Practica judiciara insolventa. Decizia 2145/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - procedura insolvenței -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr.2145

Ședința publică din10 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Grapini Carmen

JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria

JUDECĂTOR 3: Hîncu

Grefier

Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat decreditorul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sîmpotriva sentinței nr.757 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cudebitoarea-intimatăSRL S - prin lichidator, creditori-intimați fiind Municipiul S prin primar, SRL S, parte în proces-intimată fiind Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, la cererea consilierului juridic al creditoarei recurente, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 10 decembrie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. 20/F/2006 pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 03 februarie 2006, debitoarea SC SRL a solicitat declanșarea procedurii de reorganizare judiciară și faliment, motivat de faptul că are o creanță față de S în sumă de 154.777 lei, reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În dovedirea susținerilor a anexat la dosar înscrisuri.

Prin sentința comercială nr. 147 din 28 martie 2006 Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitoarea SC SRL și, în baza art. 38 alin. 5 din legea nr.64/1995 modificată și completată, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare, fiind numit administrator judiciar SC SRL S, redenumită

La data de 13.08.2009 lichidatorul judiciar a depus raportul cu propunerea de închidere a procedurii în baza art. 131 din legea nr. 85/2006, motivat de faptul că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu.

Judecătorul sindic, prinsentința nr.757 din 6 octombrie 2009, a admis raportul întocmit de lichidatorul judiciar S și, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu toate consecințele legale (a ispus radierea debitorului din registrul comerțului; n temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a escărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; n temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență).

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a onstatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditorul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, criticând-o pentru nelegalitate, motivele formulate putând fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.

În dezvoltarea recursului, în principal, recurentul susține că lichidatorul a procedat la o analiză superficială a situației care a determinat insolvența debitoarei și că în mod greșit prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, nu a constatat existența unor motive pentru antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.

A susținut recurentul că, întrucât lichidatorul a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor nu a putut face uz de aceste dispoziții fapt ce este în contradicție cu art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai mult decât atât, din lucrările dosarului rezultă că lichidatorul a verificat superficial îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege susmenționat.

Din documentele contabile depuse la organul fiscal, respectiv balanța de verificare la 04.10.2006 întocmită de societatea debitoare, rezultă că din firmă a fost ridicată de către reprezentanții legali suma de 53.352,01 lei RON sub forma avansurilor de trezorerie. Astfel, în soldul debitor al contului 542 "avansuri de trezorerie" figurează suma de 53.352,01 lei RON.

Conform legislației în vigoare în materie de înregistrări contabile, soldul debitor al contului 542 reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate. Prin urmare, rezultă că suma de 53.352,01 lei RON a fost ridicată de reprezentanții legali ai firmei, fără ca ulterior această sumă să fie justificată cu documente că a fost utilizată în interesul societății.

În condițiile în care suma ridicată ar fi fost utilizată pentru nevoile societății ar fi trebuit să conducă la sporirea elementelor de activ, respectiv stocuri, mijloace circulante, imobilizări, respectiv la obținerea de profit, aspect nerealizat în cazul debitoarei.

În atare situație, creditorii au fost prejudiciați, pe de o parte, de posibilitatea de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte, prin nedistribuirea acestei sume, care nu a fost adusă la masa credală.

De asemenea, lichidatorul nu a făcut uz de dispozițiile art. 25 lit. "g" din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "lichidatorul are printre atribuții și urmărirea și încasarea creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de sume de bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii". Din cele prezentate de lichidator nu rezultă nici un fel de informație în acest sens și nici dovada realizării unor astfel de demersuri - identificarea unor eventuale creanțe rămase de recuperat.

Conform art. 25 lit. "c", lichidatorul judiciar are ca atribuție introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304¹Cod procedură civilă, art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma disp. art. 304¹Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.

Nu poate fi reținută susținerea creditorului în sensul că față de conținutul raportului final, comitetul creditorilor nu a putut face uz de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Art. 138 al. 3 din Legea privind procedura insolvenței stipulează în mod expres că în ipoteza în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică sau nu a formulat acțiune pentru atragerea răspunderii acestei persoane, acțiune care amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1.

Or, în speță comitetul creditorilor - al cărui președinte este chiar recurentul - nu a formulat o asemenea cerere de autorizare.

Mai mult, nu s-a criticat în niciun fel raportul final, deși acesta, însoțit de situațiile financiare finale, i-a fost comunicat creditorului-recurent la data de 4 iunie 2009, după cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 265 dosar fond.

Reprezentantul recurentului nu s-a prezentat la adunarea creditorilor convocată la data de 17 iunie 2009, care a avut pe ordinea de zi aprobarea raportului final împotriva debitoarei SC " " SRL S, deși fuseseră înștiințați în legătură cu aceasta la 22 mai 2009, conform dovezii de la fila 278 dosar fond. De asemenea, nu au fost formulate de recurent obiecțiuni la raportul final, în condițiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor.

Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 6 octombrie 2009, recurentul a manifestat aceeași pasivitate, neinvestind instanța cu nicio cerere.

În aceste condiții, invocarea în calea de atac a omisiunii lichidatorului judiciar de a depune toate diligențele, raportat la dispozițiile art. 25 lit. "c" și "g" din Legea nr. 85/2006, în special în ce privește aducerea la masa credală a sumei de 53.352,01 lei, evidențiată în balanța de verificare depusă la organul fiscal în anul 2006, constituie practic o prevalare de propria culpă din partea creditorului.

Or, potrivit art. 723 al. 1 din Codul d e procedură civilă, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Recurentul avea posibilitatea de a solicita judecătorului sindic autorizarea în vederea formulării acțiunii prevăzute de art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 sau de a formula obiecțiuni la raportul final ce i-a fost comunicat, dar nu a înțeles să recurgă la aceste mijloace procedurale.

Ca urmare, criticile deduse judecății în prezenta cale de atac apar ca nefondate, astfel încât, în baza art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă,Curteava respinge recursul ca atare.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat decreditorul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sîmpotriva sentinței nr.757 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea-intimată SRL S - prin lichidator, creditori-intimați fiind Municipiul S prin primar, SRL S, parte în proces-intimată fiind Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 decembrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./06.01.2010

jud.sindic Gh.

Președinte:Grapini Carmen
Judecători:Grapini Carmen, Turculeț Ana Maria, Hîncu

← Practica judiciara insolventa. Decizia 115/2010. Curtea de Apel...		Practica judiciara insolventa. Decizia 138/2010. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță