Practica judiciara insolventa. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NT-
DECIZIA nr. 237
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtele și,domiciliate în B,-, - 14,. 1,. 3,. 15 sector 3, în calitate de administratori ai debitoarei, împotriva sentinței nr. 749 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC DE SRL, cu sediul în comuna, sat, județul B, lichidatorul judiciarSC CONT, cu sediul în-, județul B, creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în B, -,. 1B, parter, județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B- -, - județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentele-pârâte - și, reprezentați de avocat, lipsind intimata-debitoare SC de SRL, lichidatorul judiciar SC Cont, intimatele-creditoare B, B și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru recurentele-pârâte, depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, potrivit chitanței nr. - și adeverința medicală nr.337/20.01.2009, reprezentând dovada imposibilității prezentării sale la termenul anterior. Menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, luând act că recurentele nu au cereri de formulat, iar intimata-creditoare B solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentele-pârâte, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește antrenarea răspunderii
personale a administratorului societății debitoare, precum și a obligării celor două recurente la plata în solidar a sumei de 102.411 lei către DGFP Invocă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 proc. civ. și art. 3041proc. civ.
În esență, susține că nu s-au administrat probe din care să rezulte în ce împrejurări s-a folosit creditul societății în scop propriu, care este suma folosită și pentru ce anume s-a folosit această sumă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Buzău lichidatorul judiciar, desemnat de Oficiul Registrului Comerțului B și confirmat prin sentința comercială nr.135 din 27.06.2007 a Tribunalului Buzău prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență a debitoarei SC de SRL, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În fapt, lichidatorul judiciar a arătat că potrivit raportului amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de faliment a societății debitoare s-a reținut că societatea nu mai funcționează, nu mai există în fapt fiind părăsită de fostul administrator deoarece avea de plată la bugetul de stat atât debite restante cât și majorări și penalități de întârziere in sumă totală de 102.411 lei.
De asemenea, s- arătat că prin diferite metode cu bună știință administratorul societății a adus societatea în stare de insolvență, a folosit creditul societății în scop propriu, nu a plătit eventualii furnizori și datorii la bugetul de stat, a părăsit societatea luând cu acesta și actele contabile ale societății.
Lichidatorul judiciar susținut că administratorul societății nu a respectat Legea contabilității nr.82/1991 și deși a fost notificat în vederea predării către lichidatorul judiciar a actelor și situațiilor contabile ale societății nu s-a primit niciun răspuns din partea acestuia.
Prin cererea adresată instanței la fila 79 lichidatorul judiciar a declarat că renunță la acțiunea de atragere a răspunderii formulată împotriva fostului administrator motivată de faptul că fostul administrator al societății debitoare a decedat, depunând în acest sens copia certificatului de deces seria - nr.- eliberat de Primăria comunei, jud. B in data de 29.10.2007.
La termenul din 28.11.2007 instanța a dispus convocarea Adunării creditorilor pentru a se stabili dacă se impune introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului fost administrator al debitoarei SC de SRL:
La cererea unicului creditor al debitoarei Direcția Generală a Finanțelor
Publice B s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, respectiv - și, și de asemenea a fost autorizată cererea comitetului creditorilor în speță Direcția Generală a Finnanțelor Publice B să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a moștenitorilor administratorului debitoarei.
Creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice B a arătat că deși lichidatorul judiciar l-a somat pe fostul administrator la adresa sa din B, B- - -,.50,.1,.1,.15 sector 3 să predea actele contabile ale societății în scopul îndepliniririi atribuțiilor sale acesta nu s-a conformat situație mentionată de lichidatorul judiciar atât în rapoartele lunare precum și în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la aparitia stării de insolvență.
Referitor la susținerile moștenitoarelor fostului administrator în sensul că nu au calitate procesuală pasivă întrucât nu a fost dezbătută succesiunea defunctului și că suma reprezentând creanța Direcției Generale a Finanțelor Publice nu este certă, lichidă și exigibilă, creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice B a arătat că nu pot fi reținute de către instanță deoarece cele două moștenitoare nu au făcut dovada renunțării la succesiune printr-un act notarial de renunțare pe care să-l depună la dosarul cauzei.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 749 din 20 octombrie 2008 admis cererea de atragere răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, obligând moștenitoarele administratorului debitoarei: - și în solidar la plata către debitoare a sumei de 102.411 lei, încuviințându-se executarea sumei, după închiderea procedurii, prin executorul judecătoresc și repartizarea acesteia conform legii insolvenței în baza unui tabel definitiv pus la dispoziție de lichidatorul judiciar. S-a dispus, prin aceeași sentință și închiderea procedurii.
Pentru a pronunța această sentință instanța reținut că atât prin raportul amănunțit cât și prin rapoartele lunare întocmite de către lichidatorul judiciar s-a susținut că administratorul debitorului deși notificat în repetate rânduri nu a depus actele contabile ale societății pentru ca lichidatorul judiciar să-și poată îndeplini atribuțiunile stabilite prin Legea nr.85/2006 și sentința de deschiderea procedurii
De asemenea, s-a reținut de către lichidatorul judiciar că societatea nu mai funcționează nu mai există în fapt fiind părăsită de fostul adminsitrator deoarece avea de plată la bugetul de stat atât debite restante cât și majorări și penalități de întârziere în sumă totală de 102.411 lei;
În același timp faptele acestuia de a nu preda evidența contabilă a societății, de a nu justifica în nici un fel dispariția acestora, de a nu depune la Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Buzău și la administrația financiară situația financiar contabilă a societății ce a determinat dizolvarea societății debitoare în condițiile în care potrivit art.10 alin.1 din Legea contabilității nr.82/19914 republicată " răspunderea
.//.
pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului." întrunesc condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește susținerile pârâtelor moștenitoare în sensul că între patrimoniul societății și patrimoniul personal la care au vocație sucesorală există o clară delimitare instanța consideră că într-adevăr cele două patrimonii nu se confundă însă prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 instituie o răspundere a persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență cu bunurile personale în limita prejudiciului creat.
Față de aceasta susținerile pârâtelor precum că moara a apartinut defunctului și nu societății apar ca lipsite de inportanță, deși potrivit art. 5 din contractul de societate bunul repsectiv, moara în discuție a fost adus ca aport în natura la capitalul social al societății debitoare de către asociatul administrator.
Împotriva sentinței au declarat recurs moștenitoarele defunctului administrator: - și, criticând sentința pentru nelegalitate și susținând că cererea de antrenare răspunderii personale administratorului este nedovedită, atât în ceea ce privește fapta reținută, cât și prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre acestea.
S-a susținut că nu s-a dovedit utilizarea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane juridice, considerând că nu s-a produs nici măcar un minim de probatorii referitor la aspectele reținute de instanța de fond, astfel că recurentele, persoane toatal străine de activitatea societății, nu pot să aprecieze asupra temeiniciei celor reținute.
Simpla indicare în cererea de atragere a răspunderii temeiului legal nu este suficientă, trebuind să se probeze care sunt bunurile sau creditele care au fost folosite și cum au fost folosite acestea în fapt pentru a putea determina scopul utilizării lor.
O altă critică privește faptul că instanța reținut că administratorul nu a respectat Legea contabilității nr. 82/1991 și că deși a fost notificat nu a predat către lichidator actele și situațiile contabile ale societății.
Recurentele arată că acest fapt s- datorat stării precare de sănătate, cât și imposibilității obiective de preda acele documente întrucât fuseseră ridicate de către organele de cercetare penală, în dosarul 4919/P/2006, în care administratorul fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 11 lit. din Legea 87/1994, republicată, prilej cu care s-a reținut că defunctul administrator nu s-a făcut în niciun fel vinovat de distrugere sau dispariția actelor contabile ale societății, situație despre care nici lichidatorul și nici instanța de fond nu au avut cunoștință.
Oricum, susțin recurentele, soluția de neîncepere a urmării penale pentru că fapta nu există deși nu are puterea hotărârii judecătorești penale în civil, arată că îi
revenea lichidatorului sarcina să dovedească neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Recurentele arată, în continuare, că își mențin toate excepțiile și apărările arătate prin întâmpinarea depusă în cauză.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fondul cauzei respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale administratorilor debitoarei intimate.
În susținerea recursului a fost depusă rezolutia de neîncepere urmăririi penale, pronunțată în dosarul nr. 4915/P/2006.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În principal critica recurentelor se referă la faptul că judecătorul fondului a pronunțat soluția de atragere a răspunderii fără să se fi produs probe, faptele fiind nedovedite împotriva administratorului.
Susținerea recurentelor se va respinge ca nefondată.
În raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea la insolvență lichidatorul judiciar menționat că administratorul debitoarei nu a predat actele și situațiile contabile, la care era obligat potrivit dispozițiilor exprese ale art. 35 și 44 din Legea nr. 85/2006 precum si faptul că vinovați pentru situația societății sunt administratorii societății care nu și-au plătit datoriile către bugetul de stat, care este singurul creditor.
În cazul neîndeplinirii de către administrator a obligației de preda evidența contabilă lichidatorului se prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în confoirmitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile precum și faptul că și- administrat fraudulos averea, a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.
Rezoluția de neîndepere a urmării penale pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău avut în vedere distrugerea, prin ardere, a unor documente contabile-financiare în iarna 2004-2005 de către administratorul societății, autorul recurentelor, însă organele de cercetare penală s-au pronunțat doar asupra aspectelor ce țin de săvârșirea unor infracțiuni și nu asupra cauzelor care au dus la insolvența societății, întrucât nici nu aveau această competență.
Prin urmare, în mod cert prejudiciul există și se datorează neplății datoriilor către bugetul de stat de către administratorul societății, existând legătură de cauzalitate între faptele acestuia și falimentul societății.
.//.
De asemenea, instanța de fond reținut în mod corect că autorul prejudiciului a decedat mai înainte de a i se stabili întinderea răspunderii, drept pentru care răspunderea civilă delictuală se va transmite moștenitorilor săi, având în vedere că în contractul de societate al debitoarei se prevede la art. 12 clauza de continuare a activității cu moștenitorii.
În plus, la decesul administratorului avut loc o transmitere universală a patrimoniuui societății către moștenitorii săi și pe cale de consecință cele două moștenitoare sunt ținute răspunzătoare pentru datoriile societății.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtele și,domiciliate în B,-, - 14,. 1,. 3,. 15 sector 3, în calitate de administratori ai debitoarei, împotriva sentinței nr. 749 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC DE SRL, cu sediul în comuna, sat, județul B, lichidatorul judiciarSC CONT, cu sediul în-, județul B, creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în B, -,. 1B, parter, județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B- -, - județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red MP/dact MC
4ex/25.02.2008
f- Trib.
Operator date cu caracter personal/Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1375/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 281/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
