Practica judiciara insolventa. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 779/2008
Ședința publică din data de 25.03.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ROMÂNEASCĂ MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF B, SUCURSALA împotriva sentinței comerciale nr. 14/07.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SRL, SC SRL DE, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la tabelul suplimentar al creanțelor.
Se constată că s-au înregistrat la dosar în data de 18 martie 2008, concluzii scrise din partea recurentei.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 martie 2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din 18.03.2008, iar mai apoi pentru termenul din 25.03.2008, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 14 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat și s-a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei SC SRL, formulată de către creditoarea SC ROMÂNEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF B, SUCURSALA
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat excepția ca fiind neîntemeiată.
Astfel, prin sentința comercială nr. 3083/2007 pronunțată la data de 28.06.2007 s-a dispus respingerea ca tardiv formulată a declarației de creanță formulată de către creditoarea SC ROMÂNEASCĂ SA.
Prin sentința pronunțată a fost soluționată astfel de către judecătorul sindic cererea de declarare a creanței înregistrată de către creditoare la data de 03.04.2007. Prin prezenta sentință este soluționată contestația formulată de către aceeași creditoare la tabelul suplimentar de creanțe, întocmit de către lichidatorul judiciar.
În consecință, analizând comparativ cererile soluționate prin sentința comercială nr. 3083/2007, respectiv cea soluționată prin prezenta sentință, în opinia judecătorului sindic nu ne aflăm în prezența unei identități de obiect.
În lipsa obiectului, este exclusă tripla identitate prevăzută de art. 1201.civ. pentru existența autorității de lucru judecat, iar în aceste condiții excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
A doua excepție invocată de către lichidatorul judiciar prin poziția procesuală depusă la dosar, se referă la tardivitatea declarației de creanță a BĂNCII.
Judecătorul sindic investit cu soluționarea contestației formulată de către creditoarea enunțată împotriva tabelului suplimentar de creanțe, la termenul din data de 07.01.2008 a procedat în baza rolului activ la recalificarea excepției enunțate ca apărare de fond.
În opinia judecătorului sindic investit cu soluționarea contestației, excepția de tardivitate, în contextul enunțat putea avea ca obiect tardivitatea contestației la tabelul suplimentar de creanțe și nu tardivitatea declarației de creanță. O excepție de tardivitate a contestației nu a fost invocată nici de către lichidator, nici de către judecătorul sindic din oficiu. Tardivitatea declarației de creanță formulată de către creditoarea SC ROMÂNEASCĂ SA reprezintă un pretins argument în baza căruia contestația la tabelul suplimentar de creanță să fie respinsă ca neîntemeiată, nu ca tardivă, motiv pentru care această pretinsă excepție a fost recalificată ca fiind o simplă apărare, urmând a fi analizată cu prilejul soluționării fondului contestației.
Cu privire la contestația la tabelul suplimentar de creanță întocmit de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3083/2007 pronunțată la data de 28.06.2007 în dosar nr-, judecătorul sindic a admis excepția de tardivitate a declarației de creanță depusă de către creditoarea SC ROMÂNEASCĂ SA și în consecință a respins ca fiind tardiv formulată creanța acestei creditoare. In fapt judecătorul sindic a reținut că prin declarația de creanță înregistrată la data de 03.04.2007 debitoarea ROMÂNEASCĂ a arătat că în conformitate cu contractul de credit nr. -/23.04.2004 și a actelor adiționale nr. 1, 2 și 3 încheiate cu SC SA, aceasta din urmă a beneficiat de o linie de credit în valoare de 4.000.000.000 lei vechi, credit garantat prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1015/27.04.2004. Debitoarea nu și-a respectat obligațiile contractuale, valoarea debitului aferent acestui contract însumând la data de 29.03.2007 valoarea de 510.585 RON.
Judecătorul sindic a apreciat cererea de declarare a creanței depusă la data de 03.04.2007 ca fiind tardivă, considerând că potrivit dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 această creditoare este decăzută din dreptul de a-și mai recupera creanța în cadrul prezentei proceduri.
Pentru a proceda astfel, judecătorul sindic a reținut că SC ROMÂNEASCĂ SA a fost înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei cu o creanță de unde rezultă că avea cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței și cunoștea inclusiv termenele în care trebuiau depuse cererile de înscriere a creanțelor. Nu pot fi reținute afirmațiile creditoarei conform cărora este vorba de o completare a declarației inițiale, deoarece este vorba despre o creanță care nu are nici o legătură cu creanța anterior înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei SC SRL și nu poate fi considerată nici o completare a declarației inițiale.
Nici împrejurarea că a fost stinsă creanța derivând din creditele contractate de SC SRL, nu are nici o legătură cu declarația de creanță formulată nu justifică depunerea acesteia peste termenul legal.
Împotriva sentinței enunțate a fost declarat recurs de către creditoarea SC ROMÂNEASCĂ SA, însă sentința recurată a devenit irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Cluj prin decizia 1661/2007 pronunțată în dosar 1293/33/2CJ07.
Contestația dedusă judecății la termenul din data de 07.01.2008 are ca finalitate înscrierea în tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei SC SRL, intrată în procedura falimentului, a aceleiași creanțe care prin sentința anterioară a fost respinsă de către judecătorul sindic ca fiind tardiv declarată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. A admite contestația și a dispune înscrierea creanței în tabelul suplimentar ar echivala cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței irevocabile enunțate și ar fi dovada unei totale inconsecvențe procedurale.
Mai mult, interpretarea dispozițiilor art. 64 alin. 1-5 din Legea nr. 85/2006 relevă obligativitatea înscrierii creanței chiar în situația particulară analizată, în cadrul termenului inițial de declarare a creanțelor. Astfel, o cerere de declarare a creanței trebuie depusă în termen chiar în condițiile în care o creanță este sub condiție, iar prin creanță sub condiție se înțelege și "creanța care poate fi valorificată împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal".
In consecintă, SC ROMÂNEASCĂ SA avea obligația legală de a solicita, pe lângă creanțele pe care le-a deținut împotriva SC SRL, ca debitor principal, și înscrierea cu titlu provizoriu a sumelor pentru care SC SRL a semnat ca și garant în favoarea SC SA.
Pentru toate aceste argumente, în baza art. 108 alin.2 lit. c din Legea nr. 85/2006, contestația la tabelul suplimentar al creanțelor formulată de către creditoarea SC ROMÂNEASCĂ SA a fost respinsă ca neîntemeiată iar tabelul suplimentar al creanțelor nu va fi modificat conform solicitării acestui creditor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ROMÂNEASCĂ SA-membră a GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF B- SUCURSALA C solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației recurentei la tabelul suplimentar al creanțelor împotriva debitoarei SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că nelegalitatea hotărârii atacate rezultă atât din analiza pe fond a cauzei, cât și din temeiul juridic în baza căruia s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Judecătorul sindic analizează în mod distinct autoritatea de lucru judecat, atunci când analizează excepția invocată de către lichidator și atunci când analizează contestația pe fond.
Acesta arată că excepția de lucru judecat este neîntemeiată, având în vedere că prin sentința comercială nr. 3083/2007, pronunțată la data de 28 iunie 2006 s-a dispus respingerea ca tardiv formulată a declarației de creanță formulată de către recurentă, prin această sentință fiind soluționată cererea de declarare a creanței înregistrată de către creditoare la data de 3 aprilie 2007, iar prin prezenta sentință este soluționată contestația formulată de către aceeași creditoare, la tabelul suplimentar de creanțe întocmit de către lichidatorul judiciar.
Judecătorul sindic mai arată că interpretarea dispozițiilor art. 64 alin 1-5 din Legea nr. 85/2006, relevă obligativitatea înscrierii creanței chiar în situația particular analizată în cadrul termenului inițial de declarare a creanțelor, chiar și în condițiile în care o creanță este sub condiție.
Intimata CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat în cauză.
Creditoarea-recurentă a depus concluzii scrise în cauză prin care solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate cu consecința admiterii contestației acesteia la tabelul suplimentar al creanțelor împotriva debitoarei SC SRL.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului recurs îl constituie hotărârea judecătorului sindic prin care acesta a respins contestația formulată de creditoarea ROMÂNEASCĂ împotriva tabelului suplimentar al creanțelor debitoarei SC SRL.
Prin această hotărâre judecătorul sindic a apreciat că în speță nu există autoritate de lucru judecat, excepția invocată de lichidatorul judiciar, Curtea procedând la analizarea acestei excepții constată că aceasta în mod legal a fost respinsă.
Astfel, se reține că sentința comercială nr. 3083/28 iunie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în procedura insolvenței debitoarei SC SRL, față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, s-a dispus prin aceasta respingerea ca tardiv formulată a declarației de creanță a creditoarei SC ROMÂNEASCĂ SA.
În raport de aceasta, Curtea observă că prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs a fost soluționată contestația aceleiași creditoare însă de data aceasta la tabelul suplimentar al creanțelor întocmit de către lichidatorul judiciar. În concluzie, analizând comparativ cererile soluționate de judecătorul sindic în speță nu este întrunită identitatea de obiect așa cum cer dispozițiile art. 1201 Cod civil, drept pentru care excepția autorității de lucru judecat apare ca neîntemeiată.
Cu privire însă la fondul cauzei Curtea constată că recursul declarat de această creditoare este neîntemeiat iar hotărârea judecătorului sindic a fost pronunțată în baza dispozițiilor legale și în urma unor analize judicioase a tuturor probelor existente în dosar.
Astfel, la data de 18 septembrie 2007 creditoarea ROMÂNEASCĂ SA a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei SC SRL a unei creanțe născute între data deschiderii procedurii ( 23 mai 2005) și data intrării în faliment a debitoarei SC SRL (28 iunie 2007).
În fapt, contestatoarea a arătat că potrivit dispozițiilor art. 107 alin (4) din legea insolvenței după intrarea în faliment în procedură generală dispozițiile art. 62 -76 din Legea nr. 85/2006 vor fi aplicate în mod corespunzător în ceea ce privește creanțele născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment precum și procedura de admitere a acesteia.
Cu alte cuvinte doar la acest moment creditoarea-contestatoare ROMÂNEASCĂ SA se putea îndrepta împotriva terțului ipotecar, garant al debitorului principal, izvorul creanței fiind reprezentat de un contract de credit bancar (cu nr. -/23 aprilie 2004) încheiat cu o persoană juridică care a intrat în procedura insolvenței mult mai târziu decât debitoarea SC SRL. La data de 23 mai 2005 data intrării în procedura reorganizării și falimentului debitoarei SC SRL, creditoarea nu avea nici un motiv să solicite executarea vreunei garanții constituite de aceasta pentru SC SA întrucât aceasta din urmă își executa în termen obligațiile contractuale față de creditoare. Prin urmare, doar după ce SC SA nu și-a mai executat obligațiile contractuale, s-a născut dreptul creditoarei de a solicita executarea și altor terți respectiv debitoarea din prezentul dosar SC SA.
Este de reținut astfel că față de SC SA procedura reorganizării și falimentului s-a deschis la data de 15 septembrie 2005 deci după deschiderea procedurii față de SC SRL.
Curtea observă că, creditorul ROMÂNEASCĂ SA prin contestația supusă analizei judecătorului sindic la 7 ianuarie 2008 dorește să obțină ca finalitate înscrierea în tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei SC SRL intrată în procedura falimentului a aceleiași creanțe care prin sentința anterioară (sentința nr.3083/28 iunie 2007) pronunțată de judecător sindic al Tribunalului Comercial Cluj, a fost respinsă ca fiind tardiv declarată printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă.
Din această perspectivă, Curtea reține că potrivit art. 64 alin (1) și (5) din Legea nr. 85/2006 creditoarea ROMÂNEASCĂ SA avea obligativitatea înscrierii creanței chiar în situația particulară analizată, în cadrul termenului inițial de declarare a creanțelor.
Aceasta deoarece chiar și în ipoteza în care o creanță este sub condiție creditorul are obligativitatea întâi de toate a-și declara în termen această creanță.
De asemenea, art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 definește termenul de "creanță garantată" ca fiind " creanțele persoanelor ce beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale".
Coroborând acest text legal cu prevederile art. 64 alin (1), (3), (4) și (5) din legea insolvenței rezultă fără dubiu faptul că recurenta creditoare ROMÂNEASCĂ SA avea obligația legală de a solicita pe lângă creanțele pe care le-a deținut împotriva SC SRL ca debitor principal, și înscrierea cu titlu provizoriu a sumelor pentru care SC SRL a semnat ca și garant în favoarea SC SA.
Pe de altă parte, după cum învederează lichidatorul judiciar al SC SRL - CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA prin întâmpinare (fila 11-12), creditoarea recurentă a transmis prin adresa nr. 7921/25 aprilie 2006 faptul că, s-a stins în integralitate creanța împotriva acestei societăți.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că în speță nu este prezent nici unul din motivele de recurs prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul creditoarei ROMÂNEASCĂ SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ROMÂNEASCĂ SA-membră a Grupului NATIONAL BANK OF B-Sucursala împotriva sentinței civile nr. 14 din 07.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact.
2 ex./3.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 649/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
