Practica judiciara insolventa. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 225
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr.588 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL C prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL C, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Lichidator a solicitat respingerea recursului ca nefundat învederând că în mod corect instanța de fond, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin Sentința nr. 588 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin judecător-sindic, s-a admis cererea lichidatorului și, în temeiul art. 131, 135 și 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL C, radierea acesteia din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire al procedură și notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, administratorului special, DGFP și oficiului registrului comerțului pentru efectuarea mențiunilor în registru.
Judecătorul-sindic a reținut că în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi lichidate, că lichidatorul solicitat creditorilor să avanseze sumele necesare continuării investigațiilor de depistare a unor bunuri, că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume și că nu există posibilitatea recuperării unor creanțe încât sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta apreciază că judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând greșit dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Astfel, susține că lichidatorul a solicitat închiderea procedurii fără a identifica cauzele apariției stării de insolvență și cauzele concrete care au determinat neplata de către debitoare a creanței datorate CAS, pe care a preluat-o prin cesiune. Mai susține că raportul final al lichidării, fiind ultimul raport, trebuia să cuprindă o sinteză a întregii proceduri, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru ajungerea societății în stare de insolvență. Totodată, invocă lipsa de rol activ a judecătorului-sindic care nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului și în condițiile concrete nu dispus efectuarea unei expertize care să identifice cauzele apariției stării de insolvență și persoanele răspunzătoare și nu a solicitat asistența comitetului creditorilor, rezumându-se la a îmbrățișa concluziile lichidatorului care nu aveau o susținere reală.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că judecătorul-sindic a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Curtea reține că la baza cererii lichidatorului de închidere a procedurii au stat investigațiile făcute de acesta în cursul procedurii, ce au fost consemnate în rapoartele întocmite de acesta și depuse la dosar la 21.06.2007 și 6.12.2007. În aceste rapoarte, lichidatorul a analizat cauzele insolvenței și eventuala răspundere a administratorilor stabilind că aceștia au ținut contabilitatea și au depus documentele contabile în condițiile art.28 din Legea nr.85/2006. Totodată, lichidatorul a apreciat că starea de insolvență este consecința unui management defectuos, această cauză nefiind una dintre cele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 85/2006 pentru a se atrage răspunderea organelor de conducere. Aceste aspecte sunt analizate în rapoartele întocmite în cursul procedurii, conform dispozițiilor care reglementează diferite faze ale procedurii și nu este obligatoriu ca ele să fie reluate pe larg în raportul final. În ce privește analizarea cauzelor care au determinat neplata de către debitoare a creanței datorate CAS, pe care a preluat-o prin cesiune creditoarea recurentă, Curtea apreciază că o asemenea analiză nici nu este impusă lichidatorului prin vreo dispoziție a legii, acesta trebuind să analizeze numai cauzele generale ale apariției stării de insolvență și eventualele premise ale răspunderii administratorilor. Cât privește nerecuperarea unor creanțe ale debitoarei de la proprii săi debitori, lichidatorul a explicat că este vorba doar de câteva creanțe cu o valoare foarte redusă, între 30 și 100 lei, că pentru majoritatea a operat prescripția iar pentru restul eforturile de recuperare ar depăși valoarea acestora. A mai precizat și cauzele obiective care au făcut ca administratorii debitoarei să nu recupereze aceste creanțe la momentul respectiv.
Curtea nu poate reține nici lipsa de rol activ a judecătorului-sindic. Potrivit art. 11 alin.2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului-sindic se limitează la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii. Acesta nu putea dispune din oficiu efectuarea unei expertize care să identifice cauzele apariției stării de insolvență și persoanele răspunzătoare deoarece ar depăși atribuțiile sale judiciare. Pe de altă parte, ar fi încălcat prevederile art. 40 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență potrivit cărora elaborarea rapoartelor care să identifice cauzele apariției stării de insolvență și persoanele răspunzătoare este în sarcina exclusivă a lichidatorului neputând să fie dată în competența unui expert. Judecătorul-sindic nu putea cere nici asistența comitetului creditorilor, această asistență fiind asigurată administratorului-judiciar /lichidatorului, intrând în atribuția comitetului creditorilor.
La pronunțarea soluției de închidere a procedurii judecătorul-sindic a luat în considerație constatările lichidatorului, făcute în urma cercetărilor acestuia, care nu sunt infirmate prin dovezi concrete. De altfel, creditorul nu invocă fapte concrete care să conducă la concluzia că există bunuri în patrimoniul societății care să poată fi lichidate astfel încât procedura să poată continua în mod util.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o soluție temeinică și legală, încât va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea AVAS cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr.588 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL cu sediul în C, Calea B nr.34, -.3,.17, jud. D prin lichidator din C,-, jud. D, având ca obiect procedura insolvenței închidere procedură insolvență.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /27.03.2008/3 ex
jud.fond.A / Tribunalul Dolj
13 Martie 2008
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 24/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 333/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
