Practica judiciara insolventa. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 509
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.I și pe intimat SC "- " SRL, lichidator ACORD, intimat SC " H" SRL, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 298/S din 17.06.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă lichidatorul judiciar reprezentat de dl. avocat.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, după care
La interpelarea instanței, apărătorul lichidatorului judiciar precizează că nu mai are de formulat alte cereri, iar chestiuni prealabile nu sunt.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. avocat, pentru lichidatorul judiciar Acord I, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 248 S/22.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitorului "E 2 "
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat la data de 19.XI.2007, raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, întrucât nu au fost identificate bunuri aparținând debitorului, prin a căror valorificare să se obțină sumele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru stabilirea răspunderii personale a pârâtului în calitate de administrator al societății falite precizând că acesta nu a predat documentele și gestiunea firmei debitoarei, faptă ce se încadrează în disp. art. 138 al. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul Iași, prin sentința comercială nr. 298 S/17.VI.2008 a respins cererea formulată de Acord I în calitate de lichidator judiciar, privind stabilirea răspunderii personale a administratorului -pârât, domiciliat în 22, WS 7OJD UK, Regatul Unit al Marei Britanii, pentru pasivul debitorului falit.
În temeiul disp. art. 131 din Legea nr.85/2006,dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC - SRL, cu sediul social în municipiul I, - nr.27, județul I și radierea acestuia din registrul comerțului.
În temeiul disp.art.136 din lege, descarcă pe administratorul judiciar de orice responsabilități și îndatoriri, iar în temeiul disp. art. 135, dispune notificarea prezentei sentințe, prin publicarea în buletinul Procedurilor de insolvență, debitorului, creditorilor, administratorului -pârât și potrivit Cod procedură civilă, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de radiere.
În temeiul disp. art.4 din aceeași lege,aprobă decontul depus de lichidatorul judiciar și dispune plata din contul special deschis la UNPIR a sumei de 2093 lei, din care 593 lei reprezintă cheltuielile de procedură avansate de lichidator,iar 1500 lei reprezintă onorariul acestuia.
S-a reținut că, în cauză nu s-a făcut dovada că, starea de insolvență a debitorului ar fi fost determinată de vreuna dintre faptele administratorului pârât, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 al. 1 din lege.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul județul I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I susținând că, administratorul debitorului este persoana îndreptățită să reprezinte societatea și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv la impun în sarcina societății, având în fapt și în drept conducerea societății debitoare, situația financiară a "E 2 " I fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentantul acesteia.
Arată creditorul că, starea de insolvență a debitorului, constatată și de judecătorul sindic este urmarea unui management defectuos, activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății, iar încetarea plăților a prejudiciat creditorii, prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente.
Precizează creditorul că, administratorul debitorului este în culpă, întrucât, în momentul în care societatea a ajuns în imposibilitate de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la acumularea unor noi datorii, ceea ce denotă lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, rezultând astfel că, prin activitatea desfășurată a urmărit doar realizarea unor interese personale.
Susține creditorul a municipiului I că este îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitorului în incapacitate de plată având un interes legitim, dând dovadă de un rol activ în recuperarea creanțelor de la debitor.
Analizând criticile formulate, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate, astfel încât recursul urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte, enumerate la lit. a-
Răspunderea organelor de supraveghere sau de conducere reglementată de textul citat, este o răspundere comercială delictuală, pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale: fapta ilicită, prejudiciul provocat societății, raportul de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu și vinovăție.
În mod corect judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către fosta conducere a debitorului a faptelor prevăzute de art. 138 lit. "d" din Legea privind procedura insolvenței.
Astfel, lipsa de interes manifestată în nerecuperarea datoriilor și desfășurarea unei activități nerentabile, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, respectiv managementul defectuos invocate de recurentul creditor nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 138 deoarece nu se poate aprecia că această activitate a fost dispusă în interesul personal al fostei conduceri a debitorului.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta rezultă din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes străin societății debitoare, o cauză nelicită sau o încălcare vădită a dispozițiilor. Vinovăția apare în această situație sub forma intenției, directe sau indirecte, în sensul că autorul faptei prevede rezultatul și urmărește procedura lui sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intenția să fie dovedită, neputând fi reținută doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, acesta se prezumă în condițiile art. 138 din lege, prezumția fiind o prezumție absolută ce nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă. Este suficient a se proba încetarea plăților și săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele prevăzute de art. 138 fără a mai fi necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Invocarea de către recurentă a altor texte de lege ce au legătură cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu are relevanță în cauză, acestea nefăcând dovada săvârșirii de către administratorul societății debitoare a faptelor de natura celor expres prevăzute de textul sus -menționat, de natură să atragă răspunderea acestuia.
De asemenea, lichidatorul nu a reținut, iar creditorul al municipiului I nu a dovedit contrariul, că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, potrivit art. 138 lit. "d" din lege, făcând doar simple susțineri, fără suport în materialul probator administrat.
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului și din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că, nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu privire la antrenarea răspunderii personale, neexistând persoane culpabile ce ar fi săvârșit acte și fapte prevăzute de textul sus -menționat, iar acestea nu pot atrage răspunderea personală decât în condițiile în care ar fi determinat starea de insolvență, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursul formulat și a se menține sentința recurată, fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I - I împotriva sentinței com. nr. 298/S/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.11.2008
Tribunalul Iași:
- B
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 224/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 461/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
