Practica judiciara insolventa. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 226
Ședința publică de la 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta cu domiciliul în B,- A,. 50,. A,. 21, sector 4, împotriva sentinței nr. 759 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 6 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.759/4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei S invocată de pârâta și a fost admisă cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoare în sensul că a fost obligată pârâta să suporte din averea proprie pasivul debitoarei SC " Trans 576 " SRL V D, până la concurența sumei de 292.611 lei.
Prin aceeași sentință, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de această debitoare, precum și radierea sa din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ce privește excepția invocată de pârâtă, că aceasta nu este dată, întrucât lichidatorul judiciar a omis să formuleze cerere de atragere a răspunderii materiale, situație în care, singurul creditor din cauză, DGFP S, are calitatea de a formula o astfel de cerere, în temeiul art.138 alin.1) din Legea nr.85/2006.
Pe fond, a reținut, în esență, că pârâta a ținut o contabilitate fictivă, în sensul că a fost încheiat un contract fictiv de vânzare-cumpărare cu privire la stația, că nu au fost înregistrate în contabilitate un nr. de 15 facturi fiscale.
Mai reține tribunalul că, prezumția judecătorului sindic rezultă și din faptul nepredării în mod voit a documentelor contabile ale debitoarei, situație în care, lichidatorul nu ar putea identifica împrejurările concrete ce au determinat insolvența debitoarei.
Asupra raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut incidența disp. art.131 din lege, întrucât nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei DGFP S, întrucât, chiar dacă aceasta în calitate de unic creditor îndeplinește atribuțiile Comitetului creditorilor, nu putea cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiune de atragere a răspunderii materiale în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a putut stabili persoanele care s-ar putea face vinovate de intrarea în incapacitate de plată și care a precizat expres că nu înțelege să formuleze o astfel de cerere.
Pe fond, arată că nu a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006, întrucât nu a primit notificarea lichidatorului referitoare la depunerea actelor contabile, acte care oricum nu puteau fi predate întrucât se aflau încă din anul 2004 la DGFP
Mai arată recurenta că motivele care au generat ajungerea debitoarei în stare de insolvență sunt independente de voința sa, că procesul - verbal întocmit de Garda Financiară prin care a fost sancționată pentru faptul că ar fi întocmit în fals cele 15 facturi fiscale a fost anulat prin sentința civilă nr.1058/16.10.2001, definitivă prin decizia civilă nr.15/2002 a Tribunalului Suceava, că pentru ambele fapte reținute de judecătorul sindic i s-a întocmit dosar penal, însă prin ordonanța din 27.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dorneis -a dispus neînceperea urmăririi penale.
În sfârșit, mai invocă recurenta și faptul că nu este dat raportul de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită și prejudiciul societății debitoare care trebuie dovedit și nu prezumat.
Examinând recursul de față instanța constată următoarele:
În ce privește excepția invocată, aceasta a fost în mod corect respinsă de judecătorul sindic.
Astfel, pentru autorizarea cererii de atragere a răspunderii materiale, în condițiile art.138 alin.3) din Legea nr.85/2006,este suficientă neindicarea de către lichidator a cauzelor insolvenței, a persoanelor culpabile de această stare și omisiunea formulării cererii de atragere a răspunderii, în acest din urmă caz, legiuitorul nefăcând distincție între omisiunea intenționată sau cea neintenționată.
Prin urmare, comitetul creditorilor ( în cazul de față unicul creditor ) are competența de a solicita judecătorului sindic să fie autorizat în promovarea unei cereri de atragere a răspunderii materiale a persoanei prevăzută de art.138 alin.1), el netrebuind să prezinte probe privind temeinicia cererii de autorizare, ci doar să prezinte o stare de fapt ce se circumscrie ipotezei normei juridice cuprinsă în art.138 alin.3) din Legea nr.85/2006.
Recursul este însă întemeiat pentru cele ce urmează:
Deși pârâta a invocat și în întâmpinarea depusă la dosarul de fond ( 196 ) cele arătate prin recursul de față, judecătorul sindic nu i-a răspuns decât la una din apărări și anume, aceea referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei DGFP
Ori, judecătorul sindic avea obligația să verifice și să răspundă la toate apărările pârâtei, respectiv: dacă a fost în imposibilitatea predării documentelor contabile pentru faptul că acestea ar fi fost predate DGFP S încă din anul 2004, dacă facturile fiscale pretins neînregistrate în contabilitate precum și acel contract de vânzare-cumpărare pretins a fi fictiv, are legătură cu dosarele penale în care pârâta a fost cercetată și cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, etc.
Ori, aceste apărări, nu pot fi verificate pentru prima oară în recurs, întrucât pârâtei i s-ar răpi un grad de jurisdicție, lipsind-o de dreptul la apărare în prima fază procesuală.
Prin urmare, instanța, constatând că judecătorul sindic a pronunțat o sentință, în ce privește cererea de atragere a răspunderii materiale, fără a intra în cercetarea fondului sub toate aspectele ( inclusiv apărările pârâtei ), în temeiul art.312 alin.1) - 3) și 5) Cod proc. civilă, va admite recursul și va casa în totalitate sentința tribunalului ( întrucât acțiunea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate fi izolată de procedura insolvenței ), căruia îi va trimite cauza pentru rejudecare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta cu domiciliul în B,- A,. 50,. A,. 21, sector 4, împotriva sentinței nr. 759 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința tribunalului căruia îi trimite cauza pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/12.02.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 649/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 609/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
