Practica judiciara insolventa. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de pârâta BAZA DE ȘI DESFACERE F, cu sediul în-, bloc 3,. 4, județul V, împotriva sentinței nr. 369/06.12.2006 a Tribunalului Vrancea în contradictoriu cu intimata reclamantă 2001 JARIȘTEA - prin lichidator judiciar, Focșani,-, bloc 7, județul V, intimat pârât INTERNAȚIONAL F,-, județul V, F,-, județul, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 30.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 988/20.10.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Vranceas -au admis cererile lichidatorului judiciar și s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3767/09.08.2006 între 2001 - International, nr. 971/17.08.2006 între International L și și contractul nr. 3299/17.07.2006 între 2001 și Focșani.
În temeiul art. 83 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus restituirea, în averea debitorului, a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor anulate sau valoarea acestora în cazul în care bunurile nu mai există.
În condițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 terții dobânditori în cauză vor avea împotriva averii o creanță de aceeași valoare.
În ceea ce privește cererea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâta Baza de Aprovizionare și Desfacere (denumită în continuare ) judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea depusă la 01.11.2007, lichidatorul judiciar a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3299/17.07.2006 încheiat între debitoare, în calitate de vânzător, și Baza de Aprovizionare și Desfacere, prin care debitoarea a înstrăinat din averea sa teren în suprafață de 1335 mp curți-construcții 8, P 282, și sediul firmă, construit din cărămidă, acoperit cu țiglă, în suprafață construită de 261 mp, situat în intravilanul localității Bolotești, județul V, cu număr cadastral 713 N, intabulat în CF 383 Bolotești.
In motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că acest contract a fost perfectat cu intenția de a sustrage bunul de la urmărire, creditorilor fiindu-le lezate dreptul de a-și recupera creanțele, mai ales că, deși prețul a fost achitat în momentul perfectării actului, acesta nu a fost înregistrat în contabilitate și nu a fost folosit pentru decontarea instrumentelor de plată introduse spre decontare de către creditori.
Pârâta Focșani, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar ca neîntemeiată motivat de faptul că, între aceasta și societatea debitoare, au fost derulate mai multe operații comerciale, pârâta vânzând debitoarei diverse mărfuri.
Cu privire la contractul nr. 3299/2006 a cărui anulare se cere, pârâta arată că administratorii societății debitoare i-au propus vânzarea bunului respectiv, având în vedere că societatea nu-și mai putea onora facturile emise de pârâtă.
Consideră că actul încheiat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și nu sunt motive de anularea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de solicitările lichidatorului judiciar și susținerile pârâților, precum și de prevederile legale aplicabile în cauză, judecătorul sindic a reținut incidența art. 79 din Legea nr. 85/2006 care prevede posibilitatea lichidatorului judiciar de a introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Actele pentru care se pot formula astfel de acțiuni sunt prevăzute în legea specială la art. 80, printre acestea regăsindu-se și situațiile prezentate de lichidator prin acțiuni (lit.c).
S-a motivat că actele a căror anulare se solicită au fost încheiate în perioada iulie - august 2006 iar deschiderea procedurii insolvenței pentru debitoare a fost dispusă la 06.12.2006, prin sentința nr. 369, operația respectivă nu a fost înregistrată în contabilitate iar din sumele încasate nu au fost îndestulați creditorii.
Constatând că actele a căror anulare s-a cerut au fost efectuate cu intenția de a sustrage bunurile respective de la urmărire de către creditori, s-au admis cererile
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, Baza de Aprovizionare și Desfacere, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Tribunalul Vrancea nu a motivat în nici un mod sentința, contrar art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. rezumându-se la constatarea că actele au fost efectuate cu intenția de a sustrage bunurile respective de la urmărirea de către creditori.
Instanța de fond nu a indicat probatoriile din care rezultă intenția de fraudă în sarcina cumpărătorului, Baza de Aprovizionare și Desfacere, deși hotărârea se întemeiază pe prevederile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Al doilea motiv de recurs invocat se întemeiază pe susținerile referitoare la faptul că actul de vânzare-cumpărare nr. 3299 din 17.07.2006 nu este un act fraudulos, el fiind încheiat în cadrul activității obișnuite a societății debitoare.
Conform art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 anularea actului este condiționată de dovedirea unui concurs fraudulos între vânzător și cumpărător, în scopul de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori.
Recurenta-pârâtă consideră că acest concurs fraudulos nu a fost demonstrat în cauză în nici un mod și prin nici un mijloc de probă.
Cumpărătorul Baza de Aprovizionare și Desfacere a cumpărat de la vânzător necunoscând în nici un mod situația eventualelor datorii ale acestuia.
Cumpărătoarea a achitat prețul primind în schimb factură și chitanță.
Cumpărătoarea nu are cunoștință de modul în care debitoarea și-a organizat contabilitatea sau de situația conturilor acesteia.
Instanța nu a clarificat în nici un mod dacă creditorii erau în posesia unor garanții reale sau erau simpli creditori, caz în care dreptul acestora de gaj general poartă asupra patrimoniului debitoarei, așa cum se prezintă el la momentul executării obligației.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în formă autentică iar prețul stipulat de 145.000 lei a fost achitat la momentul încheierii contractului și este un preț real și serios care a intrat în patrimoniul debitoarei-vânzătoare.
Simpla împrejurare că această sumă nu a fost destinată acoperirii creanțelor creditorilor nu demonstrează existența unei fraude și nu este un aspect care să poată fi imputat pârâtei Baza de Aprovizionare și Desfacere care este un cumpărător de bună-credință.
Față de motivele invocate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca nefondată.
Lichidatorul judiciar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, intimatul lichidator judiciar a susținut că sentința recurată îndeplinește condițiile prev. de art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. astfel încât acest motiv este neîntemeiat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, lichidatorul judiciar a susținut că recurenta nu a făcut dovada achitării prețului cu toate că prin cererea de recurs a invocat că "a achitat prețul primind în schimb factură și chitanța", fără a arăta un număr de factură, respectiv de chitanță, sau o fișă a operațiunilor desfășurate cu ocazia achiziționării acestui bun imobil. Prețul ar fi trebuit achitat prin bancă, știut fiind că nu pot fi făcute plăți mai mari de 5000 lei/zi către o societate, însă recurenta nu a putut prezenta un extras de cont care să ateste operațiuni bancare în acest sens.
Lichidatorul judiciar a învederat că neplata prețului este dovedită și prin depunerea la dosarul de fond a extrasului de cont al Băncii Comerciale Române pentru perioada 01.03.2006 - 29.08.2006 pus la dispoziție de către V, Serviciul de Cercetări Penale, din cuprinsul căruia se poate observa că ultima operațiune prin bancă a fost efectuată de către societatea vânzătoare la data de 13.07.2006 și nu la data de 17.07.2006, data semnării contractului.
Lichidatorul judiciar a invocat ca și probă, în sensul celor susținute, o expertiză contabilă efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Expertul contabil, cercetând documentele contabile provenind de la Baza de Aprovizionare și Desfacere, nu a identificat nici un document justificativ al efectuării plății și a concluzionat că "nu au fost folosite documente de plată, ordin de plată prin virament bancar, bilet la ordin sau filă care să fi fost înregistrate în evidența contabilă ca plată la beneficiar sau ca încasare la vânzător", motiv pentru care apreciază că achitarea contravalorii imobilului nu s-a făcut.
În drept, a invocat disp. art. 115 - 118.pr.civ.
În vederea soluționării recursului, s-a completat dosarul transmis de instanța de fond în extras cu înscrisuri existente în dosarul de fond, conform art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
La solicitarea recurentei - pârâte s-a administrat proba cu înscrisuri constând în extrase de cont bancar privind operațiunile efectuate de către societatea debitoare 2001, în perioada 01.07.2006 - 31.07.2006, copie de pe un înscris sub semnătură privată denumit "chitanță" din 17.07.2006, fișa clientului 2001, factura fiscală nr. -/17.07.2006.
Lichidatorul judiciar a depus o copie de pe raportul de expertiză contabilă efectuată în dosarul nr. 1057/P/2006 al parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, pe baza materialului probator administrat în cauză, reține următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția adoptată.
Motivarea succintă a hotărârii nu poate fi asimilată cu nemotivarea acesteia în contextul în care rezultă că instanța de fond a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea reține următoarele:
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între societatea debitoare 2001 și pârâta-cumpărătoare Baza de Aprovizionare și Desfacere, creditoare a debitoarei la acel moment, nu s-a realizat în cursul desfășurării normale a activității societății vânzătoare așa cum susține recurenta prin cererea de recurs. Astfel, încheierea acestui act a avut loc la data de 17.07.2006, cu aproximativ șase luni înainte de declanșarea procedurii insolvenței asupra debitoarei (procedură deschisă la data de 06.12.2006 prin sentința nr. 369 din aceeași dată). La această dată, debitoarea nu mai putea face față datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile, aspect învederat de chiar recurenta-pârâtă prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond. În acest sens, a invocat că debitoarea 2001 nu a mai plătit facturile scadente iar filele emise către au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil de către Agenția după cum urmează:, -/14.07.2006, -/17.07.2006. În aceste circumstanțe s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare respectiv, în condițiile în care recurenta-pârâtă cunoștea faptul că debitoarea se află în starea de încetare de plăți și că, prin încheierea contractului, debitorul își micșorase patrimoniul, sustrăgându-l de la gajul general al creditorilor și agravându-și, astfel, insolvabilitatea. Cunoașterea de către recurenta-cumpărătoare a acestei situații și acceptarea încheierii contractului tocmai ca o consecință a imposibilității debitoarei de a achita facturile către creditoarea-cumpărătoare (astfel cum s-a exprimat și prin întâmpinarea depusă la fond) constituie indicii suficiente că și pârâta-cumpărătoare a fost de rea-credință la încheierea contractului.
De asemeni, nici una dintre cele două părți nu au fost în măsură să dovedească plata prețului bunului imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Înscrisul intitulat "chitanța" invocat de pârâta-cumpărătoare ca și probă în dovedirea plății prețului este un înscris sub semnătură privată care, în relația dintre două societăți comerciale, nu are valoarea unui document justificativ de plată a prețului, neputând fi înregistrat în contabilitatea celor două societăți comerciale. În raporturile dintre două societăți comerciale acest înscris nu poate constitui un mijloc de probă concludent și adecvat pentru o plată în sumă de 145.000 lei.
Depunerea unei sume de 141.600 lei la bancă, de către administratorul societății debitoare astfel cum rezultă din extrasul de cont bancar din data de 17.07.2006 nu reprezintă o dovadă certă în sensul că această sumă a fost primită de la societatea cumpărătoare în considerarea plății prețului.
Chiar și sub aspectul modalității în care părțile pretind că s-au înțeles a se face plata prețului (în numerar, fără folosirea instrumentelor de plată specifice unei atare operațiuni încheiate între două societăți comerciale) actul de vânzare-cumpărare are caracter ocult și denotă o încercare de fraudă din partea ambelor părți, în detrimentul celorlalți creditori ai debitoarei.
Instanța de recurs nu consideră necesară analiza expertizei contabile depusă de lichidatorul judiciar, în condițiile în care această probă nu a fost administrată în cauza dedusă judecății.
Având în vedere împrejurările în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare mai sus relevate, precum și lipsa dovezilor concludente sub aspectul plății prețului, instanța reține că, în cauză, atât debitoarea-vânzătoare, cât și pârâta-cumpărătoare au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu intenția de a sustrage un bun de la urmărirea de către creditori.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. coroborat cu art. 3041.pr.civ. va respinge recursul, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta BAZA DE ȘI DESFACERE F, cu sediul în-, bloc 3,. 4, județul V, împotriva sentinței nr. 369/06.12.2006 a Tribunalului Vrancea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, dr. |
Grefier,
RD//2 ex/05.05.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 260/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 825/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
