Practica judiciara insolventa. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 289/2008
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr.40/F/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- (nr.vechi 10536/2004).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurenta creditoare DGFP H, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a la dosar s-a depus prin serviciul registratură note de ședință din partea intimatului lichidator Casa de Insolvență Transilvania.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei creditoare solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate,în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr.40/F/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, s-a aprobat plata din fondul unic a sumei de 15000 lei onorariul și 570,25 lei cheltuieli către lichidatorul judiciar.
S-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului. S-a descărcat lichidatorul de îndatoririi și responsabilități.
S-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditoarei, administratorului special și tuturor instituțiilor implicate.
S-a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditorii AVAS, DGFP H împotriva pârâtului. S-a admis cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorului judiciar Casa de Insolvență Transilvania împotriva pârâtului și în consecință a fost obligat pârâtul să achite din patrimoniul propriu suma de 377.988,95 lei reprezentând întreg patrimoniul societății debitoare din care:
-suma de 377.237 lei către H și suma de 751 către AVAS
În motivarea hotărârii s-a reținut că prin sentința nr.73/CA/2005 pronunțată la 25.01.2005 de judecătorul sindic s-a deschis procedura prevăzută 64/1995 fiind numit lichidator judiciar SC SRL Că urmare a lipsei totale a activelor debitoarei s-a întocmit raportul final la data de 8.11.2005 împotriva căreia nu au fost formulate obiecțiuni și s-a solicitat de către lichidator să se dispună închiderea procedurii de faliment conform art.130 din Legea nr.64/1995 sau art.131 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a constatat îndeplinite cerințele art.131 din legea privind procedura insolvenței dispunând închiderea procedurii.
Se reține de asemenea că creditorii AVAS și DGFP H au formulat cererii la data de 8.11.2005 și 22.11.2005 prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor înscrise în tabel arătând că pârâtul în calitate de administrator a făcut să dispară actele contabile care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Ulterior lichidatorul a formulat cerere de antrenare a răspunderii pârâtului care a condus administrarea faptică a societății și care în timpul derulării procedurii a prezentat o parte din actele contabile.
Judecătorul sindic reține că pârâtul a avut administrarea faptică a societății, nu a întocmit actele contabile și a folosit în interes propriu bunurile societății ceea ce a determinat starea de insolvență a debitoarei existând raport de cauzabilitate între faptă și prejudiciu. Se mai reține ca fiind dovedită reaua credință a pârâtului ca și ascunderea modului fraudulos în care a fost ținută contabilitatea și folosirea abuzivă a bunurilor societății prin refuzul de predare a buldozerului.
Lipsa buldozerului din actele contabile cât și informațiile contradictorii despre acesta demonstrează ținerea unei contabilității fictive și facilitarea dispariției bunurilor societății.
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditorii AVAS și DGFP împotriva pârâtului aceasta a fost respinsă, motivat de faptul că nu a participat la administrarea societății.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DGFP care prin motivele de recurs solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator de drept al societății debitoare, întrucât în speță erau întrunite cerințele art.137 litera d din nr.64/1995, respectiv art.138 litera d din nr.85/2005.
Se arată că sentința pronunțată de judecătorul sindic este atacată numai sub aspectul respingerii cererii de antrenare a răspunderii administratorului, de drept.
Se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta nu răspunde, faptic societatea fiind administrată de celălalt pârât.
Problema administrări de fapt, se arată, că nu poate fi pusă decât în măsura în care administratorului de fapt "i-ar fi fost acordată în mod expres această facultate", iar administratorul de drept "oricum poartă răspunderea având obligația verificării modului de îndeplinire a mandatului" și că pârâtul nu a predat actele contabile și a condus activitatea în mod ilegal ceea ce a dus la intrarea societății în insolvență motiv pentru care se solicită ca datoria societății debitoare față de buget să fie suportată și de către pârâtul în baza art.137 litera d lin nr.64/1995 și art.138 din 85/2006, art.82, 73 din 31/1990 și art.998 cod civil.
Recursul este legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea de apel constată că recursul este întemeiat.
Curtea de apel constată că judecătorul sindic nu a motivat hotărârea dată fiind încălcate prevederile art.261 pct.5 cod pr.civilă. Singura motivare referitoare la capătul de cerere cu privire la respingerea cererii de antrenare a răspunderii față de administratorul de drept al societății debitoare este aceea ca acesta "nu a participat la administrarea societății și deci nu avea cum să contribuie la ducerea în stare de insolvență a acesteia". Se constată astfel că sunt incidente motivele prevăzute de art.304 pct.7 cod pr.civilă.
Curtea apreciază că în speță nu a fost clarificată modalitatea juridică în care administratorul de drept a cesionat administrarea societății așa zisului administrator de fapt, așa încât această cesionare să-l absolve de răspunderea ce-i revenea conform legii.
Față de acestea, se reține că în temeiul art. 312 pct. 3 cod pr.civilă sunt necesare administrarea de probe noi care să clarifice aspectele privitoare la gradul de răspundere al administratorului de drept care în virtutea Legii nr.31/1990 avea răspunderii clare în ce privește administrarea societății.
Simpla lui sustragerea de la îndeplinirea atribuțiilor ce-i reveneau în virtutea legii este o probă insuficientă pentru absolvirea lui de răspundere.
În temeiul celor de mai sus în urma admiterii recursului creditoarei va fi casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate criticile formulate de creditoare în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea DGFP H împotriva sentinței nr.40/F/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.05. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. ex.2
Jud.fond:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 540/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 583/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
