Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 880/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 880
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Agenția Domeniilor Statului B împotriva Sentinței nr. 1042/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Ex Cont.
Procedura de citare este îndeplinită prin afișare cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Ex Cont.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea debitoarei intimate, prin lichidator judiciar, o adresă prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul creditoarei recurente depune la dosar delegație.
Față de împrejurarea că procedura de citare cu lichidatorul judiciar al debitoarei nu este legal îndeplinită, reprezentantul Agenției Domeniilor Statului B arată că aceasta a solicitat judecarea în lipsă, astfel că lasă la latitudinea instanței pronunțarea asupra acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la tabelul preliminar al falitei și înscrierea cu suma de 739.032,31 lei
Susține că instanța de fond a greșit când a respins contestația motivând că nu s-a făcut dovada cuantumului creanței deținute.
Arată că, pe fiecare factură sunt făcute precizări, ce reprezintă redevență sau penalități și perioada și că recurenta a respectat contractul de concesiune, care a fost reziliat prin Adresa nr. 40277/09.12.2005 ca urmare a nerespectării de către - SRL a prevederilor contractuale.
Învederează instanței de judecată că, neînregistrarea facturilor de către debitoare nu le poate fi imputată.
Invocă prevederile art. 1021.civ.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față constată că, prin Sentința comercială nr. 1042/C/22.07.2009 a fost respinsă contestația formulată de creditoarea Agenția Domeniilor Statului B împotriva tabelului preliminar de creanțe al falitei - SA întocmit de lichidatorul judiciar Ex Cont și în consecință s-a constatat că, creditoarea Agenția Domeniilor Statului are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de falita - SA în cuantum de 246.604,46 lei din care 83.370 lei reprezintă contravaloare redevență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, prin Sentința comercială nr. 1009/C/4.06.2008 a fost deschisă procedura simplificată față de debitoarea - SA, fiind numit lichidator judiciar EX CONT îndeplinind atribuțiile stabilite de către judecătorul sindic aceasta a întocmit tabelul preliminar al creanțelor, depus în formă finală la dosar.
În vederea înscrierii în tabel, creditoarea Agenția Domeniilor Statului a înregistrat la dosarul de insolvență în data de 15.08.2008 declarația de creanță prin care solicita să-i fie recunoscută o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 739.032,98 lei din care 277.466,04 lei reprezintă redevență neachitată, iar 461.566,94 lei reprezintă penalități de întârziere.
În motivarea declarației de creanță s-a precizat că, creanța rezultă din contractul de concesiune nr. 15240/24.04.2000.
În tabelul preliminar al creanțelor, lichidatorul judiciar îndeplinind atribuția prevăzută de dispozițiile art. 109 alin. 3 în aplicarea dispozițiilor art. 72 alin. 1 din Legea insolvenței cenzurând declarația de creanță a creditoarei prin prisma documentației depuse la dosar a înregistrat-o pe aceasta în tabel la poziția nr. 12 cu o creanță privilegiată în cuantum de 246.604,46 lei.
Prin raportul nr. 1 din 19.11.2008 ( fila 395 ) având ca obiect verificarea creanțelor contra averii debitoarei la poziția nr. 4 lichidatorul a făcut mențiunile cuvenite cu privire la creanța ADS
S-a arătat astfel că facturile anexate cererii de creanță atât pentru redevență cât și pentru penalități nu corespund cu suma înscrisă în cerere, astfel încât totalul facturilor anexate reprezintă redevență în sumă de 175.601,59 lei față de suma solicitată a fi înscrisă la masa credală de 277.466,04 lei, rezultând astfel o diferență de 101.864,45 lei neacoperită de documente justificative. Au fost reținute diferențe și cu privire la penalitățile solicitate rezultând din documente că penalitățile sunt în cuantum mai mare cu 112.131,11 lei decât cele solicitate.
S-a precizat de asemenea că sumele solicitate nu își găsesc corespondent în evidența contabilă a debitoarei și pe cale de consecință lichidatorul a înscris în tabel creditoarea ADS B cu suma de 246.604,46 lei din care debite de 83.370 lei, iar penalități de 163.234,46 lei.
Împotriva tabelului preliminar al creanțelor a formulat contestație creditoarea ADS, prin care a solicitat judecătorului sindic să fie trecută în tabelul creanțelor cu suma de 739.032,98 lei din care 277.466,04 lei reprezintă redevență neachitată, iar 461.566,94 lei reprezintă penalități de întârziere, urmând a fi respectată ordinea de preferință statuată de dispozițiile art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 în calitatea sa de creditor bugetar.
În motivarea contestației a arătat că pretențiile sale sunt întemeiate pe contractul de concesiune 15.240/24.04.2000 și a actului adițional la acesta. S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 din lg.190/2004 contractul de concesiune reprezintă titlu executoriu. Temeiul juridic al pretențiilor solicitate îl reprezintă Legii nr. 219/1998, HG nr.216/1999, OUG 198/1999 și art. 3 din Legea nr.190/2004.
Asupra declarației de creanță și a contestației formulate de către creditoare, judecătorul sindic a reținut că, prin contractul de concesiune 15240/24.04.2000 creditoarea ADS a concesionat debitoarei o suprafață de teren de 772,5 ha teren, iar în Protocolul de predare - primire a terenului a fost cuprinsă o suprafață de 846,2 ha din care 772,5 ha teren agricol ( 206 ha teren arabil, 162,6 ha pășuni, 38,9 ha fâneață, 364 ha livezi ), iar 73,7 ha teren neagricol. Pentru terenul neagricol nu s-a încheiat contract. Obligația corelativă a debitoarei a fost aceea de plată a redevenței care i-a fost calculată conform art. 4 din Convenția părților ( echivalentul în lei, pentru arabil 300 kg, iar pentru pășuni și fânețe 295 kg ).
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 și 3 din Convenția părților executarea cu întârziere a obligației de plată a redevențelor, ce se datorau trimestrial, conduce la perceperea de penalități conform dispozițiilor legale privitoare la executarea creanțelor bugetare. Părțile au inclus și un grad comisoriu de grad 4 astfel neplata redevenței la termen conduce la rezilierea de drept a contractului de concesiune.
Judecătorul sindic, în virtutea rolului său activ a pus în vedere creditoarei să depună la dosar modalitatea de calcul a creanței solicitate în care trebuia să specifice perioada pentru care a solicitat redevența, cuantum acesteia pe fiecare lună în parte, penalitățile aferente fiecărei redevențe în parte, indicarea facturilor în corespondență cu redevența sau penalitatea solicitată, toate acestea avându-se în vedere faptul că, creditoarea a depus la dosar o serie întreagă de facturi din care nu rezultă natura juridică a obligației de plată - redevență sau penalitate, precum și perioada pentru care este solicitată, au fost depuse facturi storno fără a se specifica consecința juridică a acestora, nu există probe pentru a face dovada perioadei în care a fost derulat contractul, atâta timp cât potrivit art. 5 mai sus menționat neplata redevenței la termen ar fi activat pactul comisoriu de grad 4 constând în rezilierea de plin drept a convenției părților, creditoarea a început executarea silită a debitoarei, a se vedea în acest sens procesul verbal de sechestru, debitoarea nu a recunoscut valoarea redevenței.
Ca urmare a solicitării instanței creditoarea a depus la dosar 3 înscrisuri, prin care a precizat modul de calcul al redevenței pe ani, însă nu a făcut nicio raportare la factura corespondentă pentru ca astfel instanța să fie în măsură să cenzureze modul în care redevența trimestrială își găsește corespondent într-o anumită factură. Toate acestea sunt deosebit de importante având în vedere faptul că pe de o parte raportul dintre părți a început să se deruleze începând cu anul 2000 ori potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală creanțele bugetare se prescriu în termen de 5 ani. Având în vedere faptul că creditoarea a făcut declarație de creanță la data de 15.08.2008, în lipsa datelor solicitate de către instanță, nu se poate cenzura dacă creanța invocată este sau nu prescrisă și în ce limită. Pe de altă parte în contabilitatea debitoarei n u au fost înregistrate facturile emise de către creditoare facturi ce nu sunt acceptate la plată prin raportare la dispozițiile art. 46 Cod comercial, ori creditoarea în calitatea sa de acționar al debitoarei a aprobat bilanțul contabil al debitoarei pe anul 2007, lucru ce rezultă din procesul verbal al AGA.
S-a reținut că, în speță dubiul profită debitorului, astfel că a fost înscrisă la masa credală doar creanța ce rezulta din actele sale contabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Agenția Domeniilor Statului, care solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la tabelul preliminar al falitei și înscrierea în categoria creditorilor bugetari cu suma totală solicitată în cuantum de 739.032,98 lei.
Se arată că, în termen legal ADS a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor în care, în mod greșit lichidatorul judiciar, deși avea posibilitatea solicitării de lămuriri cu privire la modul de calcul al creanței ADS, a procedat la admiterea numai a sumei care figura în contabilitatea societății.
Se consideră soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală, motivat de faptul că, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei, recurenta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Așadar, se arată că, în mod greșit a reținut instanța de fond că din facturile prezentate de către ADS nu rezultă natura juridică a obligației de plată și perioada pentru care este solicitată, întrucât, așa cum rezultă din mențiunile făcute pe fiecare factură în parte la rubrica "denumirea produselor sau serviciilor" sunt făcute precizările necesare cu privire la ce reprezintă obligația, respectiv redevență sau penalități de întârziere, precum și perioada de calcul a acestora.
În ceea ce privește facturile storno depuse, așa cum s-a arătat în Adresa nr. 12482/03.03.2009 înaintată la dosarul cauzei, stornarea facturilor a fost efectuată ca o consecință a încheierii protocoalelor de predare primire a terenului cu nr. 10364/12.06.2002, nr. 1583/12.06.2002, nr. 16197/08.07.2002 și nr. 83182/31.01.2003, prin care suprafața de teren concesionată a fost diminuată și, prin urmare, și cuantumul debitului a fost modificat.
S-a mai arătat că, contractul de concesiune și-a produs efectele de la data încheierii și până la data rezilierii de către ADS prin Adresa nr. 40277/09.12.2005, ca urmare a aplicării pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut în contract și nu de gradul 4, cum a apreciat instanța.
Agenția Domeniilor Statului a înțeles să aplice sancțiunea rezilierii contractului, dând eficiență pactului comisoriu de gradul trei prevăzut de art. 5.3 din contractul de concesiune, la data de 09.12.2005, când, prin notificarea nr. 40277 adus la cunoștință concesionarului desființarea contractului.
Referitor la neînregistrarea facturilor emise de creditoare în contabilitatea debitoarei, recurenta apreciază că nu îi poate fi imputat și nici nu poate fi interpretat ca un refuz al debitoarei, atâta vreme cât acestea nu au fost returnate cu o asemenea mențiune. Mai mult, societatea debitoare avea obligația evidențierii în contabilitate a facturilor primite în conformitate cu legea contabilității, iar responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în bilanțul contabil al debitoarei revine cenzorilor acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este întemeiat.
Respingerea contestației formulate de creditoarea Agenția Domeniilor Statului și înscrierea ei cu o creanță întemeiat pe faptul că numai aceea rezultă din actele debitoarei și că dubiul profită debitorului este nelegală și netemeinică.
Împrejurarea că unele obligații de plată nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei, nu este un motiv temeinic pentru a justifica diminuarea creanței.
Pe de altă parte, în mod nelegal instanța s-a limitat a constata existența unui dubiu și a aplica o prezumție (că dubiul profită debitoarei), fără să găsească modalitatea de lămurire a dubiului.
Lichidatorul în cauză s-a mărginit să concluzioneze sumar asupra actelor depuse de creditoare, constatând existența unei incertitudini, curtea constată că lichidatorul judiciar, sub îndrumarea judecătorului sindic, are obligația de a lămuri incertitudinile și în niciun caz atribuția lor nu se limitează la constatarea unor incertitudini.
În situația în care lichidatorul a constatat că nu este în măsură să interpreteze actele depuse de creditoare, avea obligația de a solicita elemente noi în probațiune, lămuriri și explicații sau, eventual, să solicite judecătorului sindic să dispună efectuarea unei expertize tehnice contabile pentru determinarea cuantumului creanței.
Față de acestea, se constată că recursul Agenției Domeniilor Statului este întemeiat, va fi admis în baza art. 312 pct. 5.pr.civ. urmând să fie trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic va avea în vedere toate criticile formulate de creditoare prin motivele de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea Agenția Domeniilor Statului B împotriva Sentinței nr. 1042/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/29.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 254/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 39/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
