Practica judiciara insolventa. Decizia 265/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 265/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de cu domiciliul în T,-, jud. H, împotriva sentinței nr. 2074/2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 20,00 lei prin chitanța CEC depusă la fila 8 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurentul solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat și pregătirea apărării, învederând instanței că a vândut firma, actele contabile ale societății le_a predat cumpărătorului; la întrebarea instanței declară că a încheiat proces verbal de predare-primire a actelor contabile, acesta fiind și motivul pentru care solicită acordarea unui termen, pentru a face demersuri să facă dovada susținerilor sale, cu atât mai mult cu cât noul administrator al debitoarei se află deținut în Penitenciarul Bistrița. Mai arată că societatea avea datorii în momentul vânzării, dar acestea au fost produse de celălalt acționar al societății, care a sustras sume de bani firmă.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent, considerând că recurentul avea suficient timp pentru pregătirea apărării, având în vedere faptul că recursul este declarat la data de 13 noiembrie 2009.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2074 din 2 noiembrie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar C, împotriva pârâților și, având ca obiect angajarea răspunderii personale, obligându-i pe cei doi pârâți în solidar, să acopere pasivul debitoarei SRL Reghin până la plata sumei de 104.580,19 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, încercând să-și exercite atribuțiile legale, lichidatorul judiciar s-a confruntat cu imposibilitatea efectuării unei analize pe fond a situației patrimoniale a debitoarei, datorită nepredării actelor contabile ale societății, ceea ce echivalează cu ilicitul abordat expres de conținutul art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 republicată, dar care se extinde și prin atragerea incidenței textului de la lit."e". S-a considerat astfel, că neținerea evidenței contabile, a completării registrelor speciale la care obligă Legea nr. 82/1991 și a înregistrării situațiilor financiare periodice la Direcția Generală a Finanțelor Publice și respectiv registrul comerțului competent, implică efectul unei prezumții relative de ascundere ori deturnare a patrimoniului persoanei juridice administrate. Prezumția decurge firesc din consecința calității de prim gestionar pe care a avut-o administratorul averii debitoarei, prezumție care nu putea fi răsturnată decât de către pârâți, prin prezentarea evidenței complete a situației economico-financiare și care să reflecte realitatea.
S-a mai avut în vedere că situația transferului părților sociale între cei doi pârâți, a format și obiectul unei cercetări din partea Poliției Reghin și că Serviciul de investigare a fraudelor, prin adresa nr. - din 21 mai 2007 comunicat lichidatorului judiciar că pârâtul nu a primit documentele societății, între cei doi neavând loc în realitate o procedură de predare-primire a gestiunii.
Ultima situație financiară întocmită asupra patrimoniului falitei a fost cea depusă la Administrația finanțelor T la data de 31 decembrie 2006, iar susținerea pârâtului în sensul că a întocmit o situație financiară cu ocazia transferului funcției de administrator statutar, s-a considerat de judecătorul sindic nedovedită. De asemenea, nu s-a acceptat apărarea principală a pârâtului, potrivit căreia prin cesionarea părților sociale și transmiterea calității de administrator pârâtului, el nu mai poartă nici o răspundere, instanța motivând că o asemenea răspundere juridică de genul celei reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi transmisă prin convenții civile.
În esență, s-a reținut fapta ilicită a pârâtului de a ascunde, de a nu preda elementele materiale ce intrau în activul patrimonial, asociată cu cea a pârâtului în calitate de administrator succesor, de a nu pretinde predarea elementelor din activul patrimonial conform evidenței contabile publice pe care a declarat că o cunoaște, sau de aoa dapta la realitate.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de pârâtul care a susținut că are actele doveditoare că a predat firma, iar actualul asociat nu mai recunoaște nici ce a semnat.
Recurentul a mai precizat că nu are nicio legătură cu cele întâmplate, că așa cum a preluat firma a și predat-o, deoarece a avut un asociat care l-a furat și căruia i-a deschis dosar penal.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă instanța constată că recursul este nefondat.
Recurentul nu reușește să aducă vreun argument care să răstoarne prezumția reținută împotriva sa de judecătorul sindic legată de efectul lipsei de dovezi a faptului că ar fi predat evidența contabilă a firmei.
Simplele afirmații ale recurentului neînsoțite de acte doveditoare privind predarea efectivă a elementelor activului patrimonial și a evidenței contabile, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a avut la îndemână decât un ultim bilanț financiar depus la 31 decembrie 2006 la administrația financiară, nu pot fi luate în considerare pentru a înlătura incidența prevederilor art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 republicată.
Judecătorul sindic a făcut o corectă interpretare și aplicare a textului legal incident în materia răspunderii personale patrimoniale față de actele dosarului și, de asemenea, în mod justificat a apreciat că actul de cesiune din 21 septembrie 2007 părților sociale și dobândirii calității de administrator a pârâtului, nu are efectul unui transfer al răspunderii juridice a fostului administrator și exonerarea acestuia de dovada conducerii contabilității în conformitate cu legea pe perioada administrării firmei și predarea efectivă a documentelor contabile pentru a se putea verifica situația economico-financiară.
Față de cele ce preced, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu domiciliul în T,-, județul H, împotriva sentinței nr. 2074 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-24.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1878/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 35/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
