Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 204
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de și împotriva sentinței nr. 502/S din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, la data de 14.04.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentei copie de pe caietul grefierului de ședință din dosarul de fond al cauzei cu, consemnările de la ultimul termen de judecată.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 07 aprilie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată;
Prin sentința comercială nr. 502/21 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, judecător sindic, s-a dispus:
Respinge cererea privind suspendarea judecării cauzei.
Constată lipsa calității procesuale active și în consecință respinge cererea formulată de creditorul-reclamant Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, privind stabilirea răspunderii personale a administratorilor - pârâți, pentru pasivul debitorului falit.
Admite cererea formulată de în calitate de lichidator judiciar și stabilește răspunderea personală a administratorilor-pârâți (fostă ), domiciliată în I,-, - l, Tr. 3,. 12 și, cu același domiciliu, pentru pasivul debitorului falit, în sensul că îi obligă în solidar să plătească creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului I suma de 91 665 lei.
în temeiul disp. art. 131 din Legea nr.85/2006, închide procedura insolvenței declanșată împotriva debitorului, cu sediul în I,-, - l,. Tr. 3,.3,. 12, județul
Dispune radierea debitorului falit din evidențele ORC I și
Dispune notificarea prezentei sentințe, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, creditorilor,debitorului, administratorilor - pârâți și potrivit pr. civilă, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I pentru efectuarea mențiunilor privind radierea.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 225/Com/l6.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 106/2004/Com al Tribunalului Iași, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului
Conform tabelului definitiv al creanțelor,pasivul debitorului a fost stabilit la suma de 91 665 lei, concretizat într-o singură creanță privilegiată, respectiv creanța a Municipiului
La data de 10.01.2006, administratorul judiciar desemnat în cauză a prezentat raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, motivată de faptul că după epuizarea tuturor etapelor și demersurilor legale, nu au fost identificate bunuri aparținând debitorului prin a căror valorificare să se obțină cel puțin sumele de bani necesare acoperirii cheltuielilor de procedură și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume.
Au fost trimise comunicările la care se referă art.129 din Legea nr.85/2006, pentru a se soluționa eventualele obiecțiuni și a se lua în discuție închiderea procedurii.
Părțile interesate nu au formulat obiecțiuni,dar creditorul a Municipiului I și administratorul judiciar au solicitat stabilirea răspunderii personale a pârâților și, în calitatea lor de administratori ai societății falite,pentru pasivul acest a ce nu a putut fi acoperit la închiderea procedurii.
Prezentă în instanță prin apărător, pârâta a solicitat suspendarea judecății motivat de faptul că a formulat plângere penală împotriva celuilalt administrator-pârât, iar cauza se află în faza de urmărire penală.
Analizând cererea prin prisma noilor acte depuse la dosarul cauzei, se constată că urmărirea se desfășoară în legătură cu alte fapte decât cele supuse prezentei judecăți și ca urmare hotărârea organelor penale nu ar avea nici o înrâurire asupra acesteia. În consecință, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 244, alin. 12, pct.2 din Codul d e procedură civilă cererea de suspendare a judecății va fi respinsă.
Ca urmare a lipsei calității procesuale active, va fi respinsă și cererea formulată de creditor.
Astfel, la data introducerii cererilor era în vigoare Legea nr. 64/1995, act normativ care a fost abrogat în totalitate prin Legea nr. 85/2006 intrată în vigoare la data de 21.07.2006 și care în art. 138 limitează sfera titularilor cererii în stabilirea răspunderii personale numai la administratorul sau lichidatorul judiciar și în condiții speciale la comitetul creditorilor.
Având în vedere noul cadru procesual al acțiunii în răspundere personală reglementat de Legea nr. 85/2006, se va constata lipsa calității procesuale active a creditorului reclamant cu consecința respingerii cererii formulate de acesta.
Analizând cererea formulată de administratorul judiciar prin prisma probelor administrate în cauză, aceasta s-a dovedit a fi întemeiată și va fi admisă ca atare, pentru considerentele ce le vom arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,să fie suportată de către membrii organelor de conducere (administratori,directori, cenzori) care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prin una din faptele explicit enumerate la lit. a - g ale acestei dispoziții legale.
Or, din analiza probelor administrate în cauză, respectiv rapoartele administratorului judiciar și actele de control financiar se constată că administratorii-pârâții nu au luat nici o măsură pentru a recupera creanțele pe care societatea ce o administrau le avea asupra altor societăți comerciale, în cuantum de 243.103.000 RON și care prin inacțiune s-au prescris, aceasta determinând stare de insolvență a debitorului falit. Fapta este prevăzută la lit. a art. sus menționat și este asimilată folosirii creditului societății în folosul altor persoane.
Se constată,de asemenea, neîndeplinirea de către administratorii-pârâți a obligației prevăzute de art. 32 din Legea nr. 64/1995, sub imperiul căreia a fost deschisă procedura, preluată de art. 27 din actuala lege și anume a obligației de a introduce la tribunal cerere pentru ca societatea să fie supusă prezentei proceduri,cea ce a dus la mărirea pasivului prin curgerea penalităților și majorărilor de întârziere,faptă prevăzută de disp. art. 138, lit.
Văzând că sunt îndeplinite și condițiile prev. de dispozițiile alin 4 ale art. 138 din Legea insolvenței, pârâții-administratori vor fi obligați în solidar să suporte din averea proprie pasivul firmei falite în cuantumul arătat mai sus.
Constatându-se că debitorul nu deține bunuri care să justifice continuarea procedurii, a fost admisă propunerea administratorului judiciar și în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și.
pretinde că nu a avut cunoștință de proces, deoarece este divorțat de, iar din anul 2000 nu mai locuiește cu ea în I,-, sens în care depune xerocopia actului de identitate (fila 31 dosar) care atestă că locuiește în I, strada -, nr. 4, -.1, apartament 3, de la data de 15 aprilie 2003.
În aceste condiții, toate acele de procedură expediate la adresa din-, -.1, tronson 3, apartament 12 nu i-au fost comunicate, ci fostei soții, care s-a ocupat de administrarea societății falite.
Cum în acest mod i s-a încălcat dreptul de apărare, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
în recursul declarat arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, culpa cu privire la bunul mers al societății îi aparține administratorului, care a fost cercetat penal pentru infracțiuni economice legate de prezenta cauză, care a condus la suspendarea acestui dosar, conform art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă. Instanța de fond a repus din oficiu cauza pe rol și a judecat-o cu operativitate deși motivul suspendării subzistă și are înrâurire asupra soluției din cauza de față.
Modalitatea superfluă și contradictorie în care s-a derulat dezbaterea în fond, este relevată atât de sentința pronunțată cât și de încheierea de ședință de la ultimul termen de judecată. Instanța efectiv a încălcat dreptul la apărare impunându-le în mod incorect, nelegal și în afara realităților din dosar, să facă discuție despre o pretinsă cerere de autorizare a comitetului creditorilor, și interzicându-le să pună concluzii în fond cu privire la cererea de antrenare a răspunderii personale administratorilor, formulată de creditorul a Municipiului În acest context, recursul este întemeiat și legal și din perspectiva pct. 8 al art. 304 Cod procedură civilă, și mărturie că este real acest aspect, sunt numeroasele contradicții și lacune greu de înțeles din motivarea hotărârii judecătorești atacate, la care se vor referi la următorul punct din "Motivele" recursului.
Încă de la început, în cuprinsul sentinței Tribunalului Iași apar contradicții și aspecte nereale, în sensul că nu se consemnează solicitarea prin avocat de a se respinge cererea de antrenare a răspunderii personale a administratorilor formulată de I, pentru care s-a obstrucționat argumentarea, însă se face vorbire despre poziția față de cererea de autorizare a comitetului creditorilor (fila 1 sentință) cerere care se formulează doar dacă lichidatorul nu a indicat cauzele insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă acesta "a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. l și răspunderea persoanelor la care se referă alin. l amenință să se prescrie" (art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006). Deci este și era lipsit de sens juridic să se impună de președintele completului de judecată să se facă astfel de discuții cu privire la cererea de autorizare în acest context, căci aceasta era inadmisibilă de la bun început. De altfel, în considerentele sentinței nici nu se mai face vorbire despre cererea de autorizare a comitetului creditorilor, ci se pronunță doar asupra cererilor de antrenare a răspunderii personale a administratorilor formulate de lichidator și de I (fila 3 sentință). Cu alte cuvinte, instanța se pronunță doar asupra aspectelor față de care la discuțiile orale în fond, li s-a obturat dreptul de a face susțineri pe considerentul că nu există astfel de cereri și că li se va acorda cuvântul la momentul când vor fi formulate. Ca urmare, există contradicții flagrante între dispozitiv și considerentele hotărârii judecătorești recurate. În aceeași manieră contradictorie trebuie interpretată și aserțiunea de la alin. 4 și 7 din sentință (fila 2). Pe cale de consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Aserțiunile din sentință (filele 2-3) referitoare la faptul că se face vinovată, alături de celălalt administrator, de provocarea stării de insolvenței, este falsă și împotriva probelor, respectiv, împotriva înscrisurilor depuse de ea la dosarul cauzei prin intermediul căreia a demonstrat că ea nu a avut controlul asupra actelor și activității firmei debitoare. Există în acest sens numeroase dovezi ale plângerilor penale, litigiilor comerciale și de muncă pe care le-a inițiat împotriva administratorului, din păcate cele mai multe nesoluționate sau soluționate nefavorabil cu încălcarea flagrantă a legii. A făcut dovada ridicării actelor firmei "" de la sediul "" (firmă controlată exclusive de ) de către organele de poliție și procuratură care, opisate și inventariate au fost predate expertului care, după efectuarea lucrării de specialitate în dosarul penal 1772/P/2001, le-a predat tot administratorului. a semnalat, referitor la această chestiune, în mai multe rânduri, încălcarea Legii societăților comerciale (republicată) și abuzul exercitat de celălalt co-administrator prin blocarea accesului ei la actele, conturile și operațiunile societății debitoare. Nu a semnat nici un cec sau vreun alt înscris al firmei încă din 1999. Ca urmare și având în vedere probele furnizate la care nu se face nici o referire în sentință, consideră că, în mod nelegal și lipsit de temei, a fost obligată în solidar cu, la plata creanței respective. Nu a avut posibilitatea efectivă să folosesc bunurile sau creditul societății debitoare nici în folosul ei și nici în folosul altuia, pentru singurul motiv, dar de neînlăturat, că nu a deținut în nici un fel controlul asupra societății "" încă din 1999 și până astăzi. A depus la dosarul cauzei ordonanța președințială prin care solicita de urgență obligarea pârâtului la restituirea documentelor "" la sediul acesteia întrucât încă din ianuarie 2003 documentele firmei precizate se află în mod neîntrerupt fără drept la sediul firmei "", aspect recunoscut prin semnătură olografă chiar de pe înscrisul ordonanței președințiale. Deci inocența ei consideră că este dovedită în privința cauzelor care au condus la starea de insolvență a societății "".
Analizând criticile în raport de dispozițiile legale în materie, se constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Cererea pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului inițiată de a municipiului Iaf ost înregistrată la Tribunalul Iași, judecător sindic.
Printre alte măsuri dispuse, conform rezoluției judecătorului competent, este și aceea privind citarea părților.
Judecătorul sindic nu a făcut investigații despre domiciliul pârâtului, despărțit de (fostă ), luând în considerare adresa precizată de aceasta - I,-, în loc să solicite relații în acest sens, de la Poliția I, Evidența Populației.
Dacă ar fi procedat așa, ar fi aflat că domiciliul pârâtului este în I, strada -, nr. 4, -.1, apartament 3, de la 25 aprilie 2003.
Așa fiind, pârâtului i s-a încălcat dreptul la apărare cu privire la cauzele care au condus la ajungerea societății în stare de insolvență.
Procedându-se conform relatărilor pârâtei și fiind citată la atât societatea cât și (filele 27, 31 dosar vol. I) pe citație apare o semnătură indescifrabilă și un număr de buletin care nu este același cu numărul din xerocopia actului de identitate (fila 31 dosar recurs).
Pentru aceste motive se va dispune admiterea recursurilor, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare
Cu ocazia rejudecării pe lângă aspectele relevate, care garantează dreptul de apărare, vor fi avute în vedere și motivele de recurs invocate și de, pentru ca, în final, să se poată trage o concluzie justă cu privire la existența sau inexistența culpei celor doi pârâți, dată ea va fi demonstrată de probe certe, dacă au fost încălcate sau nu prevederile art. 138, precizând concret în ce costau încălcările dispozițiilor legale citate și dacă exista legătură de cauzalitate directă între culpă și prejudiciu.
Văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de și împotriva sentinței nr. 502/S/21 noiembrie 2007, a Tribunalului Iași, judecător sindic, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.05.2008
Tribunalul Iași
Jud. sindic
B G
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Șfabu Traian
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 779/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 280/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
