Practica judiciara insolventa. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 223 / DOSAR nr-
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea "" B împotriva sentinței civile nr.280/Sind din 3 februarie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 30 aprilie 2009, conform încheierii din acea zi, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 7 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov creditoarea "" a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea "", deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 pentru recuperarea prejudiciului de 302.379 RON debit ce decurge din contractul de asistență și consultanță în afaceri nr.503/16.06.2006.
Debitorul a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din legea privind procedura insolvenței, prin care a arătat că societatea nu este în stare de insolvență, dovada fiind extrasele de cont aferente lunilor mai, iunie și iulie. A susținut, de asemenea, că această creanță nu are caracter cert deoarece creditoarea nu și-a îndeplinit decât parțial obligațiile asumate prin contract. Debitoarea a achitat facturile emise de către creditoare în sumă totală de 130.000 Euro, reprezentând 65 % din prețul contractului.
Judecătorul - sindic, prin sentința nr. 280/Sind/3.02.2008 a admis contestația debitoarei și a respins cererea formulată de creditoare pentru deschiderea procedurii insolvenței.
La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut ca fiind întemeiată contestația debitoarei pentru următoarele considerente:
Debitoarea invocă neexecutarea contractului arătând că pentru obținerea finanțării SAPARD societatea era obligată să predea, până la data de 30.05.2007, documentele enumerate în procesul - verbal din data de 21 mai 2007, obligații care nu au fost onorate. În scopul obținerii documentației a fost contactată "" care a intermediat efectuarea proiectării de către "Pro ", documentele fiind predate prin procesul - verbal de la fila 120.
A achitat suma de 50.000 Euro pentru aceasta documentație.
În susținerea cererii creditoarea a depus la dosar factura proforma din data de 15.05.2008 în valoare de 302.379 lei, fără să precizeze în raport de prevederile art. IV.1 din contractul de asistență și consultanță ce reprezintă această sumă, clauza indicând procentul de plată din onorariu ce urmează să fie plătit în funcție de stadiul derulării contractului.
Debitoarea a depus la dosar corespondența purtată cu reclamanta creditoare, respectiv procesul - verbal din data de 14.05.2007 cu privire la termenele de realizare și predare a proiectului tehnic în două faze, 21 05 2005 și 30.05.2007.
A fost depusă de asemenea adresa din data de 26.06.2007 de la fila 127, cu dovada de predare de la fila 178, din care rezultă că nici la acea dată nu a fost predat proiectul tehnic și detaliile de execuție, și nu au fost demarate procedurile de achiziții pentru lucrări și bunuri.
A fost prezentat de către debitoare extrasul de cont de la fila 141 din dosar, din care rezultă că are un disponibil în cont la data de 21.11.2008 în valoare de 321.979 lei.
Debitoarea nu a acceptat la plată factura proforma prezentată de creditoare și certitudinea acesteia nu a fost dovedită prin alte înscrisuri, deoarece contractul de asistență și consultanță face dovada existenței obligației de plată a prețului în procentele și în funcție de fazele de derulare și executare doar în condițiile în care se face dovada acestei executări.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se susține că sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 85/2006, și anume o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărei valoare depășește pragul de 10.000 lei. Înscrisurile depuse la dosar întrunesc cerințele prevăzute de art. 379 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Se mai arată că în cadrul unui proces deschis în baza Legii nr. 85/2006 judecătorul - sindic trebuie să se pronunțe asupra stării de insolvență a debitorului și nu asupra unor aspecte de fond, cum ar fi notificările trimise către societatea debitoare.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Se susține în acest sens că creditoarea nu are asupra debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă și că debitoarea nu este în stare de insolvență.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Din coroborarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a, pct.6 și pct.12 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 rezultă că procedura insolvenței poate fi deschisă la cererea unui creditor, cu condiția ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și valoarea acesteia să fie de ce puțin 10.000 lei.
Art. 379 alin.3 Cod de procedură civilă definește creanța certă ca fiind aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Potrivit aliniatului următor, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată sau determinabilă, cu ajutorul actelor de creanță sau a altor acte.
În dovedirea creanței sale creditoarea a depus la dosar un contract de asistență și consultanță în afaceri încheiat cu debitoarea. Prin acest contract s-a stipulat în favoarea creditoarei, în calitate de prestator, un onorariu de 200.000 euro, ce urma a se plăti eșalonat, în funcție de îndeplinirea prestațiilor la care s-a obligat. Față de conținutul acestei clauze, contractul nu face dovada deplină a creanței, fiind necesar ca creditoarea să dovedească executarea obligațiilor sale contractuale, ceea ce nu a făcut.
În mod corect prima instanță a analizat corespondența purtată între părți cu privire la executarea contractului, tocmai pentru a stabili îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii la cererea creditorului, iar concluzia referitoare la lipsa caracterului cert al creanței este corectă, în raport de cele mai sus menționate.
Pe de altă parte, neplata datoriei în termen de 30 de zile de la scadență creează, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, o prezumție de insolvență, prezumție care are un caracter relativ, putând fi răsturnată de debitor în cadrul soluționării contestației sale prin dovedirea suficienței fondurilor bănești disponibile.
În speță, din extrasele de cont depuse la dosar rezultă că debitoarea are lichidități care depășesc creanța pretinsă prin cerere, refuzul de plată fiind determinat de nerecunoașterea executării corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către creditoare.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței nr.280/sind/3.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să-i plătească intimatei suma de 9.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.05.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red.GC/8.05.2009
Dact.LD/13.05.2009/ 2 ex.
Jud.sindic
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 121/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 39/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
