Practica judiciara insolventa. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 258/
Ședința publică din 17 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 165/ ind din 21 februarie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.165/21.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, judecătorul-sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final.
A aprobat raportul final.
admis cererea formulată de lichidatorul judiciar 2000 Sf.G și în consecință:
dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL, cu sediul social în Mari,-, jud.C, înmatriculată la Oficiul registrului comerțului sub nr.J-.
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
A escărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A ispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Atât în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei (110-112, 130) cât și în raportul final (186-188) lichidatorul judiciar face o analiză a situației economico-financiare a societății debitoare, analiză în urma căreia s-a stabilit ca principală cauză care a dus la încetarea de plăți oprirea activității în cursul anului 2003.
Cu toate că inițial a susținut că se impune intentarea unei acțiuni pentru angajarea răspunderii administratorului, întrucât nu au fost identificate bunurile care figurau în evidența scriptică a debitoarei, ulterior, prin punerea la dispoziție și valorificarea lor, lichidatorul judiciar arătat că nu a identificat alte cauze care să impună promovarea unei acțiuni conform art.138.
În raportul final, lichidatorul judiciar analizat activitatea desfășurată, a prezentat - chiar dacă într-o formă prescurtată - și împrejurările legate de cauzele care au condus la starea de insolvență și a expus un punct clar privind inexistența cerințelor prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006.
Ca urmare, raportul final conține elementele prevăzute la art.129 - 132 alin.2, nefiind necesar, în situația concretă cauzei a aduce alte precizări.
Împrejurarea că creditoarea nu și-a recuperat creanța nu are nici o relevanță sub aspectul temeiniciei și legalității raportului final.
În ce privește cererea ca lichidatorul să convoace comitetul creditorilor, potrivit art.17 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a reținut următoarele:
În primul rând este de observat că în speță, fiind numai doi creditori nu s-a constituit un comitet al creditorilor.
Judecătorul-sindic nu poate impune lichidatorului să convoace comitetul creditorilor, chiar dacă un astfel de comitet ar exista, decât doar în situația în care acesta nu dă curs, potrivit art.17 alin.2 cererii a cel puțin doi din membrii săi, ceea ce nu este cazul.
În cazul în care, nefiind un comitet al creditorilor s-ar impune convocarea adunării creditorilor și atunci se observă, potrivit art.12 alin.3, că judecătorul-sindic ar putea da curs unei astfel de sesizări în cazul în care, la cererea creditorilor deținând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor, lichidatorul judiciar nu ar proceda la convocarea adunării creditorilor.
În speță, din valoarea totală a creanțelor de 41.921,29 lei, înscrise la masa credală conform tabelului definitiv, creanța AVAS reprezintă 907,29 lei, ceea ce este cu mult sub limita de 30%.
În fine, până în prezent, creditorul nu a formulat nici o obiecțiune, nici o contestație față de măsurile sau actele întocmite de lichidator, astfel că obiecțiunile formulate numai la prezentarea raportului final în legătură cu împrejurări cu privire la care lichidatorul judiciar s-a pronunțat pe parcursul procedurii, nu pot fi catalogate ca o exercitare cu bună credință a drepturilor procedurale în sensul prevăzut de art. 723.pr.civ.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând modificarea acestuia, în sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului și admiterii cererii sale de a fi autorizat să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societății aflate în faliment.
În motivarea recursului creditoarea arată că a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, prin care a solicitat ca acesta să analizeze totalitatea faptelor prevăzute de art. 138, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Art. 25 din Legea nr. 85/2006, prevede întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Simplele afirmații ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una dintre faptele prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a fi însoțite de o analiză complexă și pertinentă a activității debitoarei și a cauzelor care au generat încetarea de plăți nu pot constitui "raportul amănunțit" prevăzut de lege.
În cuprinsul acelorași obiecțiuni, creditoarea a solicitat instanței să autorizeze creditorii ca, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, având în vedere că în sarcina fostei conduceri au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale menționate anterior.
Cererea de autorizare nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă. În concluzie, oricare dintre creditori poate formula această cerere de autorizare, ceilalți putând cel mult să și-o însușească.
Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138, având în vedere imposibilitatea în unele cazuri de a constitui un comitet al creditorilor.
Singura condiție, înainte de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale privește o autorizare din partea judecătorului-sindic.
Ca urmare a închiderii procedurii lichidatorul judiciar și judecătorul-sindic sunt descărcați de orice îndatoriri și responsabilități, ca urmare, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, cele ale art. 12 și pe cele ale art. 138 și ale art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate și dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Spre deosebire de vechea reglementare, art. 138 din Legea nr. 85/2006, conferă calitatea de a promova acțiunile în antrenarea răspunderii patrimoniale a conducătorilor persoanelor juridice în stare de insolvență numai administratorului judiciar sau lichidatorului și comitetului creditorilor, cu autorizarea judecătorului-sindic, în cazul omisiunii administratorului judiciar sau lichidatorului de a introduce acțiunea.
În speță, fiind numai doi creditori, nu s-a constituit un comitet al creditorilor.
Ca urmare, așa cum bine a reținut judecătorul-sindic numai adunarea creditorilor ar avea calitatea de a formula cererea de autorizare de introducere a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Convocarea adunării creditorilor, se face, potrivit art. 13 din aceeași lege, numai de către administratorul judiciar sau lichidator ori la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30 % din valoarea totală a acestora.
Recurenta nu deține 30 % din valoarea totală a creanțelor, ca urmare, nu poate cere convocarea adunării creditorilor.
În aceste condiții, cererea sa de autorizare a comitetului creditorilor de a introduce acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori apare ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
Față de considerentele mai sus expuse, constatându-se că în speță nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 165/SIND/21.02.2008 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pt.- -,aflată - - - -
în concediu de odihnă,
semnează
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
- -
Red./20.06.2008
Dact./30.06.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriela Comșa, Codruța Vodă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 648/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 744/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
