Practica judiciara insolventa. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 281
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoareaS, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 938 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRL, cu sediul în comuna, sat, județul B-prin lichidator judiciar, B, B-dul -,. 8C,. 6, județul B, creditoarele P,-, județul B, str. - -,. 1 B, județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, B-dul -,. 10,. parter, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit recurenta creditoarea AVAS B, debitoarea SC SRL, lichidator judiciar, intimatele creditoare DGFP B, și intimat Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, este îndreptat împotriva sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de intimata debitoare, iar recurentul prin intermediul cererii de recurs solicită judecata cauzei în lipsă, lichidatorul judiciar depune prin serviciul registratură din cadrul instanței întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința nr. 938 din 20 noiembrie 2008 judecătorul sindic de la Tribunalul Buzăua respins cererea privind atragerea răspunderii personale a administratorului și a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC o SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că urmare a solicitării instanței de judecată, Serviciul Public Comunitar de Evidența Persoanelor Rîmnicu Sac omunicat cu adresa nr. 10056 din 28.02.2008 că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că numitul a decedat în municipiul Rîmnicu S, decesul fiind înregistrat la Primăria municipiului Rîmnicu S prin actul de deces nr. 18/17.01.2006, iar la declararea decesului rudele nu au solicitat întocmirea anexelor privind dezbaterea succesiunii, fapt pentru care nu se pot face cunoscuți moștenitorii declarați ai decedatului.
Prin precizările depuse la termenul de judecată din 12.06.2008, lichidatorul judiciar a arătat că a examinat actele contabile ale societății, dar nu a identificat elemente de natură a atrage aplicarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței. A mai precizat că actele contabile ale societății au fost depozitate în condiții improprii, acestea fiind supuse unei inundații în urma căreia au mucegăit și au căpătat un miros insuportabil făcând imposibilă păstrarea lor de către lichidatorul judiciar, la sediul profesional al acestuia. De altfel, în declarația administratorului, aflată la dosar, se specifică, la pct. 4, că actele contabile s-au degradat ca urmare a unei inundații a arhivei. Totusi, lichidatorul judiciar a constatat că societatea a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că nu au existat transferuri patrimoniale ale societății în ultimii trei ani dinaintea deschiderii și că administratorii nu s-au folosit de bunurile, banii sau numele societății în scop personal.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că SC o SRL a ajuns în încetare de plăți datorită concurenței puternice în domeniu, adaosului comercial practicat, extram de mic, precum și datorită instabilității clienților, acești factori fiind doar câțiva dintre cei care au dus la închiderea activității.De asemenea, societatea a făcut chltuieli mari pentru amenajarea unui spațiu închiriat pentru restaurant, spațiu din care a fost ulterior evacuată datorită neplății chiriei, pierzând astfel investiția inițială.
Din procesul verbal de control fiscal întocmit de DGFP - Direcția de Control Fiscal la 06.03.2003 rezultă că societatea a condus contabilitatea în conformitate cu legea și că nu au existat acte contabile care să nu fi fost puse la dispoziția organului fiscal.
Conform concluziilor lichidatorului judiciar, evidența contabilă a societății a fost ținută conform normelor legale, administratorii societății nefăcându-se vinovați de faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Caracterul delictual al acestui gen de răspundere atrage incidența prevederilor art. 998-999 Cod civil, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, condițiile speciale fiind legate de aprecierea culpei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a întinderii reparațiilor.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Buzăua formulat recurs creditoarea B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține de către recurentă că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din legea insolvenței. Aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea
societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii neputându-și recupera creanțele.
Lichidatorul judiciar trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Faptul că recurenta, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă concretă pentru a determina instanța să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de instanța care pronunțat sentința recurată.
Recurenta mai susține că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către judecătorul sindic a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere a societății comerciale ajunse în încetare de plăți. În textul legii, legiuitorul folosește expresia au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului și în situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Răspungerea organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea discutării condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale ale fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, dar si a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 69 din 5.04.2006 judecătorul sindic de la Tribunalul Buzăua dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului privind pe debitoarea SCT. o SRL, a dispus radierea acesteia de la Oficiul Registrului Comerțului B, plata lichidatorului cu suma de 12.500.000 lei cu titlu de indemnizație, 2.000.000 lei cheltuieli de procedură din fondul de lichidare, precum și plata contabilului tribunalului cu suma de 500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că societatea debitoare a fost dizolvată în baza art. 30 din Legea nr. 359/2004, astfel că nu mai este posibilă întocmirea unui plan de reorganizare și instanța în baza art. 106 din Legea nr. 64/1995 a dispus intrarea în faliment a societății debitoare, fiind desemnat lichiator judiciar economic, care a întocmit raportul amănunțit care a fost completat la 8.03.2006 și la 3.06.2006, a fost convocată adunarea creditorilor, având ca ordine de zi proprunerea de lichidare a societății debitoare, conform art. 130 din lege și cum în cauză valoarea bunurilor ce compun averea debitoarei, este de 105 RON, această sumă nu acoperă cheltuielile de procedură, considerente pentru care instanța a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea AVAS
criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și obiecțiunile la raportul final al lichidării întocmit de lichidatorul judiciar, cereri formulate cu actele nr. 9433 și 9839 din data de 4 aprilie 2006, aflate la dosarul de fond, cereri asupra cărora judecătorul sindic se putea pronunța numai înainte de închiderea procedurii dispusă prin sentința recurată și ele nu au fost soluționate de către prima instanță.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1909/20.07.2006, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță reținând că recurenta AVAS a formulat două cereri cuprinzând obiecțiunile la raportul final, al lichidării întocmit de lichidatorul judiciar și cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor și, pentru pasivul societății debitoare și prin care a solicitat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 5545,52 USD și 2966,80 lei, reprezentd creanța AVAS nerecuperată de la debitor în cazul procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995.
Tribunalul Buzău, rejudecând cauza după casare, a dispus închiderea procedurii și a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori formulată de recurentă, reținând că lipsa balanțelor de verificare lunare și bilanțurilor semestriale și anuale din anii 2000, 2001 și 2002 condus la imposibilitatea efectuării expertizei dispuse în cauză.
Documentele existente la dosar coroborate cu raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la încetarea de plăți (completarea la acesta), declarația fostului administrator, au condus la concluzia certă că stoparea activității societății debitoare, intervenită în februarie 2003 este consecința concurenței puternice în domeniul practicării unui adaos comercial extrem de mic și instabilității clienților.
Împotriva sentinței a declarat recurs AVAS, susținând că din conținutul raportului de expertiză reiese că expertul nu a putut verifica actele contabile ale debitorului întrucât unul dintre administratori este decedat, iar cel de-al doilea nu i-a comunicat actele contabile ale societății, situație care a împiedicat întocmirea expertizei contabile.
S-a mai susținut că simplul fapt că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legile contabile atrage răspunderea acestuia, că administratorii răspund solidar și că răspunsul pentru organizarea și ținerea contabilității revine, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea 82/1991, administratorilor.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 947 din 13 septembrie 2007, a reținut că cererea de atragere a răspunderii administratorilor sau a oricărei alte persoane, care a săvârșit una din faptele expres prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 se soluționează cu citarea părților conform dreptului comun și cu verificarea condițiilor prevăzute de art. 998 cod civil raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a constatat încă de la prima citare că administratorul este decedat, după care nu l-a mai citat, nu a stabilit dacă defunctul are moștenitori și dacă aceștia au acceptat moștenirea, pentru a putea fi introduși în cauză, însă s-a pronunțat asupra cererii formulate împotriva defunctului.
Prin pronunțarea asupra unei cereri de atragere a răspunderii unei persoane decedate, fără ca în cauză să se fi introdus moștenitorii (dacă există),
judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea capacității de folosință prevăzută de art. 5 și 7 din Decretul 31/1954, motiv pentru care prin decizia nr. 947 din 13.09.2007 s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, potrivit acestor considerente.
Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate, respectiv art. 998 si 999. civ. și pentru a se angaja răspunderea organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate si vinovăția.
Invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.
Or, din analiza tuturor probelor administrate în cauză, nu rezultă că administratorii societății debitoare au săvârșit fapte ilicite de natură a produce starea de insolvență a societății și mai ales că au săvârșit astfel de fapte cu vinovăție. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedite faptele ilicite ale administratorilor, doar nepriceperea de a săvârși acte de comerț nu este o cauză de angajare a răspunderii patrimoniale, sentința pronunțată de judecătorul sindic este una legală și temeinică.
Ca atare, Curtea va respinge recursul AVAS ca nefondat și va menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoareaAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 938 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SRL, cu sediul în comuna, sat, județul B- prin lichidator judiciar, B, B-dul -,. 8C,. 6, județul B, creditoarele DGFP, cu sediul în-, județul B, cu sediul în - -,. 1 B, județul B și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, B-dul -,. 10,. parter, județul
.//.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. MI-MC
3 ex/ 17. 03.2009
Dosar fond - Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 237/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 652/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
