Practica judiciara insolventa. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 216/
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de, cu sediul în comuna, nr. 499, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1847 din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâtul intimat, lipsă fiind restul părților, respectiv recurenta, intimații DGFP H, H, B, și debitoarea Trans, prin lichidator judiciar General Consult M
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, conform chitanței depuse la fila 10 dosar și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, anulate.
Instanța pune în discuție calitatea procesuală a de a formula recurs, după care acordă părții prezente, cuvântul mai întâi pe excepție și apoi asupra fondului.
Pârâtul-intimat declară că lasă la aprecierea instanței soluția raportat la excepția invocată, iar pe fondul litigiului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1847/16.10.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar GENERAL Târgu M și, în consecință, în baza art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 a obligat pârâtul să plătească în contul de faliment al debitoarei " TRANS" suma de 163.854,42 lei.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de derularea procedurii.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 19.01.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei, pârâtul, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 până la concurența sumei de 153.652,32 lei, reprezentând totalul creanțelor înscrise în tabelul definitiv, precum și pentru suma de 1202,10 lei, reprezentând cheltuielile de procedură, inclusiv onorariul administratorului judiciar și lichidatorului judiciar, motivând că pârâtul, deși i s-a solicitat în mai multe rânduri acest lucru, nu a dat curs solicitărilor de a preda actele contabile, astfel că se poate prezuma că debitoarea, datorită pârâtului, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile, lipsa acestor acte făcând imposibilă identificarea activului debitoarei, a creanțelor de recuperat și a obligațiilor exigibile. Totodată, lichidatorul judiciar mai precizează că nu poate fi pus la îndoială prejudiciul creat debitoarei din moment ce aceasta se află în procedura insolvenței.
Judecătorul sindic relevă faptul că pârâtul a fost notificat în mai multe rânduri în vederea predării actelor contabile, însă fără niciun rezultat, motiv pentru care lichidatorul judiciar a și formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea 85/2006.
Tocmai pentru că actele contabile nu au fost predate, arată în continuare judecătorul sindic, inventarierea bunurilor societății debitoare nu a putut fi efectuată, nefiind identificat faptic niciun bun și, în plus, nu au putut fi identificați eventualii debitori în vederea recuperării creanțelor. Toate acestea, pretinde judecătorul sindic, se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel că a dispus în consecință.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea "" solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate în sensul în care să fie angajată răspunderea personală și a numiților și, motivând că prin cererea de chemare în judecată s-a cerut pornirea judecării și a acestor persoane, aceștia fiind foști administratori statutari ai debitoarei. Judecătorul sindic, susține recurenta, nu a motivat de ce a exonerat de plată pe sus - numiți, aceștia din urmă vânzând societatea debitoare pârâtului intimat, persoană insolvabilă.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Într-adevăr, din istoricul mențiunilor efectuate la registrul comerțului, privind debitoarea, rezultă că în lunile august - octombrie foștii asociați și administratori statutari, și, au cedat părțile sociale pe care le dețineau la debitoare către pârâtul intimat, perioadă în care acesta din urmă a fost numit și în funcția de administrator statutar ( 178 - 180 dos. Trib. H).
De asemenea, se poate observa că debitele acumulate sunt toate anterioare cedării părților sociale către intimatul.
Însă, cererea de angajare a răspunderii personale a fost făcută strict, de către subiectul de sezină prevăzut de art. 138 alin. 1 (lichidatorul judiciar) doar în raport cu intimatul și doar în ce privește fapta indicată de lichidator în cerere, și anume neținerea contabilității, prezumția rezultând din nepredarea actelor contabile de către acesta către lichidatorul judiciar ( 253 - 256 dos. Trib. H).
Potrivit art. 129 aliniat ultim Cod procedură civilă, judecătorul sesizat cu o cerere introductivă de instanță nu se poate pronunța decât asupra obiectului cererii cu care a fost sesizat, neavând posibilitatea de a extinde obiectul acestei cereri. Acest text procedural trebuie corelat cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, text care prevede cine anume poate cere autorizarea judecătorului sindic, în măsura în care lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul privind cauzele intrării în insolvență a debitoarei persoanele care s-ar face culpabile de starea de insolvență, și anume comitetul creditorilor. Or, în cazul de față, creditoarea recurentă are posibilitatea ca, în adunarea generală a creditorilor, să ceară comitetului creditorului de a-și exercita atribuția prevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că fapta pe care, în limitele date de cererea de angajare a răspunderii personale a intimatului, a fost cea de nepredare a actelor contabile, faptă conexă din care s-a tras concluzia existenței prezumției relative că debitoarea, prin fapta culpabilă a administratorului statutar, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Din acest punct de vedere, în măsura în care judecătorul sindic nu a fost sesizat cu altă/alte fapte, nu avea cum, în virtutea dispozițiilor procedurale indicate anterior (art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă) să exceadă limitelor judecății circumscrise de lichidatorul judiciar prin cererea de angajare a răspunderii personale.
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge ca nefondat și netemeinic recursul formulat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu sediul în comuna, nr. 499, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1847/16.10.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
10 exp./19.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 906/2009. Curtea de Apel... | Acțiune în anulare. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
