Practica judiciara insolventa. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 648/2008
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de fost administrator al SC SA AIî mpotriva sentinței nr.216/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 19 noiembrie 2008, 26 noiembrie 2008 și 3 2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 216/F din 4 iulie 2008 judecător sindic desemnat în dosar nr- a respins ca neîntemeiată contestația formulată de creditorul Banca Comercială SA Sucursala AIî mpotriva cererii de admitere a creanței formulată de creditorul SC Gaz România SA Târgu M și a cererii de admitere a creanței formulată de creditorul DGFP a județului
A admis în parte contestația formulată de creditorii SC SRL și și dispus înscrierea în tabelul de creanțe debitoarei SC SRL AIa creditorului SRL cu suma de 398.790 lei calificată ca o creanță chirografară și creditorului cu suma de 28.800 lei creanță garantată iar a creditorului cu suma de 160.600 lei creanță garantată.
A dispus reducerea proporțională în tabelul de creanțe a creanței creditorului Banca Comercială SA cu sumele plătite prin executarea debitorilor garanți și de către terțele persoane.
A respins contestația formulată de fostul administrator al debitoarei.
Pentru a hotărî în acest mod, referindu-se la actele dosarului, judecătorul sindic a reținut și motivat în esență, cu privire la contestația creditoarei Banca Comercială SA la cererea de admitere a creanței creditoarei DGFP A în tabelul definitiv de creanțe, că această contestație este nefondată întrucât creanța DGFP A în sumă de 481.573 lei rezultă în urma unui control efectuat de către inspectorii fiscali în timpul procedurii la solicitarea organelor de poliție, creditoarea în cauză fiind în imposibilitate de a declara creanța până la împlinirea termenului limită.
Referindu-se la contestația aceluiași creditor cu privire la înscrierea în tabelul suplimentar de creanțe a creditorului E On Gaz România SA, judecătorul sindic a calificat-o neîntemeiată, motivat de faptul că, în realitate, creanța creditorului E On Gaz constă în contravaloarea gazului livrat debitoarei în perioada de observație și nu anterior deschiderii procedurii, cum greșit susține contestatoarea iar E On gaz nu a fost notificat cu privire la deschiderea falimentului.
Contestația creditoarei formulată în nume propriu și în calitate de reprezentant al SC SRL a fost calificată ca întemeiată întrucât, pe parcursul procedurii, o parte din datoria societății debitoare față de creditorul Banca Comercială SA a fost plătită de terțe persoane printre care cu suma de 28.000 lei iar din vânzarea la licitație publică a imobilului înscris în CF 2858, proprietatea garanților ipotecari și, a fost recuperată suma de 114.135,93 lei.
Din creditul de 630.000 lei pe care SC SRL l-a contractat de la Banca Comercială SA prin OP nr.5/21 iulie 2006 aceasta a virat în contul societății debitoare suma de 524.748 lei reprezentând contravaloarea marfă fără a preciza numărul facturilor cu care marfa a fost facturată, astfel că are față de societate debitoare o datorie în sumă de 125.993 lei.
Contestația fostului administrator social a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că prin contestație se aduc critici activității desfășurate de lichidatorul judiciar, iar contestatorul a refuzat sistematic predarea actelor contabile, lichidatorul aflându-se în imposibilitatea verificării evidențelor contabile și operațiunilor efectuate de către contestator.
Împotriva sentinței dată de judecătorul sindic a declarat recurs în termen motivat și timbrat, fost administrator al societății debitoare, solicitând casarea sentinței atacate învederând că judecătorul sindic a ignorat împrejurarea că lichidatorul judiciar nu a inventariat nici faptic nici scriptic bunurile care compun patrimoniul societății debitoare, nu a verificat actele contabile primare astfel că nu se poate stabili cu certitudine întinderea creanței datorată de societatea debitoare către DGFP
Arată că lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să verifice ultimele tranzacții încheiate de societatea debitoare întrucât nu avea la îndemână actele contabile care au fost depuse la organele de poliție într-un dosar penal în care sunt cercetate persoanele care au ținut contabilitatea la societatea debitoare.
Prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse la filele 46 și, respectiv 66-67, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la derularea procedurii față de societatea debitoare învederează că administratorul social al societății debitoare nu i-a pus la dispoziție actele contabile prevăzute la art. 33 din Legea nr. 64/1995 deși a fost notificat în acest sens, că persoana care a condus evidența contabilă a încetat raporturile de muncă cu societatea debitoare la 1 octombrie 2006 iar în ce privește cererile de verificare a creanțelor prin prisma evidențelor contabile ale debitorului s-a realizat doar orientativ întrucât nu a avut la dispoziție actele contabile.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304, 304 indice 1 și 306 Cpc se constată că recursul declarat este fondat urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor expune.
Procedura reorganizării judiciare față de debitoarea SC SRL AIa fost deschisă la cererea creditoarei Volvo B prin Sentința comercială nr. 74/F din 7 martie 2006 convertită în procedura falimentului prin Sentința comercială nr. 1/F din 9 ianuarie 2007 în Dosar -.
Prin urmare, toate actele și procedura în acest dosar sunt guvernate de Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, și nu Legea nr. 85/2006 cum greșit a reținut judecătorul sindic în considerentele sentinței atacate.
Din actele dosarului și din conținutul rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că lichidatorul judiciar nu a procedat la verificarea documentelor contabile ale societății debitoare în acord cu dispozițiile Legii 82/1991 și ale Legii 64/1995 republicată și nici nu a inventariat faptic patrimoniul societății debitoare astfel încât consemnările efectuate în rapoartele întocmite pe parcursul derulării procedurii reprezintă simple afirmații.
De altfel, nici lichidatorul judiciar și nici judecătorul sindic nu au dat efect dispozițiilor Legii 64/1995 sub imperiul căreia s-a deschis procedura și nici dispozițiilor Legii nr. 82/1991 în ce privește verificarea creanțelor prin prisma evidențelor contabile ale societății debitoare și ale creditorilor.
Lichidatorul judiciar era ținut să verifice creanțele invocate pe baza regulilor contabilității și prin consultarea evidențelor contabile de la societatea debitoare și ale creditorilor înscriși la masa credală.
În conformitate cu prevederile art. 79 din actul normativ mai sus enunțat, lichidatorul judiciar era obligat ca după verificarea cererilor de declarare a creanțelor și a actelor justificative să le verifice în sensul cerut de art. 80, 81 izvorul juridic, scadența ori prescripția, înregistrarea lor în evidențele contabile ale creditorilor comercianți și ale debitoarei iar dacă apreciază necesar, să ceară explicații, informații sau dovezi suplimentare tuturor creditorilor sau numai celor care nu dețin titluri executorii.
După această verificare lichidatorul judiciar era dator să întocmească tabelul creditorilor în concordanță cu exigențele impuse de art. 82-85 din Legea 64/1995 cu respectarea rubricaturii și informațiilor cerute de art. 86 alin. 1 și 2 asupra calității, priorității, rangului de preferință sau privilegiului, urmând a se aprecia, în raport de dispozițiile Codului civil, fără dubiu, criteriile prin prisma cărora creanțele sunt garantate sau privilegiate sau sunt chirografare, cum și de acele înscrisuri considerate de lege apte să dovedească rangul de preferință, prioritatea, garanția.
În speță, lichidatorul judiciar nu a dat efect acestor dispoziții legale în condițiile în care pe tot parcursul, de la deschiderea procedurii și până în prezent, nu a intrat în posesia evidențelor contabile de la societatea debitoare, evidențe care, așa cum părțile recunosc, au fost depuse la organele de cercetare penală în dosar penal în curs de soluționare 297/P/2007.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a ignorat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 conform cărora, după deschiderea procedurii lichidării patrimoniale totale, din același act normativ, așează debitorul sub protecția legii conferind judecătorului puterea de administrare a executării silite prin mandatarul judiciar desemnat ca lichidator, astfel că orice acțiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanțelor sunt suspendate de drept.
În speța de față, judecătorul sindic, ignorând prevederile legale precitate, a dat efect și a permis efectuarea unui control la societatea debitoare după deschiderea procedurii falimentului față de aceasta, justificat de faptul că oricând organele fiscale pot efectua verificări în legătură cu respectarea prevederilor legale de către debitoare în ceea ce privește calcularea și executarea obligațiilor bugetare.
Concluzionând, se reține că judecătorul sindic a greșit considerând că speței îi sunt aplicabile dispozițiile unei legi inexistente la data deschiderii procedurii și, pe de altă parte, nu a verificat activitatea lichidatorului. Or, pentru a nu accepta înscrierea la masa credală a falitei a unor creanțe inexistente și raportat la celelalte considerente, se impune admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cadrul noi judecăți, pentru a înlătura orice echivoc cu privire la nivelul creanțelor, Curtea îndrumă judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar efectuarea unei noi verificări a izvorului juridic al fiecărei creanțe și, raportat la criteriul economic, să conchidă asupra întinderii lor ținând cont de datele rezultate din evidența contabilă ținută de creditori și debitor în baza Legii 82/1991.
Văzând și art. 312 Cpc,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de fost administrator al SC SRL AIî mpotriva sentinței comerciale 216/F din 4 iulie 2008 pronunțată de judecător sindic desemnat în Dosar - al Tribunalului Alba și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 dec. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
Ex.2/09.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Doina Hârceagă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 341/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 258/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
