 11 iunie 2009 s-a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, întru-un exemplar unic, de către recurenta debitoare.
în data de 12 iunie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, transmisă pe fax,întâmpinare din partea intimatei SOCIETATEA 2007 prin care se solicită respingerea cererii de suspendare și a recursului formulat.
Administratorul judiciar depune la dosar, într-un exemplar unic, întâmpinare însoțită de înscrisuri constând în declarații de creanță.
Reprezentantul intimatei - Prima SRL a depus la dosarul cauzei înscrisuri, care se comunică cu reprezentanții părților.
Reprezentantul recurentei depune un set de acte care se comunică cu reprezentanții părților și arată că își susține cererea de suspendare formulată și depune la dosar dovezile ce atestă achitarea taxei de timbru și timbru judiciar pentru cererea formulată.
Curtea, după deliberare, dispune amânarea cauzei pentru ora 12, pentru când reprezentantul recurentei va face dovada achitării cauțiunii prin depunerea originalului recipisei împreună cu o xerocopie a acesteia pentru înregistrarea la Registrul de valori al instanței.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat pentru recurentă domnul, în calitate de administrator statutar asistat de avocat,pentru intimata - Prima SRL, consilier juridic și pentru SOCIETATEA 2007, administratorul judiciar.
Cererea de suspendare este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării cauțiunii împreună cu o xerocopie a acesteia pentru înregistrarea la Registrul de valori al instanței și solicită admiterea cererii de suspendare arătând că motivele de recurs depuse în scris susțin și cererea de suspendare.
Reprezentantul intimatei - Prima SRL solicită respingerea cererii ca fiind lipsită de interes, având în vedere că la această data se judecă și fondul cauzei.
Administratorul judiciar solicită respingerea cererii, consideră că nu se impune, întrucât azi se judecă și fondul cauzei.
Curtea, după deliberare, având în vedere susținerile părților și raportat la dispozițiile art. 150.pr.civ, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond pe cererea de suspendare și pe recursul formulat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că nu poate fi lichidată sau falimentată o societate care nu a fost în ență și nu se află nici în acest moment. La data scadenței plății, 31.12.2007 societatea avea o creanță de 119.000 lei iar fonduri disponibile de 214.723 lei. La data pronunțării sentinței recurenta avea o creanță de 238.000 lei iar fonduri disponibile de 437.430 lei din care un depozit bancar de 400.000 lei, ceea ce rezultă că societatea a avut profit încât a putut să uzeze de un depozit. Se arată că, administratorul statutar a depus la dosar un grafic privind situația soldurilor în perioada decembrie 2008 - martie 2009, din care rezultă că societatea are disponibilități bănești pentru a acoperi pretinsa creanță. Astfel că societatea are o activitate din plin, însă producția cere finanțare, ceea ce a dus la retragerea depozitului. Se arată că, în sentința atacată, raționamentul judecătorului sindic este greșit, deoarece se ia în considerare elementele de calcul din situația financiară actuală și nu de la data scadenței datoriei, arătând că există o bogată jurisprudență în acest sens.
Reprezentantul intimatei - Prima SRL solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele depuse pe larg în scris. În susținere se arată că, potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr.85/2006 debitoarea avea obligația să formuleze contestație prin care putea să dovedească inexistența stării de ență, însă în lipsa unei acțiuni acesta recunoaște indirect existența stării de ență. În ce privește disponibilitățile bănești se arată că, acel depozit bancar a fost constituit doar pentru 5 zile, sumele de bani fiind retrase după pronunțarea hotărârii, fără a se prezenta de unde a provenit suma. Se susține că debitoarea are o atitudine contradictorie față de intimată, în sensul că până la pronunțarea hotărârii a înțeles să efectueze încă două plăți, însă după efectuarea acestor, și după pronunțarea hotărârii susține în continuare că nu ar avea datorii față de societatea intimată.
Administratorul judiciar solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris, arătând că față de cele afirmate de debitoare nu poate să se pronunțe decât de la data deschiderii procedurii și că nu cunoaște existența acelui depozit. Se arată că la dosar au mai fost înregistrate încă 5 cereri de creanță, totalul creanțele înregistrate până la această dată fiind de -,24 lei. Se mai arată că, până la această dată administratorul statutar nu a depus balanța contabilă pe luna martie 2009 pentru a se putea face o imagine asupra situației actuale.
În replică, reprezentantul recurentei arată că, din actele depuse la dosar, comunicate și părților, rezultă proveniența banilor din acel depozit bancar iar în ceea ce privește cele două plăți efectuate de recurentă, se arată că există o practică să se accepte facturi neexecutate,însă plățile efectuate privesc alte facturi, nu factura litigioasă.
În replică, reprezentantul intimatei - Prima SRL arată că toate cele trei facturi au fost emise după finalizarea lucrărilor, iar cele două plăți vizează factura litigioasă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.538 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis cererea formulată de creditorul - PRIMA SRL Z în temeiul art. 31 rap. la art.33( 6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței, s-a dispus deschiderea procedurii enței împotriva debitorului - SERV COM SRL Z.
A fost numit administrator judiciar pe soc. prof. 2007 Z care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege cu o retribuție de 500 lei lunar și un procent de 10 % din contul de lichidare.
În temeiul art. 61 din lege s-a dispus notificarea de către lichidator a deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și ORC S, notificare ce face parte din prezenta hotărâre.
S-a dispus predarea către administrator (lichidator), în termen de 10 zile de la primirea prezentei a listei operațiunilor de înstrăinare din ultimii 3 ani, a gestiunii, a listei creanțelor și a altor informații solicitate.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale.
S-a interzis înstrăinarea bunurilor sau efectuarea de plăți fără acordul judecătorului sindic sau a administratorului judiciar.
S-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, creditorul - PRIMA SRL Zas olicitat deschiderea procedurii enței față de debitorul - SERV COM SRL Z arătând că are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantum de 137.470 lei, rezultând din contractul de antrepriză prin care creditorul în calitate de subcontractant s-a obligat să furnizeze și să monteze uși și ferestre din PVC și geam termopan la Liceul Pedagogic Z, să întocmească decontarea lucrărilor de execuție prin emiterea de facturi pe obiective, iar debitorul în calitate de antreprenor general să efectueze plata facturilor, facturile care atestă executarea lucrărilor și montarea acestora, instrumentele de plată emise de debitor prin care se dovedește plata parțială a facturilor.
Prin sentința civilă nr.1621/10.09.2008 Tribunalul Sălaja respins ca nefondată cererea creditorului reținându-se în considerente că debitorul nu a achitat suma de 11,495, 44 lei ce reprezintă garanția de 3% ce se va achita la recepția finală a investiției. S-a considerat astfel că refuzul de plată este justificat.
Curtea de APEL CLUJ, prin decizia civilă nr.2942/2008 a admis recursul declarat de creditorul - PRIMA SRL Z, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe în vederea deschiderii procedurii enței.
În rejudecare, creditoarea - PRIMA SRL și-a precizat creanța față de debitorul - SERV COM SRL Z la suma de 195.470 lei care se compune din suma de 97.735 lei capital ( debit) și suma de 97.735 lei penalități de 1% pe zi de întârziere stabilite prin contractul de subantrepriză.
În rejudecare, instanța a reținut că izvorul obligațiilor dintre părți îl constituie contractul de subantrepriză nr.28/24.11.2006 încheiat de acestea, prin care creditorul în calitate de subcontractant s-a obligat să furnizeze și să execute lucrări de montaj uși și ferestre din PVC și geam termopan la Liceul pedagogic
, debitorul - SERV COM SRL Zaî ncheiat contractul principal de executare a lucrărilor cu Liceul pedagogic Z, apoi a încredințat lucrările menționate subantreprenorului - PRIMA SRL Z.
- PRIMA SRL a executat lucrările la care s-a obligat conform situației de lucrări depuse la dosar și a facturilor emise pe obiective astfel cum s-au obligat părțile prin contract la art.6-
Facturile emise de creditor în valoare totală de 483, 970 lei, au fost acceptate în totalitate de debitor și de Liceul Pedagogic
În ședința publică din 26 ianuarie 2009 debitorul a contestat factura nr. -/07.05.2007 în valoare de 119.000 lei. Această factură a fost însușită prin semnătură de administratorul societății debitoare și a fost achitată parțial, respectiv suma de 33210 lei,deci factura este legală iar debitorul este ținut la plata integrală a acesteia.
S-a reținut că susținerea debitoarei în rejudecare, că o parte din lucrări au fost executate de - SRL Z, respectiv cabina la Corp și internat și astfel contravaloarea solicitată de creditor s-ar diminua cu suma de 31.874, 21 lei nu este reală. Aceste lucrări executate de - SRL Z au fost încredințate acestei societăți în subantrepriză tot de societatea debitoare - SERV COM SRL și nu fac obiectul contractului de subantrepriză încheiat de părțile din proces, fapt relatat de martorul audiat în cauză.
De astfel, în scop derutant, societatea debitoare a depus la dosar factura nr.398/22.11.2007 achitată cu OP nr.227/22.11.2007, deși această factură, fiind achitată, nu a fost solicitată de creditoare.
Conform facturilor însușite de debitoare și a contractului încheiat între părți, creditorul a livrat produse în valoare de 483.970 lei, din care debitorul a achitat suma de 346.500 lei, apoi, în prima fază procesuală suma de 39.735 lei, iar în a doua fază suma de 11.945 lei, total sumă achitată 398.180 lei, rămânând o diferență de 85.790 lei la care se adaugă penalitățile de 97.735, total creanță 183.525 lei.
Debitorul a invocat în apărare că nu este în stare de ență câtă vreme din extrasele de cont rezultă că societatea dispune de fonduri bănești.
Din extrasele de cont depuse în prima fază procesuală și în rejudecare rezultă că debitoarea a rulat sume de bani, iar soldul contabil final - după efectuarea unor plăți - fluctua 16.233 lei la 64.176 sau chiar 165 lei, deci această fluctuație a sumelor disponibile nu constituie o garanție pentru plata creanțelor creditorului mai ales că plata trebuia efectuată, în luna martie 2007, când a fost finalizată lucrarea, respectiv în termen de 3 zile de la acceptarea facturilor.
Nu constituie disponibilități bănești împrejurarea că debitorul efectuează plăți pentru executarea unor obligații contractuale încheiate cu alți parteneri economici care se află în derulare.
Faptul că debitorul nu a achitat diferența de 137,47 lei creanță inițială, apoi de 195.470 lei, iar în final de 183.525 lei, realizând o întârziere de 270 zile, confirmă că debitorul este în stare de ență astfel că instanța a admis cererea creditorului.
Împotriva sentinței debitoarea - SERV SRL Zad eclarat recurs, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii comerciale promovată abuziv de Prima SRL Z, care solicită deschiderea procedurii enței față de recurentă.
În temeiul art.300 alin.2 Cod procedură civilă și următoarele, solicită suspendarea executării hotărârii recurate printr-o încheiere dată în camera de consiliu și fixarea cauțiunii - art.300 alin.3 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că litigiul de față este un litigiu comercial clasic neîncadrându-se sub nici un aspect în procedura enței juridice, societatea pârâtă nefiind în situația juridică de încetare a plăților respectiv insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile(art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/5 aprilie 2006).
Arată că contractul de subantrepriză nr.28/24 nov. 2006 este legea părților, conține mai multe clauze, termenul de execuție n-a fost respectat de subantreprenoare (31 dec. 2007), facturile trimise n-au fost însoțite de situația de lucrări pentru a putea face plata, iar factura în litigiu de 119.000 lei - -7 din 7 mai 2007 nu a fost trimisă la firmă, nu se regăsește în contabilitatea societății, aflând despre ea din dosarul de la tribunal. preliminară a lucrărilor s-a făcut la 17 aprilie 2007. acea factură în litigiu este dubioasă, fictivă și, fiind emisă la 7 mai 2007.
de șantier, inspector în situația depusă, arată că PRIMA SRL a realizat lucrări în valoare de 398.181,19 lei din care debitoarea a plătit, suma totală de 386.235,74 lei + garanțiile de 3% suma de 11.945,45 lei (art.9 din contract), deci 386.235,74 + 11.945,45 lei = 398.181,19 lei cât arată dirigintele de șantier, sume recunoscute în ședința publică din 16 martie 2009 însuși de reclamantă prin reprezentantul său.
În privința bunei credințe a părților, arată că din contractul de subantrepriză, două obiective, respectiv cabinele de la Corpul și respectiv internatul- Liceul Pedagogic, prin înțelegere s-au efectuat de firma SRL Z căreia i s-au plătit de către debitoare valoarea lucrărilor, fapt ce rezultă și din situația de lucrări a inspectorului, aspecte negate de reclamantă.
Se afirmă în sentință că factura nr.398/22.11.2007 achitată cu nr.227/22.11.2007 nu a fost cerută de creditoare este logic deoarece a fost emisă de firma care a făcut lucrările - - SRL, și plătită de debitoare.
Consideră că instanța de fond nu s-a rezumat la obiectul pricinii, ci a dictat și asupra litigiului comercial în sine cu care nu a fost investită și nici cererea timbrată sub acest aspect.
Prin întâmpinarea de la 17-19, intimata - PRIMA SRL Zas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Administratorul judiciar desemnat în procedură 2007 Z prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de suspendare și a recursului formulat iar în justificarea acestei poziții procesuale a relevat că la data deschiderii contului unic de lichidare suma era în cuantum de 7756,33 lei iar suma afirmată ca fiind existentă de 400.000 lei nu exista în contul iar retragerea acesteia de către administratorul statutar nu o poate explica.
Referitor la situația financiară a debitoarei administratorul judiciar a solicitat soldul disponibil la data de 10.06.2009 iar acesta era 2913,90 lei astfel că sumele la care se face referire în vederea justificării inexistentei stării de ență nu sunt dovedite.
Administratorul judiciar a relevat că în derularea procedurii au fost formulate declarații de creanță de către creditorul garantat, AVAS, DGFP S, SRL.
Analizând recursul promovat în limitele instituite de art.8 din Legea nr.85/2006 prin raportare la motivele de recurs invocate precum și la dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Creditoarea Prima Z prin cererea de deschidere a procedurii enței înregistrată la 16.04.2008 la Tribunalul Sălaja solicitat deschiderea procedurii instituite de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei Serv Com SRL Z arătând că deține împotriva acesteia o creanță în cuantum de 137.470 Ron care este certă lichidă exigibilă în baza contractului de subantrepriză încheiat între părți.
Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr.1621 din 10.09.2008 pronunțată în dosar nr- a respins ca nefondată cererea petentei de deschidere a procedurii apreciind că din probatoriul administrat rezultă că refuzul de plată a garanției apare ca fiind justificat întrucât nu au fost recepționate lucrările constatându-se deficiențe și urmând a se antrena răspunderea persoanelor vinovate în concluzie apreciind ca nefiind îndeplinite condițiile art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Hotărârea a fost atacată prin promovarea recursului de către creditoare iar prin decizia civilă nr.2942/09.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- a fost admis recursul declarat dispunându-se casarea și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii.
Curtea de Apel a reținut pentru a pronunța această hotărâre că izvorul raporturilor juridice dintre părți îl constituie contractul de sub-antrepriză cu nr. 28/24 noiembrie 2006 încheiat între părți iar creanța datorată de societatea creditoare rezultă din conținutul facturilor emise de creditoare aflată la filele 10,18 din dosarul de fond, creanță care este certă, lichidă și exigibilă.
Pe de altă parte, debitoarea nu a formulat contestație în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 prin care să conteste starea de ență sau condițiile legale în ce privește creanța datorată creditoarei.
Nu s-a făcut nici dovada că debitoarea deține fonduri bănești suficiente disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Mai mult, în conținutul întâmpinării formulată de ea aflată la fila 70 din dosarul de fond, arată că, înțelege să litigiul prin plata voluntară a datoriilor.
De aceea, se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins cererea creditoarei recurente, cerere care îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 3 pct 1 și respectiv art. 6 raportat la art. 31 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, hotărârea a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii de ență față de societatea debitoare.
În rejudecare Tribunalul Sălaja înregistrat cauza sub nr- iar creditoarea care a formulat cererea de deschidere a procedurii a formulat o precizare a acțiunii introductive arătând că la data de 26.01.2009 creanța totală este de 195.470 lei și se compune din 97.735 lei debit și 97.735 lei penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi.
Debitoarea nu a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii însă a formulat apărări legate de modalitatea de calcul a pretențiilor creditoarei și a susținut că datorează doar suma de 11.945,45 lei reprezentând garanția de 3% în baza art.9 din convenție.
Judecătorul sindic a admis cererea de deschidere a procedurii reținând că înscrisurile prezentate prin care debitoarea urmărea să facă dovada achitării creanțelor au vizat alte obligații care nu au fost pretinse în prezenta procedură și asupra cărora părțile nu au formulat contestații.
Probatoriul administrat constând în înscrisurile reprezentând facturi însușite de debitoare în baza contractului izvor al obligațiilor dintre părți, contractul de subantrepriză nr.28/24.11.2006 a fost interpretat în mod corect de către prima instanță care a procedat la cumularea sumelor înscrise în facturi coroborându-le cu ordinele de plată care atestau achitarea și a reținut că în final creanța este de 183.525 lei.
Valoarea prag stabilită prin dispozițiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 este de 10.000 ron. Astfel că din această perspectivă una din condițiile esențiale pentru deschiderea procedurii apare ca fiind dovedită.
Apărările debitoarei vizând inexistență stării de ență justificată prin sumele aflate în conturile bancare ale acesteia au fost în mod corect înlăturate de judecătorul sindic care a învederat că soldul contabil final după efectuarea unor plăți avea o valoare mult inferioară celei pretinse de creditoarea Prima SRL Z și de asemenea a reținut în mod just că efectuarea unor plăți către alți parteneri economici nu poate fi interpretată în sensul solicitat de debitoare.
ența a fost reținută de legiuitor prin prevederile art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, așadar este suficient ca fondurile bănești disponibile să nu poată acoperi necesarul pentru plata datoriilor exigibile, legiuitorul neînțelegând să facă trimitere la lipsa totală a fondurilor ori compararea sumelor pretinse cu sumele relevate ca existând în conturile debitoarei la anumite termene atestă în mod evident că acestea sunt insuficiente.
Alegațiile recurentei debitoare vizând existența unui depozit bancar cu un cuantum 400.000 ron, dovedit cu extrasul de cont nr.1 din 06.05.2009 și extrasul de cont din 27 mai 2009 nu pot primi valoarea dorită de aceasta în sensul că sumele disponibile apar ca fiind superioare datoriilor exigibile având în vedere împrejurarea că aceste sume au fost retrase după o perioadă scurtă de timp și nu s-a făcut dovada că acestea au fost utilizate în vederea acoperirii obligațiilor exigibile.
Considerentele enunțate au relevat că judecătorul sindic a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dis part 312 pr civ va respinge recursul declarat de debitoarea - SERV COM SRL împotriva sentinței civile nr.538 din 23 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea - SERV COM SRL împotriva sentinței civile nr.538 din 23 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - G -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./25.06.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 499/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 446/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
