Practica judiciara insolventa. Decizia 274/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 274/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 2232/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2232 din 18 noiembrie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SRL Târgu-M și radierea firmei din evidențele ORC, cu toate consecințele juridice.
Examinând propunerea făcută de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a constatat că s-au făcut toate demersurile posibile pentru identificarea bunurilor debitoarei, trimițându-se adresa la autoritățile ce dețin evidențe ale bunurilor mobile și imobile și făcându-se deplasări la sediul societății și domiciliul administratorului statutar, precum și demersuri pentru identificare de bunuri în averea pârâților și, față de care s-a angajat răspunderea materială personală. În acest sens s-au solicitat informații de la Primăria Târgu-M, M și instituții bancare, toate fără rezultat. S-a mai ținut cont de faptul că lichidatorul judiciar a solicitat creditorilor să avanseze sumele necesare continuării acestor demersuri, însă răspunsul a fost negativ, astfel că s-a dat eficiență prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată cu reținerea faptului că executarea sentinței de angajare a răspunderii se poate face potrivit art. 142 din lege și ulterior închiderii procedurii falimentului.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în sensul de a se dispune continuarea procedurii falimentului, motivându-se că Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu a recuperat nimic din valoarea creanței sale de 21.572 lei, că a propus utilizarea fondului de lichidare prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 republicată și că, art. 131 nu instituie obligația pentru judecătorul sindic de a închide procedura pe baza simplului raport al administratorului/lichidatorului judiciar.
Recurenta a invocat și textul art. 140 din Legea nr. 85/2006 republicată, precizând că după închiderea procedurii hotărârea de angajare a răspunderii personale nu mai poate fi pusă în executare, iar implicarea executorului judecătoresc după închiderea procedurii, în afara oricărui control al judecătorului sindic, nu mai poate garanta distribuirea sumelor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Recurenta critică soluția de închidere a procedurii simplificate a falimentului, invocând argumente formale, apreciind fără nicio justificare că se impune continuarea procedurii, făcând abstracție de datele concrete ale dosarului. Este adevărat că judecătorul sindic nu este obligat să închidă procedura în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 dacă nu are suficiente argumente, elemente, dovezi în sensul reglementării textului legal respectiv. În cazul dedus judecății însă, judecătorul sindic a avut în vedere tocmai demersurile făcute de lichidatorul judiciar în vederea identificării vreunui bun în patrimoniul firmei debitoare ori în averea administratorului statutar și lipsa de eficiență a acestor demersuri. la fondul de lichidare se face în condițiile reglementate de Legea nr. 85/2006 republicată și, dacă s-ar utiliza aceste fonduri în toate situațiile, inclusiv în cele în care nu există bunuri sau valori în averea debitoarei și nu se întrevede vreo posibilitate de recuperare a acestor cheltuieli, s-ar ajunge la insuficiența acestor fonduri și la denaturarea scopului pentru care el s-a înființat.
Din moment ce s-a constatat că nu există bunuri în averea debitorului și creditorii nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, aspecte care nu pot fi contestate în mod obiectiv, argumentat de recurentă. Judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a legii. A se dispune continuarea procedurii falimentului în condițiile date, ar însemna să se acumuleze noi cheltuieli de procedură care nu se întrevede posibilitatea că vor fi recuperate. În ceea ce privește executarea sentinței de angajare a răspunderii personale patrimoniale, motivele invocate de recurentă sunt înlăturate tocmai de textul art. 142 din Legea nr. 85/2006 republicată. Argumentele recurentei, sub acest aspect, sunt rezultatul unei interpretări eronate a textului legal indicat.
Pentru considerentele arătate, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 2232 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: R - 23.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 200/2010. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
