Practica judiciara insolventa. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 278
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 766 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CONT, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, intimata pârâtă, domiciliat în U, Calea B, nr.65, bloc.315,.3,.12, județ I, cod poștal -, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, str. -,.10. parter, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate intimatului pârât să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 februarie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 362 din 20.02.2004, creditoarea DGFP a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului asupra averii debitoarei SC SRL, în vederea recuperării în acest fel a unor creanțe bugetare, în valoare totală de 112.101.695.762 lei rol.
În motivarea cererii s-a arătat că debitoarea datorează bugetului de stat suma de 112.101.695.762 lei rol, reprezentând suma de 86.404.329.300 lei accize alcool; suma de 2.077.592.537 lei dobânzi accize alcool; suma de 727.728.724 lei impozit pe venit microîntreprinderi; suma de 873.274 lei, dobânzi impozit pe venit microîntreprinderi; suma de 22.269.542.680 lei, TVA și suma de 531.629.257 lei, dobânzi TVA. Aceste sume sunt datorate de către societatea debitoare în baza declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat cu nr.- din 25.11.2003, nr.- din 23.12.2003 și nr.- din 6.01.2004 și a deconturilor privind taxa pe valoarea adăugată, cu nr.- din 6.01.2004, depuse de debitoare, precum și a proceselor verbale privind calculul majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, care constituie titluri de creanță fiscală, potrivit dispozițiilor art.130 din Codul d e procedură civilă. Cum debitoarea nu a achitat sumele datorate bugetului de stat ca urmare a depunerii declarațiilor de impunere, titlurile de creanță fiscală au devenit executorii prin expirarea termenului legal de plată.
Pentru asigurarea încasării creanțelor, creditoarea a instituit măsuri asiguratorii procedând la identificarea și la aplicarea sechestrului asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.
Sumele datorate de debitoare sunt certe, lichide și exigibile iar plățile acesteia au încetat o perioadă mai mare de 30 de zile, o dovadă în acest sens fiind și închiderea contului bancar.
Prin sentința nr.33 din 5.04.2004, a Tribunalului Buzău, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea DGFP și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului asupra averii debitoarei SC SRL fiind desemnat administrator judiciar.
La data de 14 ianuarie 2008, lichidatorul judiciar a adus la cunoștință judecătorului sindic, faptul că dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București, în care figurează ca debitoare SC România SA B, societate la care debitoarea este acționar majoritar, a avut termen de judecată la data de 21.12.2007, unde lichidatorul judiciar desemnat a completat și publicat tabelul definitiv al creanțelor conform, creanțelor depuse după deschiderea procedurii. S-a stabilit termen de judecată la data de 18.04.2008, pentru soluționarea cererii de antrenare a răspunderii administratorului, societatea debitoare neavând bunuri urmăribile, dispunându-se conform art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii.
După administrarea procedurii, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.13 din data de 14.01.2008 prin care a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus radierea debitorului din registrul comerțului, unde a fost înmatriculat sub nr. J -, atribuit la data de 3.09.2003, a descărcat lichidatorul judiciar Cont B, de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea prezentei sentințe.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP B, bazat pe dispozițiile art.309 pct.9 și art.304/1 Cod procedură civilă. S-a arătat că instanța de fond în mod eronat a închis procedura insolvenței fără a se pronunța pe antrenarea răspunderii administratorului care a condus societatea în această situație.
Prin decizia nr.296 din 27.03.2008 Curtea de Apel Ploieștia admis recursul și a dispus casarea sentinței nr.13 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a pronunța această decizie curtea a reținut că din conținutul încheierii de ședință din 13.11.2004 a Tribunalului Buzău -Secția Comercială și de Contencios Administrativ rezultă că împotriva administratorului unic s-a formulat cerere de atragere a răspunderii potrivit dispozițiilor art.124 lit.a din Legea nr.64/1995 și că din conținutul dosarului de faliment nu rezultă că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererii de atragere a răspunderii administratorului debitoarei.
Trecând la rejudecarea cauzei s-a format dosarul cu nr-.
Prin concluziile scrise depuse la dosar creditorul DGFP Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare ca urmare a continuării unei activități care a condus în mod vădit la încetarea de plăți, și la cumularea de obligații fiscale de peste 11.820.964 lei.
De asemenea s-a arătat că societatea a ținut o contabilitate fictivă, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, mai mult a și sustras actele contabile astfel încât lichidatorul judiciar să nu poată identifica bunurile societății și a clienților neîncasați.
Administratorul debitoarei a solicitat respingerea cererii formulată de către creditorul DGFP B arătând că niciuna dintre părțile cărora legea le dă dreptul să promoveze o acțiune pentru atragerea răspunderii personale respectiv lichidatorul judiciar ori Comitetul creditorilor nu a format o astfel de solicitare.
De asemenea s-a solicitat a se avea în vedere faptul că nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea de către pârât a vreuneia dintre faptele prevăzute în art.138 din lege și de asemenea nu există fapte sau împrejurări de fapt din activitatea fostului administrator care să indice existența unui raport de cauzalitate între acestea și apariția stării de insolvență a debitoarei.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința nr. 766 din 21 octombrie 2008, prin care a constatat că nu există cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, legal formulată, iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL și radierea debitorului din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat apariția stării de insolvență la SC SRL întocmit de administratorul judiciar numit inițial și înlocuit ulterior cu Cont B se menționează că vinovat de situația actuală a societății este fostul administrator unic.
Așa cum a reținut de altfel și Curtea de Apel Ploiești potrivit dispozițiilor Legii nr.64/1995 calitatea procesuală activă de a promova cerere de atragere a răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare aveau creditorii iar singurul creditor al debitoarei SC SRL este DGFP B.
În încheierea de ședință din 3.11.2004 a Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ se menționează că împotriva administratorului unic s-a formulat cerere de atragere a răspunderii potrivit dispozițiilor art.124 lit.a din Legea nr.85/2006 (fila 213 dosar faliment- vol. 1)
Deși în încheierea la care s-a făcut referire mai sus se menționează existența unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei din cuprinsul dosarului nu rezultă existența unei astfel de cereri legal formulată de către singurul creditor al debitoarei DGFP și nici de către administratorul judiciar.
Instanța considerat că acesta este motivul pentru care prin sentința nr.13 din 14.01.2008 Tribunalul Buzău nu s-a pronunțat asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Față de cele reținute mai sus urmează ca instanța să constate că nu există cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei legal formulată, iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței urmând să dispună închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, radierea acestuia din registrul comerțului, descărcarea lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și notificarea prezentei sentințe.
Împotriva sentinței nr. 766/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Recurenta a susținut că în mod eronat s-a constatat că nu există cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, legal formulată, reținând că în încheierea de ședință din 03.11.2004 a Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a menționat faptul că împotriva administratorului unic s-a formulat cerere de atragere a răspunderii potrivit dispozițiilor art. 124 lit. a din Legea nr.64/1995, însă din cuprinsul dosarului nu rezultă existența unei astfel de cereri legal formulată de către singurul creditor al debitoarei DGFP B și nici de către administratorul judiciar, considerând că acesta este motivul pentru care prin sentința nr. 13 din 14.01.2008 Tribunalul Buzău nu s-a pronunțat asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
În continuare recurenta a arătat că a solicitat antrenarea răspunderii împotriva administratorului unic în temeiul dispozițiilor art. 124 lit. a din Legea nr. 64/1995.
De altfel, a menționat că Legea nr. 64/1995 nu prevedea formularea unei cereri de autorizare a comitetului creditorilor în sensul atragerii răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, astfel că motivele pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii au fost susținute în fața instanței în mod verbal, fapt reținut prin încheierea de ședință din data de 03.11.2004, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la acesta.
Totodată a mai susținut că deși la dosarul cauzei nu există o cerere formulată în scris, așa cum a constatat instanța fondului, a fost susținută oral în baza art. 124 lit. a din Legea nr. 64/1995, cerere de altfel susținută și de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, motiv pentru care consideră că instanța de fond avea obligația să o soluționeze înainte de închiderea procedurii, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 296/27.02.2008.
Mai mult decât atât precizează că administratorul judiciar în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la ajungerea societății în stare de insolvență întocmit de administratorul judiciar a afirmat că, vinovat de ajungerea societății în această situație se face vinovat fostul administrator, care a ridicat de la sediul societății debitoare toate evidențele contabile, că în conturile societății nu există disponibilități bănești și că societatea nu deține în patrimoniu bunuri mobile și imobile care să poată fi urmărite ".
Ținând cont de împrejurările semnalate de lichidator, administratorul societății a dispus continuarea unei activități care a condus în mod vădit la încetarea de plăți, conducând la acumularea de obligații fiscale de peste 11.820.964 lei.
Solicită instanței să observe că societatea a ținut o contabilitate fictivă și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, mai mult a și sustras actele contabile pentru a pune în imposibilitate administratorul/lichidatorul în vederea identificării bunurilor patrimoniale, a clienților neîncasați.
Apreciază recurenta că inexistența documentelor justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate, neputând fi verificate conduce la concluzia că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar răspunderea pentru ținerea și veridicitatea operațiunilor contabile revine administratorului societății sau a persoanei împuternicite în exercitarea prerogativelor.
Invocă art. 73 al.1 lit. c din Legea nr. 31/1990R, administratorii sunt solitari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere ", precum și dispozițiile art. 11 al.4 din Legea nr. 82/1991 R, sunt exprese, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului ".
Menționează faptul că atragerea răspunderii administratorului în condițiile arătate anterior este o consecință a încălcării dispozițiilor imperative ale art. 73 al.1 lit. c, al.2 din Legea nr. 31/1990R, coroborate cu disp. 11 al.4 din Legea nr. 82/1991 R, art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Mai arată că în cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă în conformitate cu dispozițiile legale, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea contabilității conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței activului și pasivului din acest patrimoniu, a operațiunilor efectuate de administratorul debitoarei, cât și a fondurilor societății.
Recurenta a mai susținut faptul că ținerea contabilității, înregistrarea operațiunilor în ordinea cronologică a acestora, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate, și nu în ultimul rând că vor putea să-și recupereze creanțele din valorificarea bunurilor patrimoniale.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței nr. 766/21.10.2008 în sensul atragerii răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății SC SRL, pentru întregul pasiv înscris la masa credală, respectiv 11.820,964 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 115.pr.civ. intimata debitoare SC SRL, prin lichidator CONT B, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de creditoarea DGFP B ca rămas fără obiect, fostul administrator achitându-și datoriilor față de debitoare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041. pr. civ. Curtea reține următoarele:
Cererea de atragere a răspunderii organelor de conducere formulată în temeiul dispozițiilor art. 124 sau 137 din Legea 64/1995 ori în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, indiferent cine este titularul acesteia, trebuia să cuprindă elementele prevăzute de dispozițiile art. 112.pr. civ.
Așa fiind, motivul de recurs privind formularea verbală a cererii de atragere a răspunderii este nefondat.
Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic din întreg materialul probator al dosarului de faliment nu rezultă faptul că DGFP Baf ormulat, în condiții legale, o cerere de atragere a răspunderii organelor de conducere. Mai mult decât atât, deși creditoarei recurente îi incumbă sarcina probei, față de dispozițiile art. 1169. civ. aceasta nu a fost în măsură să depună la dosar un duplicat al pretinsei cereri formulate purtând viza de primire de la instanța de fond.
Motivele de recurs vizând fondul cererii de atragere a răspunderii exced cadrului procesual și nu vor fi analizate, având în vedere că instanța de fond doar a constatat că nu s-a formulat o astfel de cerere fără a fi analizată pe fond.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 766 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CONT, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, intimata pârâtă, domiciliat în U, Calea B, nr.65, bloc.315,.3,.12, județ I, cod poștal -, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, cu sediul în B, str. -,.10. parter, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/CMF
3.ex/23.02.2009
dos.fond - - - Tribunal B
jud.fond -
Operator de date cu caracter personal.
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1368/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1360/2009. Curtea de... → |
|---|
