Practica judiciara insolventa. Decizia 271/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 271/ DOSAR nr-
Ședința publică din 18 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 369/SIND din 11 aprilie 2008, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 18 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința nr. 369/11.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, judecătorul-sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final.
A aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Up Management.
A dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL, cu sediul în,-/A, jud. C, înmatriculată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna sub nr. J-, cod de identificare fiscală -.
A dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
A încuviințat plata onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 2.500 lei, exclusiv TVA, din fondul constituit în temeiul art. 4 alin.(6) și (7) din Legea nr. 85/2006, aflat la dispoziția Filiala
A descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, lichidatorului judiciar, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna, Direcției Generale a Finanțelor Publice C pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
De la data de 26 noiembrie 2002 când părțile sociale ale fostului asociat al debitorului falit, au fost cesionate către conform mențiunii înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna, societatea debitoare nu a mai desfășurat nicio activitate comercială.
Administratorul social al debitoarei falite are domiciliul în Ungaria, iar lichidatorul judiciar nu a reușit să ia legătura cu acesta, nereușind astfel nici să preia arhiva contabilă necesară pentru întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările falimentului și nici determinarea existenței eventualelor bunuri în averea debitoarei falite.
Având în vedere că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri materiale sau bănești și niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sume pentru cheltuieli administrative, lichidatorul judiciar a propus aprobarea raportului final și închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din lege.
Împotriva raportului final a făcut obiecțiuni creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care în esență a susținut că nu s-ar fi făcut o analiză a întregii activități a debitoarei falite solicitând refacerea raportului final și autorizarea formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale împotriva fostei conduceri a debitoarei.
Obiecțiunile la raportul final făcute de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au fost respinse ca neîntemeiate pentru următoarele motive:
Administratorul debitoarei falite, este din Ungaria, iar lichidatorul judiciar nu a reușit să intre în legătură cu această persoană cu toate diligențele întreprinse.
În patrimoniul debitoarei falite nu au fost identificate bunuri materiale sau bănești și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sume pentru acoperirea cheltuielilor procedurale.
Creditoarea majoritară, Administrația Finanțelor Publice Sf. G cu un procent din masa credală de 99,088 % a fost de acord cu raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B care are o creanță infimă, în procent de 0,912 % din masa credală are obiecțiuni la raport, însă fără a avansa sume pentru acoperirea cheltuielilor procedurale.
Debitoarea falită nu a mai desfășurat activități comerciale din 26 noiembrie 2002. Prin urmare, dreptul la o eventuală acțiune în pretenții este prescris în prezent.
Potrivit textului de lege evocat de lichidatorul judiciar procedura insolvenței urmează a fi închisă, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrate de procedură.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând modificarea acesteia, în sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului și a admiterii cererii sale de a fi autorizat să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societății aflate în faliment.
În motivarea recursului creditoarea arată că a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, prin care a solicitat ca acesta să analizeze totalitatea faptelor prevăzute de art. 138, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Art. 25 din Legea nr.85/2006, prevede întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Simplele afirmații ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul că fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una dintre faptele prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, fără a fi însoțite de o analiză complexă și pertinentă a activității debitoarei și a cauzelor care au generat încetarea de plăți nu pot constitui "raportul amănunțit" prevăzut de lege.
În cuprinsul acelorași obiecțiuni, creditoarea a solicitat instanței să autorizeze creditorii ca, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr.85/2006 să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, având în vedere că în sarcina fostei conduceri au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale menționate anterior.
Cererea de autorizare nu trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă. În concluzie, oricare dintre creditori poate formula această cerere de autorizare, ceilalți putând cel mult să și-o însușească.
Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138, având în vedere imposibilitatea în unele cazuri de a constitui un comitet al creditorilor.
Singura condiție, înainte de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale privește o autorizare din partea judecătorului-sindic.
Ca urmare a închiderii procedurii lichidatorului judiciar și judecătorul-sindic sunt descărcați de orice îndatoriri și responsabilități, ca urmare, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8, art.304 pct.9, art. 3041Cod procedură civilă, cele ale art. 12 și pe cele ale art. 138 și ale art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de probele administrate și dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Spre deosebire de vechea reglementare, art. 138 din Legea nr.85/2006 conferă calitatea de a promova acțiunile în antrenarea răspunderii patrimoniale a conducătorilor persoanelor juridice în stare de insolvență numai administratorului judiciar sau lichidatorului și comitetului creditorilor, cu autorizarea judecătorului-sindic, în cazul omisiunii administratorului judiciar sau lichidatorului de a introduce acțiunea.
În speță, fiind numai doi creditori, nu s-a constituit un comitet al creditorilor.
Ca urmare, numai adunarea generală a creditorilor ar avea calitatea de a formula cererea de autorizare de introducere a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Convocarea adunării creditorilor, se face, potrivit art.13 din aceeași lege, numai de către administratorul judiciar sau lichidator ori la cererea creditorilor deținând creanțe în valoare de cel puțin 30 % din valoarea totală a acestora.
Recurenta nu deține 30 % din valoarea totală a creanțelor, ca urmare, nu poate cere convocarea adunării creditorilor.
În aceste condiții, cererea sa de autorizare a comitetului creditorilor de a introduce acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori apare ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
Față de considerentele mai sus expuse, constatându-se că în speță nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 369/11.04.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.06.2008.
Președinte, ptr. Judecător, Judecător,
aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședintele
instanței
Grefier,
Red./2.07.2008
Tehnored:/3.07.2008/ 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriela Comșa
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 4/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1080/2008. Curtea de... → |
|---|
