Practica judiciara insolventa. Decizia 262/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 262
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de intimatele T, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, jud. D și S B, cu sediul în B,--11, jud. D împotriva sentinței nr. 485 din data de 27 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu contestatorul, cu domiciliu procesual ales la avocat, în P,-, jud. A, intimatul, domiciliat în, Cipru, de identitate nr. - și intimata - SRL, cu sediul în T, Calea Domnească, nr.4. jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în P,-, -.1, jud. P.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele T și S B, intimatul-contestator și intimații și - SRL, prin lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar recurentele, în cuprinsul motivelor de recurs, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, recurenta T depunând și întâmpinare la recursul declarat de B, după care,
Curtea, luând de solicitarea recurentelor de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- contestatorul a solicitat, pe calea contestației în anulare formulată împotriva sentinței nr.5/18.01.2005 pronunțate în dosarul nr.79/F/2004 al Tribunalului Dâmbovița, anularea acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 Cod pr. civilă.
In motivarea cererii reclamantul a precizat că prin sentința sus-menționată au fost admise cererile formulate de creditorii B și
Administrația Finanțelor Publice T, privind atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art.137 pct.1 lit. c și d din Legea nr.64/2005 și s-a dispus obligarea sa în solidar cu pârâtul la plata sumelor de 459.798.768 lei și 6975,26 USD echivalent în lei la data plății către cele două creditoare.
S-a invocat faptul că la momentul judecării cererii nu a fost citat la domiciliu, la dosarul cauzei neexistând nicio dovadă în acest sens, deși domiciliul său era cunoscut, potrivit actelor aflate la dosar.
Prin sentința nr. 485 din data de 27 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de reclamantul, în calitate de administrator al - SRL T, intimați fiind Administrația Finanțelor Publice T, B și debitoarea - SRL T, a fost anulată sentința nr.5/18.01.2005 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 79/F/2004 al Tribunalului Dâmbovița, fixându-se termen pentru judecarea cererilor de atragere a răspunderii administratorilor societății debitoare, și, cereri formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice T și AVAS B, la data de 5 ianuarie 2010.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 Cod pr. civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din dovezile aflate la dosarul cauzei rezultă că la data de 9.12.2004 s-a înregistrat la Tribunalul Dâmbovița cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea AVAS B împotriva administratorilor societății debitoare - SRL T, în temeiul disp. art.137 alin.1 din Legea nr.64/2005. Citarea administratorilor societății debitoare s-a realizat prin publicitate, printr-un ziar de largă circulație, ale cărui file sunt atașate la dosar, din data de 4.01.2005 pentru termenul de judecată de la data de 18.01.2005, citarea fiind viciată, întrucât, așa cum rezultă din publicația respectivă, s-a menționat că pârâții sunt citați în dosarul de faliment nr.79/02 și nu 79/F/2004 cum era corect în cauză.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T împotriva acelorași pârâți, aceasta a fost înregistrată la termenul de la 18 ianuarie 2005, fără a fi comunicată celor doi administratori-pârâți, cauza fiind judecată la aceeași dată, 18.01.2005 când, prin sentința nr.5/18.01.2005 pronunțată în dosarul nr.79/F/2004, au admise cele 2 cereri formulate de creditori, iar în baza art.137 pct.1 lit.c și d din Legea nr.64/2005 au fost obligați în solidar la plata sumelor de 459.798.768 lei și 6975,26 USD către cei doi creditori.
S-a constatat astfel, că la momentul judecării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Tănăsică l-sindic a procedat la judecată fără ca procedura de citare a pârâților să fie îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Impotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs intimatele T și S B, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tac riticat sentința instanței de fond, susținând că pârâții-administratori ai societății debitoare au fost citați potrivit dreptului comun,
pentru cererea formulată de lichidatorul numit în cauză. Astfel, la dosarul cauzei se regăsesc dovezile de citare a pârâților, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, prin afișare la ușa instanței.
Contestatorul a susținut că a aflat de existența dosarului de faliment la momentul începerii executării silite, însă această susținere este nerelevantă atâta vreme câtă vreme citarea s-a făcut la adresa înregistrată la registrul comerțului, întrucât administratorul-contestator nu a menționat schimbarea domiciliului pentru a-i fi comunicate actele de procedură. Însă această schimbare de domiciliu și neaducerea ei la cunoștința instanței s-a realizat în mod deliberat, tocmai în scopul fraudării intereselor creditorilor.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și menținerea sentinței a cărei anulare s-a solicitat, respectiv sentința nr. 5/18.01.2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind legală și temeinică.
Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației în anulare ca inadmisibilă.
După expunerea situației de fapt se susține că, având în vedere dispozițiile art. 317 alin.1 Cod pr.civilă, atacarea sentinței direct cu o cale extraordinară de atac, respectiv cea a recursului, este inadmisibilă, deoarece în acest caz se eludează o cale de atac.
Un alt aspect invocat este și cel privind anularea sentinței și față de pârâtul, încălcându-se astfel principiul disponibilității, principiu de bază al procedurii civile.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond, în mod eronat, a admis contestația în anulare formulată împotriva sentinței nr. 5/18.01.2005 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în privința atragerii răspunderii foștilor administratori ai - SRL, sentința respectivă nefiind în prealabil atacată cu recurs.
În acest sens, prioritară era calea de atac a recursului și nicidecum cea a contestației în anulare, ținând seama de dispozițiile art. 317-319 Cod pr.civilă, potrivit cărora " hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Întrucât intimații nu au atacat cu recurs sentința sus-amintită, aceștia nu au dreptul la calea de atac extraordinară a contestației în anulare, aceasta având caracterul unei cereri inadmisibile, principiul priorității căilor de atac fiind elocvent în acest sens.
Ținând seama de cele învederate, în baza art. 304 pct.7 și 9 raportat la art. 312 alin.3, 4 Cod pr.civilă, Curtea urmează a admite cele 2 recursuri, va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de împotriva sentinței nr. 5/18.01.2005.
Văzând că cele 2 recursuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, rep. și art. 86 din nr.OUG 51/1998;
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de intimatele T, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, jud. D și S B, cu sediul în B,--11, jud. D împotriva sentinței nr. 485 din data de 27 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu contestatorul, cu domiciliu procesual ales la avocat, în P,-, jud. A, intimatul, domiciliat în, Cipru, de identitate nr. - și intimata - SRL, cu sediul în T, Calea Domnească, nr.4. jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în P,-, -.1, jud. P.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 8ex./ 3.03.2010
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 340/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1297/2009. Curtea de... → |
|---|
