Practica judiciara insolventa. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 224
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B și pe intimat " " V, lichidator CONT, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței civiole numărul 34/F din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentat de dl. cons. jr. G, lipsind:
- lichidator - CONT
- intimat Debitor - " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat ca recurentul-debitor să răspundă la excepția tardivității recursului, după care
Reprezentantul recurentului debitor, dl. cons.jr., precizează - la interpelarea instanței - că nu mai are de formulate alte cereri în această cauză.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri pe excepția tardivității recursului și pe fond.
Dl. cons. jr. pune concluzii de respingere a excepției tardivității recursului.
Pe fond, dl.cons.jr. solicită admiterea recursului, susținînd că, existența faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu existența creanțelor bugetare, fac posibilă atragerea răspunderii materiale.
În speță, apreciază reprezentantul-delegat al recurentei, lichidatorul judiciar avea obligația de a menționa persoanele din conducerea societății din vina cărora nu s-au plătit contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Deoarece lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere, recurentul apreciază că lichidatorul ar fi trebuit să convoace Comitetul creditorilor pentru obținerea autorizației introducerii cererii.
, în calitatea sa de creditor, se află în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală.
Conchizînd, dl.cons.jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 34/F/23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic - s-a dispus:
"Admite cererea formulată de societatea profesională cu răspundere limitată, cu sediul în B, calea nr. 250,. 8, sector 1, în calitate de lichidator.
În temeiul art. 132 al.2, din legea privind procedura insolvenței, dispune închiderea procedurii falimentului debitoarei V, cu sediul în V,-, județul V, cod de identificare fiscală nr. -, înregistrat în registrului comerțului la nr. J/-.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 descarcă lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției județene Finanțelor Publice V, Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Ia act de schimbarea formei de organizare a societății comerciale cu răspundere limitată, membru UNPIR cu nr. matricol 2048 în societate (comercială) profesională cu răspundere limitată, cu sediul în B, Calea, nr. 250,. 8, sector 1, certificat de înregistrare nr. 0064/31.12.2006, reprezentată prin practicienii de insolvență, și.
Aprobă plata către a sumei de 4000 lei".
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că:
Constatând că lichidatorul judiciar societate comercială cu răspundere limitată B desemnat să administreze procedura falimentului debitorului Vas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor distribuite;
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare care a fost aprobat prin sentința civilă nr. 382/F/2006, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului de distribuire fiind aprobat, dovada plaților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei;
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
S-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități conform art. 136 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila)
Judecătorul-sindic și lichidatorul judiciar nu au aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele. Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca a fost administrata cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cat si in ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Lichidatorul trebuia sa menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confunda), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Statul R, reprezentat in cauza de fata prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plăti ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului in procedura insolvenței).
Faptul ca instituția recurentă in calitatea sa de creditor, este in situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisa concreta pentru a determina onorata instanța de judecata sa oblige persoanele responsabile la plata, aspect necercetat de instanța a cărei sentința este criticată. In acest sens, se subliniază reaua-credință de care a dat dovada administratorul debitoarei in exercitarea atribuțiilor sale, atunci când a dus V spre o incapacitate de plăti de natura a prejudicia creditorii, persoane de buna-credință, printre aceștia aflându-se si.
a suferit un prejudiciu a cărui existenta certa este stabilita prin constatarea de către Tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in încetare de plăti si ca împotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
Prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu conțin in mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsa in încetare de plăti; "aceasta omisiune (așa cum este apreciata si de literatura de specialitate - "Regimul juridic al insolvenței") nu este întâmplătoare, ci vine sa sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere".
In acest sens evidențiem faptul ca legiuitorul, in textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății in stare de insolvența, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului si in situația in care fapta a constituit numai condiția favorabila pentru realizarea efectului.
Astfel, atât din cuprinsul cererii de chemare in judecata, cat si din documentele depuse ulterior de către părți, se impune concluzia existentei unei cauzalități necesare si indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident ca faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar daca nu l-au produs in mod nemijlocit. Din perspectiva reglementarii prevăzute de Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plăti, așa cum este prevăzuta de art. 138 din lege, este o răspundere speciala care pune la îndemâna creditorilor si a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea in tot sau in parte a pasivului debitorului.
Responsabilitatea civila a administratorilor este o responsabilitate subsidiara si indiferent daca este individuala sau solidara, este una integrala atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. persoanelor chemate sa răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisa categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plaților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat in fapt ca veritabili administratori. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficienta activului a luat naștere in timpul exercitării mandatelor.
Având in vedere ca lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, era obligat sa convoace Comitetul Creditorilor, in vederea obținerii de către aceștia a cererii de autorizare (având in vedere ca este singurul in măsura să convoace Comitetul Creditorilor).
În drept se invocă dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă și ale Legii nr. 85/2006.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
Legal citat intimatul Bad epus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța de recurs, analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în cauză la instanța de fond și al dispozițiilor legale invocate, constată că recursul este tardiv declarat.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că sentința recurată a fost comunicată recurentei la data de 22 februarie 2008, iar aceasta a declarat recurs la 11 martie 2008 (ștampila Poștei de pe plic) astfel că termenul legal de recurs de 10 zile de la comunicare în materia falimentului, prevăzut de Legea nr. 85/2006 a fost depășit.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul ca fiind tardiv declarat, menținându-se sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 34/F/23 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.06.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 743/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 509/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
