Practica judiciara insolventa. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 499 / DOSAR nr-
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1388 din 18 septembrie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriela l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 20 noiembrie 2008, conform încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru 27 noiembrie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1388/18.09.2008 Tribunalul Covasnaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de lichidatorul judiciar și, în consecință, a respins obiecțiunile creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului formulate împotriva raportului final, s-a aprobat raportul final, s- închis procedura falimentului debitoarei Construcții, s-a dispus radierea acesteia, a fost descărcat de îndatoriri și responsabilități judecătorul-sindic, lichidatorul judiciar, toate persoanele care i-au asistat cu privire la debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 918 din 23 septembrie 2005 judecătorul- sindic a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei Construcții
Pentru nedepunerea bilanțului anual pentru anul 2005, în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea nr.359/2004 s-a dispus dizolvarea de drept a societății.
La masa credală a firmei falite s-au acceptat, conform tabelului definitiv suplimentar al creditorilor, creanțe totalizând 16.937,90 lei, aparținând creditorilor: Direcția Generală a Finanțelor Publice C - 15.296 lei, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - 1.476,90 lei, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C - 165 lei.
Prin raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență, depus la data de 8.06.2006, s-a reținut că cifra de afaceri a firmei a fost nesemnificativă, începând cu anul 2002, când a avut un sigur salariat, anul 2003 când a avut 2 salariați, iar în anul 2004 - 4 salariați. Firma nu a dispus de un capital propriu suficient raportat la datoriile angajate. Ca urmare a neîncasării creanțelor la termenele scadente, a diminuat capacitatea de plată cu consecința acumulării de penalități și alte obligații accesorii calculate de organele fiscale.
La data de 30 iunie 2005, cum rezultă și din bilanțul contabil depus la dosar, societatea nu dispune de bunuri și nici nu are creanțe de încasat. Astfel nu pot fi acoperite nici cheltuielile administrative efectuate cu ocazia derulării procedurii.
Lichidatorul judiciar a concluzionat că nu a identificat raport de cauzalitate între activitatea administratorilor și starea de fapt constatată, deci nu se justifică "antrenarea răspunderii administratorilor pentru recuperarea unor eventuale pagube".
Pe fondul neidentificării de bunuri sau valori în patrimoniul debitoarei care să servească pentru acoperirea integrală a creanțelor, lichidatorul judiciar a întocmit raportul final, bilanțul de închidere a procedurii, depus la 30 martie 2007, comunicat Administrației Finanțelor Publice în aceeași zi, la 5 aprilie 2007, Inspectoratului Teritorial d e Muncă C la 4 aprilie 2007 și afișat la ușa instanței la data de 30 martie 2007. Raportul final a fost completat la data de 7 decembrie 2007, fost afișat la ușa instanței la data de 10 decembrie 2007 și comunicat la aceeași dată cu reprezentanta creditoarei C și cu creditoarele C și
S-a arătat că gradul de îndestulare a creditorilor este de 18,30 % întrucât nu au fost găsite bunuri urmăribile sau alte valori din care să acopere datoriile în totalitate. În acest sens și Primăria com. a comunicat că firma nu figurează înregistrată cu bunuri în rolul fiscal.
Asociații au depus în contul de lichidare suma de 5.000 lei cu titlu de "creditare societate de asociat ", din care s-a acoperit onorariul lichidatorului judiciar, iar o parte s-a distribuit creditorilor.
În aceste condiții s-a solicitat închiderea procedurii deschisă față de debitoare - apreciind ca fiind îndeplinite condițiile 132 alin.(2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în vigoare de la data de 20 iulie 2006, care a abrogat Legea nr. 64/1995 republicată -, radierea din evidențele Registrului Comerțului și descărcarea de sarcini și responsabilități, conform art. 136 din lege, a tuturor participanților la procedură.
Împotriva raportului final creditoarea a formulat obiecțiuni, prin care s-a opus închiderii procedurii în considerarea faptului că lichidatorul judiciar, cu toate că a identificat că încetarea plăților s-a datorat "unei proaste administrări a societății", nu a promovat acțiunea pentru atragerea răspunderii persoanelor responsabile, conform prevederilor art. 138 alin.(1) din Legea nr. 85/2006.
Întrucât lichidatorul judiciar a omis să indice persoanele culpabile și să formuleze acțiunea în răspundere patrimonială, se impune ca judecătorul- sindic să dispună continuarea procedurii, să solicite practicianului judiciar să promoveze acțiune împotriva celor culpabili pentru falimentul debitoarei și convocarea de urgență a comitetului creditorilor în vederea autorizării acestora de a uza de dispozițiile art. 138 alin.(1) din legea amintită.
Prin întâmpinarea intitulată "Concluzii scrise" depusă la 26 septembrie 2008, lichidatorul judiciar, în apărare, a invocat excepția tardivității, respectiv prescripția dreptului material la acțiune, vizând introducerea contestației, termenul la care face referire art. 129 din Legea nr. 85/2008 fiind depășit întrucât la data de 11 mai 2007 s-au convocat creditorii pentru dezbaterea raportului final.
Pe fond a apreciat obiecțiunile creditoarei ca neîntemeiate, atâta timp cât nu a identificat fapte de natura celor reglementate de art. 138 alin.(1) din lege, deci nu se poate reține omisiunea de a promova acțiune în răspundere.
Față de obiecțiunile creditoarei, instanța reține următoarele:
Art. 129 alin.(1) teza finală statornicește că "Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării" creditorilor.
Obiecțiunile din speță au fost înregistrate la data de 13 iunie 2008, iar ultima convocare a creditorilor a avut loc pentru data de 6 iunie 2008, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, deci termenul de 5 zile reglementat de textul legal precizat a fost depășit.
Astfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune a creditoarei s-a constatat a fi întemeiată și a fost admisă, ar obiecțiunile creditoarei au fost respinse ca tardiv formulate.
De altfel, și pe fond obiecțiunile nu au putut fi acceptate pentru următoarele motive:
Conform dispozițiilor art. 138 alin.(1) din lege, judecătorul-sindic poate fi investit de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor cu o acțiune în stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de falimentul debitorului.
Din acest text legal se desprinde în primul rând concluzia că, în cazul în care lichidatorul judiciar nu promovează o asemenea acțiune, judecătorul-sindic nu poate dispune obligarea acestuia în acest sens.
În al doilea rând, o asemenea cerere se poate intenta de comitetul creditorilor cu prealabila autorizare a judecătorului-sindic, care se poate acorda numai dacă se constată existența omisiunii practicianului judiciar de a indica în raportul său persoanele vinovate de insolvența patrimoniului debitorului, sau dacă le-a indicat, a omis, sau a refuzat să formuleze o astfel de acțiune.
Or, în cauză, aceste condiții nu sunt realizate, întrucât prin raportul privind cauzele insolvenței debitoarei lichidatorul judiciar s-a pronunțat în sensul celor impuse de textul de lege menționat.
Instanța a mai reținut că dispozițiile art. 132 alin.(2) din Legea nr. 85/2006 reglementează că judecătorul-sindic va putea decide închiderea procedurii falimentului după aprobarea raportului final când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite, pronunțând o sentință prin care se va hotărî și radierea în cazul persoanelor juridice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare, cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă, creditoarea arată următoarele:
În mod eronat instanța de fond a dispus închiderea procedurii fără a fi realizat procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final și cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii stabilite de art. 7 din Legea nr.85/2006.
Conform art. 132 alin. 32 coroborat cu art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final printr-o încheiere, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile reclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului judiciar.
Atât cererea de închidere a procedurii cât și hotărârea prin care s-a aprobat raportul final se impunea să fie publicate în buletinul procedurilor de insolvență.
Pe lângă faptul că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o sentință distinctă, pentru a fi îndeplinite condițiile necesare ca procedura să fie închisă este obligatoriu să existe o cerere prin care lichidatorul judiciar solicită acest lucru.
Această cerere, ca orice alt act procedural, se impunea să fie comunicată creditorilor pentru a-și formula apărările.
În speță o astfel de cerere nu i-a fost comunicată recurentei.
Prin cererea din data de 17 decembrie 2007. a solicitat lichidatorului judiciar comunicarea raportului final, iar în data de 3 iunie 2008 lichidatorul judiciar a comunicat către raportul final completat.
Prin cererea din data de 10 iunie 2008. a formulat obiecțiuni față de raportul final completat întocmit de lichidatorul judiciar, solicitând și convocarea comitetului creditorilor în vederea discutării oportunității introducerii cererii de atragere a răspunderii administratorilor.
Nu s-au respectat dispozițiile art. 129 din Legea nr.85/2006 din care rezultă obligația imperativă a judecătorului-sindic de a convoca adunarea creditorilor la un termen de maxim 30 zile de la afișarea raportului final și a comunicării acestor documente către creditori.
nu a fost convocată cu privire la Adunarea Creditorilor în vederea discutării raportului final, pentru a formula obiecțiunile cu 5 zile înainte de data convocării acesteia, astfel că acestea nu sunt tardiv formulate.
Se impunea ca raportul final să fie o sinteză a procedurii, să cuprindă cauzele insolvenței, identificarea persoanelor vinovate de aceasta, aspecte care nu sunt cuprinse în raportul final.
Având în vedere că niciun creditor nu are acces la documentele debitoarei, este necesar ca judecătorul-sindic să-și exercite rolul activ conform cu art. 1429 Cod procedură civilă, chiar să dispună din oficiu și dacă părțile se împotrivesc efectuarea unei expertize contabile.
În speță nu numai că judecătorul nu a solicitat asistența comitetului creditorilor, dar nici nu și-a exercitat rolul activ, rezumându-se la a îmbrățișa concluziile nesusținute ale lichidatorului judiciar și a dispune închiderea procedurii.
Susținerea judecătorului conform căreia a solicitat de a fi autorizată să introducă cererea de atragere a răspunderii administratorului este eronată. a solicitat convocarea de către lichidatorul judiciar a comitetului creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii cererii de atragere a răspunderii și mandatarea de a formula în numele comitetului creditorilor cererea sus-menționată. Astfel, respingerea obiecțiunilor și solicitării sunt nefondate.
Lichidatorul nu a dat curs solicitării de a convoca comitetul creditorilor în vederea discutării introducerii cererii de atragere a răspunderii administratorului.
Nerespectarea procedurii de comunicare și a celei de convocare cad sub incidența prevederilor art. 135 alin. 2 Cod procedură civilă, recurenta fiind în imposibilitate de a promova căile legale de atac față de hotărârea prin care s-a dispus aprobarea raportului final, de a promova în termen obiecțiuni față de acesta și de a se apăra în raport cu cererea de închidere a procedurii.
Examinând sentința atacată în raport cu actele dosarului, cu probele administrate, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este parțial fondat.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul final, bilanțul de închidere a procedurii depus la 30 martie 2007, comunicat Administrației Finanțelor Publice în aceiași zi, B la 5 aprilie 2007, Inspectoratului Teritorial d e Muncă C la 4 aprilie 2007 și afișat la ușa instanței la data de 30 martie 2007. Raportul final a fost completat la data de 7 decembrie 2007, acesta a fost afișat la ușa instanței la data de 10 decembrie 2007, comunicat la aceiași dată cu reprezentanta creditoarei C, și cu creditoarele C și La fila 37 (vol. II) este încă o dovadă comunicării raportului final și a completării raportului final către creditori, conform borderoului nr.9/29.05.2008, iar la fila 49 dovada citării prin buletin a creditorilor pentru termenul din 27 iunie 2008, pentru a se pune în discuție aprobarea raportului final și închiderea procedurii.
Art. 129 alin.(1), teza finală prevede că "Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării" creditorilor.
Obiecțiunile din speță au fost înregistrate la data de 13 iunie 2008, iar ultima convocare a creditorilor a avut loc pentru data de 27 iunie 2008, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, deci termenul de 5 zile reglementat de textul legal precizat nu a fost depășit.
Astfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune a creditoarei, se respinge.
Creditoarei i-a fost comunicat raportul final care conține propunerea de închidere a procedurii, nefiind necesar a fi comunicată o cerere separată prin care lichidatorul că ceară închiderea procedurii.
Susținerea recurentei că nu se poate ca prin aceeași sentință să se dispună și aprobarea raportului final și închiderea procedurii este neîntemeiată și fără temei legal.
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiune în atragerea răspunderii administratorului, și răspunderea persoanelor amenință să se prescrie.
În speță creditoarea a solicitat autorizarea introducerii acțiunii în răspunderea administratorului.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de autorizare a introducerii unei acțiuni în răspunderea administratorului și a dispus închiderea procedurii falimentului, nefiind îndeplinite condițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 pentru promovarea acțiunii în răspundere materială împotriva fostului administrator, astfel că nu există o omisiune în sensul prevăzut de articolul mai sus menționat.
Potrivit art. 129 din Legea nr.85/2006 lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, care va fi comunicat creditorilor care pot formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării care vor fi soluționate prin încheiere și raportul final va fi aprobat de judecătorul-sindic sau se va dispune modificarea acestuia.
În conformitate cu art. 131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitoarei.
Raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență, depus la data de 8 iunie 2006, s-a reținut că cifra de afaceri a firmei a fost nesemnificativă începând cu anul 2002, când a avut un sigur salariat, anul 2003 - 2 salariați iar în anul 2004 - 4 salariați. Firma nu a dispus de un capital propriu suficient raportat la datoriile angajate. Ca urmare a neîncasării creanțelor la termenele scadente, a diminuat capacitatea de plată cu consecința acumulării de penalități și alte obligații accesorii calculate de organele fiscale.
S-a arătat că gradul de îndestulare a creditorilor este de 18,30 %, întrucât nu au fost găsite bunuri urmăribile sau alte valori din care să acopere datoriile în totalitate. În acest sens și Primăria com. a comunicat că firma nu figurează înregistrată cu bunuri în rolul fiscal.
Lichidatorul judiciar a concluzionat că nu a identificat raport de cauzalitate între activitatea administratorilor și starea de fapt constatată, deci nu se justifică "antrenarea răspunderii administratorilor pentru recuperarea unor eventuale pagube".
Creditoarea majoritară Sf. G nu a susținut promovarea unei acțiuni în răspunderea administratorului și a fost de acord cu închiderea procedurii.
Doar creditoarea a cărei creanță este de doar 6,81 % din totalul creanțelor înscrise la masa pasivă a debitoarei a susținut promovarea acțiunii în răspunderii administratorului, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru autorizarea comitetului creditorilor întrucât lichidatorul făcut referire la art. 138 din Legea nr.85/2006 în raportul final.
Raportul final al lichidatorului judiciar este complet, făcând referire la cauzele insolvenței și la art. 138 din Legea nr.85/2006.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței Tribunalului Covasna, care va fi modificată în parte sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului creditoarei de a formula obiecțiuni la raportul final, și se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.1388/18.09.2008 pronunțată de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului creditoarei de a formula obiecțiuni la raportul final.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.LF/2.12.2008
Tehnored. LD/8.12.2008/ 3 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Laura Fețeanu, Gabriela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1348/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2001/2009. Curtea de... → |
|---|
