Practica judiciara insolventa. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ nr.35
Ședința publică de la 16 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de - în calitate de administrator al debitoarei SC Română de Comerț SRL AIî mpotriva Sentinței nr.243/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea creditoarei intimate SC SA.
Instanța, având în vedere actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că, prin Sentința civilă nr. 243/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba, a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC " SA pentru V și A, s-a constatat că debitoarea SC " Română de Comerț" SRL se află în stare de insolvență, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoare, a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei și a fost desemnat lichidator judiciar practicianul, stabilindu-se în sarcina acestuia exercitarea atribuțiilor specifice.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 286/F/2007, Tribunalul Albaa admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC " Română de Comerț" SRL, reținându-se că, prin înscrisurile depuse la dosar, creditoarea a probat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă, exigibilă și într-un cuantum superior celui prevăzut de lege, precum și că debitoarea este în încetare de plăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs fostul administrator social al societății debitoare, -, iar prin Decizia civilă nr. 13/2008, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul și a casat sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că instanța a procedat la soluționarea pricinii fără ca procedura de citare cu societatea debitoare să fi fost îndeplinită, citațiile fiind afișate la presupusul sediu al societății debitoare.
Procedând la rejudecarea cauzei, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din informațiile furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba, rezulta că, după operarea Deciziei Curții de APEL ALBA IULIA nr. 1609/31.08.2005, societatea debitoare a fost repusă în termenul legal de preschimbare a certificatului de înmatriculare și, pentru că nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege, judecătorul delegat a dispus din nou dizolvarea societății, fiind desemnat, în conformitate cu prevederile art. 252 și următoarele din Legea nr. 31/1990 și cele ale art. 31 alin. 4 din Legea nr. 359/2004, ca lichidator, d-nul.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 252 din Legea nr. 31/1990, după preluarea funcției de către lichidator, puterile administratorului social, inclusiv aceea de a reprezenta societatea în justiție, au încetat, locul acestuia fiind luat de către lichidator, care, așa cum prevăd dispozițiile art. 255 alin.1 lit. a din același act normativ, va putea să stea în judecată în numele societății, la rejudecarea cauzei societatea debitoare a fost citată prin lichidatorul.
Totodată, avându-se în vedere dispozițiile din decizia de casare, a fost citat și fostul administrator social al societății debitoare pentru a proba susținerile sale cu privire la modificarea sediului societății din localitatea Cugir în municipiul B, împrejurare care prezenta relevanță sub aspectul stabilirii competenței instanței de a soluționa cererea.
Deși fostul administrator social al societății debitoare, -, a fost citat la adresa indicată de acesta prin cererea de recurs, acesta nu s-a înfățișat la dezbaterea cauzei și nici nu a depus la dosar probe în sprijinul celor susținute prin cererea de recurs.
Prin urmare, având în vedere că din certificatul comunicat de către ORC A nu rezulta că societatea debitoare a fost radiată din registrul comerțului din județul A, radiere care se face în urma comunicării de către ORC Baî nmatriculării societății la noul sediu, și nici că pe fluxul ORC A nu există mențiuni în curs de efectuare, cu privire la schimbarea sediului societății, susținerile fostului administrator social al societății debitoare au fost găsite neîntemeiate. Aceasta cu atât mai mult cu cât din actele depuse de către acesta în sprijinul cererii de recurs rezulta că sediul societății debitoare este în Cugir,- (-8), jud. A, iar simplul fapt că durata pentru care a fost încheiat contractul de închiriere a spațiului în care debitoarea a avut sediul, în lipsa înregistrării mențiunii privind modificarea sediului în registrul comerțului a expirat, nu înseamnă că sediul societății a fost stabilit în municipiul B, așa cum s-a susținut de către fostul administrator social al societății debitoare, astfel că Tribunalul Alba era competent să soluționeze cererea.
Pe fond, având în vedere înscrisurile depuse în probațiune, respectiv Sentința civilă nr. 854/2004 pronunțată în dosar nr. 424/2004 de către Judecătoria alba Iulia, Sentința penală nr. 98/2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 2510/2004 și procesul-verbal de insolvabilitate încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc la data de 14.02.2005 în dosarul execuțional nr. 437/2004, precum și faptul că nu s-a contestat în termenul prevăzut de art. 33 alin.2 din Legea nr. 85/2006 că debitoarea n-ar fi în încetare de plăți, raportat la dispozițiile alin.4 al aceluiași articol, s-a constatat că societatea debitoare era în stare de insolvență și pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 33 raportat la art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea SC " Română de Comerț", cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC " Română de Comerț" SRL prin administratorul social -, solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare, anularea procedurii simplificate dispuse față de debitoare și ridicarea calității de lichidator judiciar a practicianului.
În dezvoltarea motivelor de recurs debitoarea susține că sentința atacată este nulă, întrucât debitoarea nu are sediul în A I,-, -.10, creditoarele nu au personalitate juridică în contextul în care singura entitate îndreptățită ar fi, iar creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă.
Debitoarea mai arată că titlul executoriu a fost obținut de creditoare fără ca societatea să fie citată legal, astfel că Sentința nr. 854/2004 a Judecătoriei Alba Iulia ar fi nulă, iar cererea creditoarei nu a fost comunicată debitoarei pentru a putea formula contestația, potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și a solicita obligarea creditoarei la cauțiune.
Recurenta învederează că debitoarea este o societate solvabilă, întrucât elementele de avere acoperă obligațiile fiscale.
Recursul a fost legal timbrat (fila 281), creditoarea SC SA a solicitat prin întâmpinare (fila 39) respingerea recursului declarat de debitoare și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de debitoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica debitoarei privind nulitatea sentinței atacate pentru că debitoarea SC Română de Comerț SRL nu ar avea sediul în A I,-, - 5,.10 este nefondată sub aspectul identificării societății care se realizează prin numărul de ordine în registrul comerțului J- și cod unic de înregistrare -, existând o deplină identitate între societatea împotriva căreia s-a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței și debitoare.
Nici susținerea debitoarei că SC SA nu ar avea calitate pentru a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât a fost cumpărată de, nu poate fi însușită de instanța de recurs, deoarece SC SA a făcut dovada că există ca societate distinctă înscrisă la registrul comerțului sub nr. J-, CUI -, iar debitoarea nu a făcut dovada încetării personalității juridice a acesteia.
Este neîntemeiată și critica debitoarei referitoare la nulitatea sentinței pentru că nu ar exista o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât sentința civilă nr. 854/2004 a Judecătoriei Alba Iulia ar fi nulă, deoarece respectiva sentință este definitivă și executorie având puterea lucrului judecat prin care s-a stabilit o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditoarei împotriva debitoarei în cuantum de 805.311.218 lei ROL, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct.6 din legea nr. 85/2006.
Aspectele invocate de debitoare referitoare la necitarea legală a acesteia în dosarul în care s-a pronunțat Sentința nr. 854/2004 a Judecătoriei Alba Iulia nu pot fi reiterate în prezenta cauză având ca obiect cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât sentința se bucură de autoritate de lucru judecat și nu mai poate fi desființată decât, eventual, prin exercitarea unor căi extraordinare de atac.
Debitoarea nu a făcut dovada cu acte ce emană de la Oficiul Registrului Comerțului a susținerilor că societatea și-a schimbat sediul în B, doar o atare înregistrare având relevanță juridică sub aspectul modificării sediului și a opozabilității față de terți, astfel că nu se impune citarea debitoarei la sediul care se susține a fi în B, cererea creditoarei fiind comunicată legal, potrivit art. 33 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, pentru termenul de judecată din 9.09.2008, când judecătorul sindic a soluționat cauza a fost îndeplinită procedura de citare și cu administratorul social - la domiciliul acestuia din bucurești,-,.3,.12 (fila 29 din dosar nr- al Tribunalului Alba ).
Nici susținerile debitoarei referitoare la obligativitatea plății de către debitoare a unei cauțiuni nu sunt întemeiate, întrucât, o atare cerere de obligare la plata cauțiunii nu este admisibilă în recurs, iar pe de altă parte, raportat la titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 854/2004 a Judecătoriei Alba Iuliao astfel de cauțiune nu se impunea, legea neimpunând obligativitatea depunerii cauțiunii.
Debitoarea nu a făcut dovada solvenței patrimoniului societății cu acte contabile și a faptului că dispune de lichidități pentru achitarea creanței care este exigibilă de peste 4 ani, astfel că judecătorul sindic a apreciat corect că aceasta se află în încetare de plăți.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de debitoare, urmând ca în baza art. 312 Cod pr.civilă să fie respins recursul declarat de debitoarea SC Română de Comerț SRL.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC " Română de Comerț" SRL AIî mpotriva Sentinței nr.243/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/19.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 265/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 574/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
