Practica judiciara insolventa. Decizia 219/2010. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 219/

Ședința publică din 16 februarie 2010

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- - Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în municipiul Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 1963/22.10. 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr. 1963/22.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei și că s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei prin sentința judecătorului sindic nr.1019/2009.

S-a reținut că așa cum invocă și lichidatorul în cererea sa de închidere a procedurii, deși există hotărâre de obligare administratorului statutar la plata sumei menționate în hotărâre, această valoare nu a fost adusă în patrimoniul debitoarei nefiind identificate bunuri sau valori în patrimoniul pârâtului.

În aceste condiții lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să dispună închiderea procedurii falimentului.

S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2006.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M și a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul dispunerii continuării procedurii falimentului.

În motivarea recursului s-a menționat că procedura instituită de Legea nr.85/2006 are drept scop recuperarea creanțelor de la debitorii rău-platnici, scop neîndeplinit în cauză.

De asemenea, s-a menționat și faptul că nu există certitudinea că s-au întreprins toate măsurile posibile pentru recuperarea creanțelor.

Analizând recursul formulat de DGFP M, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304¹pr.civ. instanța reține următoarele:

În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC""SRL.

În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar numit în cauză solicitat angajarea răspunderii administratorului societății debitoare.

Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a încercat să identifice bunurile existente în patrimoniul debitoarei și în cel al administratorului statutar.

Din actele aflate la dosarul de fond și din rapoartele lichidatorului rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei și nici în cel al administratorului statutar.

În această situație apreciem că lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile posibile în acest sens, fără a obține un rezultat pozitiv.

Susținerea recurentei DGFP M că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.

Legea nr. 85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.

Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

În cauza de față neexistând bunuri în patrimoniul debitorului apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art.131 din lege.

În ce privește susținerea recurentei DGFP M că nu s-ar fi luat toate măsurile pentru recuperarea debitelor, menționăm că nu se indică în mod concret ce alte măsuri ar fi putu să fie luate în cauză, critica fiind una pur formală.

De asemenea este important de reținut că potrivit art.136 alin.6 din Codul d e procedură fiscală (după publicarea în MO nr.513 din 31 iulie 2007):"În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap.IV din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art.142 din Legea nr.85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod".

În concluzie, față de cele mai sus menționate constatăm că în mod corect judecătorul sindic procedat la închiderea

procedurii falimentului debitoarei SC""SRL și în baza art. 312 alin.1 pr.civ. vom respinge ca nefondat recursul formulat de creditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.1963/22.10.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, la 16 februarie 2010.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

-

GREFIER

Red.

Tehnored.

4 exp.

23.02.2010.

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

← Practica judiciara insolventa. Decizia 44/2010. Curtea de Apel...		Practica judiciara insolventa. Decizia 275/2010. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță