Acțiune în anulare. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.115/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc judecător
- - -- judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă SC " CANAL" O împotriva sentinței civile nr.1236 din 6 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 2048/2006), având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns lichidator judiciar pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Lichidator judiciar arată că nu are cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Lichidator judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră că recurenta a criticat, fără temei, respingerea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece instanța de fond a analizat pe larg excepția invocată în baza probatoriilor administrate în cauză și a documentelor de evidență contabilă depuse la dosarul de faliment.
Susține că recurenta avea, anterior încheierii actelor de cesiune, creanțe ce totalizau cca. 746.000 RON, crescând până la finele aceluiași an cu încă o treime din valoare. De asemenea, fraudarea creditorilor intimatei-reclamante rezultă, în afara dreptului de gaj general al creditorilor și obținerea unui profit pentru dobânditorul transferului patrimonial, și din faptul necontestat al apartenenței beneficiarului acestui transfer, SC Canal, aceluiași grup de interese.
Menționează că recurenta a invocat starea de normalitate a desfășurării activității societății falite și faptul că la data efectuării transferului drepturilor de creanță societatea nu se afla în stare de insolvență, dar, în opinia sa, art.63 din Legea nr.64/1995 republicată nu cere ca și condiție de admisibilitate a acțiunii în anulare, insolvența societății debitoare, așa cum a sugerat recurenta, iar la data transferului patrimonial fraudulos existau împotriva societății debitoare mai multe creanțe certe, lichide și exigibile, care nu au fost achitate ulterior.
Arată că debitorii cedați nu au fost notificați în totalitate, ci numai 10 dintre cei 58, la fiind înregistrați doar 10.
Consideră că intenția de fraudă la lege și față de creditorii falitei există și rezultă cu prisosință din dezechilibrul prestațiilor.
În concluzie, solicită respingerea recursului și păstrarea sentinței recurate ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față, declarat în termen și legal timbrat, de către - CANAL O, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1236/06 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de - CANAL
Acțiunea formulată de reclamanta, C A B, prin lichidatorul judiciar, a fost admisă, dispunându-se anularea contractelor de cesiune de creanță încheiate între părți, în perioada august - septembrie 2003, cu privire la obligațiile asociațiilor de proprietari/locatari.
S-a dispus totodată repunerea părților în situația anterioară, pârâta fiind obligată să restituie către averea debitoarei falite, C O, prin lichidatorul judiciar, suma de 195.410 RON, încasată în baza acestor contracte de cesiune de creanță.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Încheierea din 28 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1592/20905, a Tribunalului Bacău, s-a deschis procedura falimentului, C A O, fiind desemnat lichidator judiciar -.
Din verificarea documentelor financiar - contabile ale debitoarei - falite, a rezultat că în lunile august - septembrie 2003, aceasta a cesionat către -CANAL O, creanțele pe care le avea de încasat, de la cele 58 de asociați de proprietari/locatari, din municipiul O, în baza unor hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile.
Valoarea totală a creanțelor cesionate a fost de 5.222.278,01 RON, în condițiile în care, la 01 ianuarie 2003, O avea de achitat o datorie către pârâtă de 84.839,44 RON, iar la 31 decembrie 2003, de 33.754,45 RON, conform expertizei contabile.
Contractele de cesiune au fost înregistrate parțial în evidența reclamantei, pe măsura încasării creanței, iar în evidența pârâtei, au fost notificați doar un număr de 10 debitori cedați.
Prima instanță a mai reținut că cesiunea de creanță ce a operat între cele două societăți, a avut o cauză ilicită, respectiv, fraudarea legii și drepturilor de creanță ale creditorilor reclamantei.
Dacă aceasta din urmă ar fi pus în executare titlurile executorii cesionate pârâtei, ar fi achitat toate datoriile care le avea atât către bugetul de stat, cât și către pârâtă.
Intenția de fraudare rezultă și din faptul că nu s-a prevăzut un preț al cesiunii, intenția reală fiind de transferare a sumelor, doar în acte.
Din modul cum a acționat și pârâta, rezultă complicitatea acestei societăți la fraudă.
Fiind îndeplinite dispozițiile art. 60 - 61 lit. b și c din Legea nr. 64/1995, (art. 79 - 80 lit. b și c din Legea 85/2006) acțiunea a fost admisă așa cum s-a arătat mai sus și părțile repuse în situația anterioară încheierii acestor contracte.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 63 din Legea nr. 64/1995, instanța de fond a respins-o, motivat de faptul că încheierea contractelor de cesiune de creanță, nu s- făcut în cursul unei desfășurări normale a activității reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, care a susținut că în mod eronat a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, pe care au invocat-
La data încheierii contractelor de cesiune, A O, nu se afla în insolvență, își desfășura normal activitatea, abia la data de 28 martie 2005, deschizându-se procedura falimentului.
Este adevărat că în anul 2003, împotriva sa a fost formulată o cerere de deschidere a procedurii falimentului, de către M, însă cererea a fost respinsă, tocmai avându-se în vedere că era solvabilă și își desfășura normal activitatea.
În plus, - CANAL O, nu putea prevedea în anul 2003 că în anul 2005, se va deschide procedura falimentului împotriva, astfel că nu poate fi vorba de o cauză ilicită, de fraudare a legii și a drepturilor de creanță ale creditorilor reclamantei.
Pe fondul cauzei, motivele reținute de către tribunal sunt neîntemeiate, dovedind cu acte că debitorii cedați au fost notificați, parte din ei refuzând însă să semneze contractele de cesiune.
Prețul a fost prevăzut în contract, la art. 2 și 4, fiind plătit prin compensarea sumelor încasate în baza contractelor de creanță cu sumele datorate de reclamanta - pârâtă, iar cauza ilicită nu există.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca nefondată, în cazul neadmiterii excepției inadmisibilității acțiunii.
Criticile aduse sentinței de către societatea - pârâtă nu sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către recurentă, în mod legal a fost respinsă de prima instanță, atâta timp cât s-a dovedit cu acte că intimata, în perioada încheierii contractelor, nu desfășura o activitate normală, așa cum prevedea art. 64 din Legea nr. 64/1995.
Astfel, aceste contracte de cesiune au fost încheiate în perioada august - septembrie 2003, deși la data de 01 ianuarie 2003, societatea - reclamantă avea datorii atât la bugetul statului, cât și la persoane fizice și juridice, care ajunseseră la suma de 1.7629.946,62 RON, intimata fiind acționată în judecată pentru deschiderea procedurii falimentului, de către
În această situație, intimata de conivență cu recurenta, a încheiat respectivele contracte de cesiune, tocmai pentru nu achita datoriile creditorilor.
În raport de aceste aspecte în mod corect instanța de fond a reținut că intenția părților a fost aceea de fraudare a legii și a drepturilor de creanță a creditorilor, intenție dovedită și cu faptul că acestea nu au prevăzut în contracte un preț al cesiunii, ci doar valoarea creanței cedate, ceea ce nu este legal.
Mai mult, cele două societăți nu au notificat toți debitorii - cedați, aceștia făcând plăți la ambele societăți.
În aceste condiții fiind îndeplinite dispozițiile art. 60 - 61 lit. b și c din Legea nr. 64/1995, în mod legal instanța de fond admis acțiunea, așa cum a fost formulată de către lichidatorul judiciar, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
În cauză, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 312 cu referire la art. 304 din Codul d e procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006, curtea de apel urmează a respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - pârâtă- CANAL Acu sediul în O, str. - nr. 24, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1236 din 06 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 2237/- (nr. în format vechi 2048/2006) în contradictoriu cu intimata - reclamantă. O - prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,12 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc - - | JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan - - | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex. 11/13 martie 2008
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 216/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 235/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
